Înţelegerea esenţei managementului inovării presupune şi analiza comparativă cu antreprenoriatul, concept cunoscut de peste două secole, care este promovat intens în mediile academice şi de afaceri în ultimele decenii, ca factor cheie al competitivităţii şi creşterii economice.
Termenul “antreprenoriat” provine din cuvântul fran cez “entreprendre”, care în contextul afacerilor semnifică “a întreprinde, a începe o afacere”. Frecvent, antreprenoriatul este asociat cu procesul de creare a unei noi întreprinderi, antreprenorul fiind cel care face acest lucru (Julien, 2005). Accepţiunea dată antreprenoriatului de cei mai mulţi cercetători are la bază ideile dezvoltate de Schumpeter (1934), potrivit căruia antreprenorul este “persoana care vrea şi poate transforma o idee nouă într-o inovaţie reuşită”. Termenul inova ţie este folosit de Schumpeter cu un sens larg: realizarea unor schimbări bazate pe o idee nouă sau aplicarea unor idei vechi într-o situaţie nouă
Conform teoriei lui Schumpeter (1934), antreprenoriatul conduce la o “distrugere creatoare”, care este la originea dinam ismului industrial şi a creşterii pe termen lung. Materializările sale sunt multiple, includ crearea de firme noi, dar şi realizarea unor schimbări sau proiecte în organizaţiile existente. În toate cazurile, acţiunile au ca element comun valorificarea unei oportunităţi, crearea de valoare, inovarea (Croitoru, 2012).
O referinţă interesantă în acest sens prezintă Lêşi Rivet (2007, p.7-9), potrivit căreia antreprenoriatul este una dintre dimensiunile esenţiale ale managementului. În opinia autorilor, spiritul antreprenorial reprezintă o competenţă strategică importantă pentru orice organizaţie, care nu se manifestă doar în faza premergătoare creării unei organizaţii, ci mai ales după, identificându-se prin efortul continuu de a crea valoare utilă prin exploatarea oportunităţilor, prin inovare. Aceeaşi idee este dezvoltată de Peter Drucker, în una dintre lucrările de referinţă privind inovarea şi conducerea antreprenorială (1993). În opinia lui Drucker, “inova ţia este instrumentul specific al antreprenorilor, mijlocul cu care ei exploatează schimbarea ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii” (Drucker, 1993, p.19).
Studiile referitoare la antreprenoriat sunt concentrate, în principal, pe crearea de noi firme/ organizaţii şi caracteristicile pe care le au persoanele care iniţiază afaceri sau care întreprind ceva. O direcţie distinctă de cercetare o reprezintă antreprenoriatul corporativ, care se referă la dezvoltarea comportamentelor antreprenoriale în cadrul organizaţiilor existente (Pinchot, 1987; Teltumbde, 2006; Lukes, 2012). “Antreprenoria tul corporativ” mai este numit ”intraprenoriat” (intrepreneurship), cuvânt d erivat din combinarea termenilor „intra” (intern) şi „antreprenoriat”. Conceptul de intraprenoriat se referă la "indivizi sau grupuri de indivizi care explorează idei cu nivel de risc şi câ ştig ridicat, în cadrul unui mediu stabil şi favorabil al unei companii puternice” (Giffort & Elizabeth Pinchot, 1987).
Intraprenoriatul caracterizează o organizaţie deschisă la schimbare, în care este încurajată creativitatea individuală: angajaţilor cu iniţiative, numiţi intraprenori, li se permite să-şi dezvolte ideile în cadrul întreprinderii. Caracteristicile comportamentale ale intraprenorilor sunt aceleaşi cu cele ale antreprenorilor de succes: aceştia sunt automotivaţi, au iniţiativă şi îşi asumă riscul în aplicarea unor soluţii noi.
Încurajarea intraprenoriatului este benefică pentru orice organizaţie. Prin intraprenoriat, companiile îşi pot îmbunătăţi performanţele, reuşind astfel să se menţină active pe o piaţă aflată în continuă schimbare. În prezent, în cadrul corporaţiilor din lume şi, recent, şi din România, intraprenoriatul este cunoscut drept o modalitate de manifestare a unui anumit stil de management corporativ, care integrează structuri, metode de gestiune a resursei umane şi o cultură organizaţională favorabile introducerii noului. Numeroase companii încurajează acest tip de comportament, printre exemplele mai cunoscute fiind Google, 3M şi Intel.
În concluzie, trebuie subliniat că antreprenoriatul corporativ/ intraprenoriatul intră în panoplia modelelor/ instrumentelor moderne de dezvoltare organizaţională, constituind elemente ale sistemelor de management orientate spre inovare.