Procesele de inovare au ca punct de plecare idei noi, a căror găsire implică gândirea creatoare. Se poate spune c ă gândirea creatoare, creativitatea, “reprezint ă materia primă a inovării” (Lombardo & Joddy, 2010).
Creativitatea este o însuşire specific umană, reprezintă capacitatea omului de a găsi noul. Conform DEX, creativitatea defineşte însușirea de a fi creator, puterea creatoare.
Creativitatea este adesea văzută ca o caracteristică individuală, putând fi abordată din această perspectivă, dar în cadrul organizaţiilor importantă este creativitatea colectivă. Practica a demonstrat că, în toate domeniile, inovarea şi competitivitatea sunt în relaţie directă cu capacitatea organizaţiei de a descătuşa şi administra creativitatea angajaţilor. Acţiunile întreprinse în acest scop definesc managementul creativităţii şi includ, cel puţin, următoarele aspecte: instruirea în creativitate a personalului, utilizarea tehnicilor de creativitate, crearea unui mediu creativ în întreaga organizaţie. Toate aceste acţiuni au ca premisă cunoaşterea mecanismelor creativităţii şi a factorilor care o pot stimula sau frâna.
Mecanismele creativităţii
Apariţia de multe ori bruscă a ideilor noi a dus la concluzia greşită că în actul de creaţie intervin numai inspiraţia şi talentul creatorului, creativitatea fiind o aptitudine înăscută. Cu alte cuvinte, ai sau nu ai această calitate, din acest punct de vedere prea multe nu sunt de făcut. Azi, această concepţie este depăşită. Cercetarea mecanismelor creativităţii a evidenţiat faptul că imaginaţia nu este apanaj al unor oameni supradotaţi; este o însuşire naturală a oricărui om normal, care poate fi dezvoltată prin eforturi sistematice, organizate (Ionescu Muscel Ianculescu, 1981).
Dificultăţile care apar adesea în procesele creatoare sunt o consecinţă a faptului că, de regulă, soluţiile/ ideile noi nu rezultă dintr-un proces de gândire logică, din abordarea raţională a problemelor. Metodele gândirii logice analizează lumea reală pe baza unui lanţ de raţionamente, într-o formă sistematică. Cercetările au arătat că gândirea logic ă sau “gândire vertical ă”, cum mai este numită de specialişti, este rareori creativă. Găsirea noului presupune abordarea problemelor din alte unghiuri, “outside t he box” sau “gândire laterală”. Termenul de "gândire lateral ă", introdus de Edward de Bono (1967), desemnează un proces sistematic de a gândi inovator, dep ăşind tiparele limitative ale gândirii logice.
Gândirea logic ă, bazată pe relaţii de cauzalitate, şi gândirea laterală sunt noţiuni opuse, dar amândou ă se regăsesc în procesul de creaţie. Cercetările asupra acestui proces datează de la începutul secolului trecut şi s-au concretizat în diverse modele care îşi propun să surprindă dinamica etapelor ce se derulează în timpul demersurilor creative. Cel mai cunoscut este modelul lui Wallas (The Art of Thought, 1926), care identifică următoarele patru etape ale procesului de creație: pregătirea, incubaţia, iluminarea şi verificarea (Popescu, 2007). Pregătirea cuprinde acumularea de informaţii referitoare la problema de rezolvat: formularea problemei, documentarea, analiza şi interpretarea datelor etc. Cel de-al doilea pas, incubaţia, este o fază de aşteptare, care presupune distanţarea de problemă, de tiparele anterioare. Această fază favorizează iluminarea sau apariţia bruscă a ideii/ soluţiei, care se produce de regulă pe baza unor asocieri şi conexiuni nelogice, izvorâte din subcon ştient. Verificarea sau faza de control a veridicităţii ideilor reprezintă un proces de selecţionare a ideilor (imagini, noţiuni, fenomene) care pot genera soluţii practice pentