In orice organizaţie există produse, materiale, procese şi know-how care pot genera avantaje competitive prin protecţia conferită de brevete, prin recunoaşterea extinsă a brandului sau prin reguli şi proceduri interne. Exploatarea corespunzătoare a acestor drepturi reprezintă o secvenţă importantă a oricărui proces de inovare, prin care se asigură valorificarea rezultatelor din cercetare-dezvoltare prin introducerea pe piaţă.
Simplu definită, valorificarea înseamnă crearea de valoare. Valorificarea proprietăţii intelectuale poate genera avantaje economice şi sociale importante pentru cei care le-au creat şi pentru societate.
În toate domeniile, exploatarea proprietăţii intelectuale poate asigura venituri suplimentare şi îmbunătăţirea performanţelor economice ale organizaţiei. În industria farmaceutică orice medicament nou este brevetat, noutatea produsului reflectându-se în pre ţurile mari ale medicamentelor noi. Un studio de film care produce un film obţine drepturile de copyrigh asupra operei audiovizuale. Avantajele protecţiei proprietăţii intelectuale pot fi ilustrate pe exemplul companiei Coca-Cola, a cărei marcă este protejată pe o durată practic infinită. In toate aceste cazuri, costurile de protecţie sunt în general mai mici decât valoarea de piaţă a produselor.
Venituri impresionante se pot obţine şi prin valorificarea externă a drepturilor de proprietate, în principal pe baza licenţelor, după cum rezultă din următoarele exemple: IBM şi Texas Instrument realizează anual 1 mld, $ din redevenţele obţinute prin licenţierea drepturilor asupra proprietăţii intelectuale; Microsoft și Ericsson au raportat venituri de peste 2 mld. $ pe an din acordarea licențelor (Ludlow, 2014).
Într-o gamă largă de industrii, drepturilor de proprietate intelectuală constituie o parte semnificativă a valorii întreprinderii. De exemplu, în 2003, când Pfizer a achizi ţionat Pharmacia pentru 60 de miliarde $, compania a înregistrat 31 de miliarde $ în drepturi de proprietate intelectuală dobândite (Fisher III & Oberholzer-Gee, 2013). Ana lizele realizate în ultimul timp arată că în companiile bazate pe cunoaştere intensivă, valoarea activelor intangibile, în principal valoarea drepturilor de proprietate intelectuală, reprezintă în multe cazuri pân ă la 80% din valoarea de piaţă a companiei (Keller, 2015, p.12).
Exemplele de mai sus scot în evidenţă avantajele economice ale valorificării rezultatelor din cercetare-dezvoltare, care se poate face atât prin exploatarea internă a tehnologiei/ drepturilor de proprietate intelectuală, cât şi prin valorificarea acestora în afara firmei.
Interesul pentru valorificarea externă a rezultatelor activităţii de creaţie este în continuă creştere, după cum rezultă şi din evoluţia veniturilor aferente licenţierii brevetelor, care au crescut în medie 10,7% pe an, în ultimul deceniu (Ziegler ş.a., 2011, p.6). Potrivit unui raport publicat de OECD, încasările internaţionale din drepturile de proprietate intelectuală au crescut de la 10 mld. $ în 1985 la 110 mld. $ în 2004 (Keller, 2015, p.27). Comercializarea brevetelor şi a altor elemente de proprietate intelectuală pe care o organizaţie le deţine are, pe lâng ă efectele economice directe, alte avantaje strategice: pătrunderea pe o nouă piaţă, introducerea unor standarde care întăresc poziţia firmei pe piaţă, dezvoltarea relaţiilor cu partenerii şi reputaţiei firmei etc.
Valorificarea în exterior a proprietăţii intelectuale se poate face pe diverse căi: poate implica acorduri de licenţiere, parteneriate pentru introducerea pe piaţă a unor tehnologii noi sau înfiinţarea unor întreprinderi mixte (joint-venture). De asemenea, se poate face şi prin crearea unor firme noi de tip spin-off. Adesea aceste abordări sunt asociate cu finanţarea din fonduri de capital de risc (Popescu & Neagoe, 2009; Laska 2012; Keller, 2015).
Contractul de licenţă a ocupat un loc important în dezvoltarea organizaţiilor şi a societăţii de-a lungul timpului şi rămâne, în continuare, un instrument esenţial al strategiilor de inovare moderne.
Contractul de licenţă este un acord prin care titularul unui drept de proprietate industrială (licenţiarul) transmite unei terţe persoane (licenţiatul) dreptul său exclusiv de exploatare, contra unei prestaţii echivalente şi în anumite condiţii. Prin licenţiere nu se înstrăinează dreptul de proprietate, ci doar dreptul folosirii lui, licenţiarul păstrându- şi dreptul de a exploata şi de a urmări folosirea ilegală a elementelor de proprietate care fac obiectul contractului.
Toate tipurile de organizaţii precum şi persoanele fizice pot şi folosesc licenţele ca mijloc de exploatare a tuturor tipurile de proprietate intelectuală pentru a obţine profituri. Veniturile sunt realizate de regulă prin încasarea de redevenţe -
În cazul contractele de licenţă care se referă la produse şi tehnologii noi, de regulă licenţa include şi transferul de “know-how” (savoir faire, în lb. franceză). Definit într-o manieră generală, know-how-ul reprezintă ansamblul formulelor, documentelor, desenelor, reţetelor, procedeelor, experienţei de producţie şi a altor elemente analoge care servesc la fabricarea unui produs sau la aplicarea unei tehnologii (Gartig, 1997).
Pe lâng ă acordarea de licenţe, în ultimele decenii s-a extins valorificarea proprietăţii intelectuale prin crearea de organizaţii noi, de tip join venture, respectiv spin-off (Popescu & Neagoe, 2009; Keller, 2015, p.27).
Organizaţiile de tip “join venture” (în traducere, asociere la risc) sunt create prin asocierea a două sau mai multe organizaţii. Acestea pot fi considerate un mijloc convenabil de exploatare a proprietăţii intelectuale, cu investiţii reduse (IPR Helpdesk, 2015).
Denumirea de “spin-off” este asociat ă companiilor create pentru exploatarea rezultatelor din cercetare ale unei universităţi sau institut de cercetare. Instituția de învățământ sau de cercetare va percepe redeven ţe din exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală, existând şi posibilitatea participării organizaţiei-mamă la capitalul companiei.
Valorificarea externă a rezultatelor din cercetare ştiinţifică se poate face direct, de cei care le-au creat, sau prin intermediari. Multe companii, universităţi şi institute de cercetare şi-au creat structuri specializate de transfer de tehnologii (Technology Transfer Office, TTO), al căror rol este de identificare a cercetărilor care au potenţial comercial şi de stabilire a căilor de exploatare a acestora (Oliveira & Teixeira, 2010; Popescu & Ţoţu, 2013).
Importanţa tot mai mare a pieţelor pentru tehnologie şi alte forme de proprietate intelectuală a dus la apariţia companiilor specializate în transfer tehnologic, mai ales în comercializarea brevetelor de invenţie. Activitatea acestor organizaţii se concentrează pe analiza pieţei brevetelor şi evaluarea proprietăţii intelectuale, oferind sprijin companiilor în optimizarea deciziilor referitoare la construirea portofoliului de proprietate intelectuală şi valorificarea acestuia. Deciziile cu privire la valorificarea proprietăţii intelectuale se bazează pe analiza atentă a impactului termenilor acordului asupra câ ştigurilor potenţialele înainte de efectuarea unei tranzacţii.
Pe lâng ă aceste organizaţii, transferul de tehnologii a devenit una dintre funcţiile unor structuri complexe de tip reţea - clustere şi parcuri tehnologice (temă dezvoltată în §5.3). Crearea acestor structuri a favorizat extinderea colaborării dintre furnizorii şi beneficiarii inovaţiilor tehnologice, cu efecte şi asupra modelelor de transfer tehnologic.
Schimbările din ultimul deceniu referitoare la procesele de valorificare a proprietăţii intelectuale vizează, pe lâng ă cadrul organizatoric, introducerea unor noi mecanisme de comunicare. Pot fi amintite platformele de schimb pentru proprietate intelectuală, pe care companiile mari, universităţile şi firmele de transfer tehnologic şi le-au creat pentru furnizarea de informaţii cu privire la tehnologiile brevetate şi potenţialul comercial al acestora.
Creşterea eficacităţii proceselor de transfer tehnologic, îmbunătăţirea protecţiei şi a valorificării rezultatelor din cercetare sunt probleme ce depăşesc graniţele organizaţiilor. Diverse acţiuni au fost iniţiate la nivel naţional, regional şi internaţional pentru sprijinirea şi încurajarea firmelor în utilizarea mai eficientă a proprietăţii intelectuale, pentru creşterea competitivităţii şi dezvoltarea economică. Acţiunile vizează, în primul rând, îmbun ătăţirea legislaţiei şi a procedurilor aplicate în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale. Una dintre schimbări se referă la sistemele de diseminare a informaţiilor privind brevetele: în prezent, multe oficii naţionale de brevete oferă accesul liber la bazele de date privind creaţiile protejate, ceea ce permite obţinerea de informaţii utile pentru optimizarea portofoliului de proiecte, evitarea încălcării drepturilor unei terţe părţi şi a suprapunerii investiţiilor în cercetare-dezvoltare. În plus, o serie de eforturi au fost făcute pentru îmbunătăţirea furnizării de informaţii cu privire la invenţiile care sunt disponibile pentru acordarea de licenţe. Comisia Europeană a creat Serviciul Comunitar de Informare în Cercetare şi Dezvoltare (CORDIS), care oferă informaţii despre programele pentru cercetare-dezvoltare şi tehnologiile transferabile din Uniunea Europeană (Kamiyama ş.a., 2006).
Un loc important în cadrul acestor demersuri îl ocupă îmbunătăţirea modului în care se realizează protecţia şi exploatarea rezultatelor activităţii de creaţie în IMM-uri, recunoscute ca o coloană vertebrală pentru inovare şi crearea de locuri de muncă. Studii empirice bazate pe datele statistice din ţările membre OECD arată că, deşi există o relativă limitare a utilizării protecţiei formalizate a proprietăţii intelectuale în IMM-uri comparativ cu firmele mari, nu se poate vorbi despre lipsa unei politici privind protecţia proprietăţii intelectuale. Mai ales IMM-urile inovatoare combină protecţia formală a elementelor de proprietate intelectuală cu utilizarea largă a acordurilor de confidenţialitate. Iniţiativele lansate în ultimul deceniu privind protecţia proprietăţii intelectuale sunt armonizate cu politicile de întărire a participării IMM-urilor la inovare, la crearea de valoare şi creşterea productivităţii, şi se referă la: crearea unui sistem de reglementări privind proprietatea intelectuală mai favorabile IMM-rilor (SME friendly); creşterea gradului de conştientizare în rândul IMM-urilor cu privire la oportunităţile strategice oferite de aceste reglementări; furnizarea de servicii şi expertiză mai aproape de mediul lor de lucru etc. (Cusmano & Dean, 2011).
Dintre iniţiativele la nivel european, poate fi menţionată crearea Biroului european de asistenţă în proprietate intelectuală “European IPR Helpdesk” (www.iprhelpdesk.eu), care oferă informaţii şi consultanţă gratuită referitoare la proprietatea intelectuală pentru cercetători şi IMM-uri ce participă la proiecte de cercetare în colaborare finanţate din fonduri europene, precum şi pentru IMM-uri implicate în procese internaţionale de transfer tehnologic, în special în cadrul reţelei Enterprise Europe Network (EEN). În prezent, programul Orizont 2020 pune un accent deosebit pe încurajarea participării IMM-urilor în proiecte de colaborare şi sprijinirea lor, printr-un instrument special proiectat pentru companiile mici înalt inovative.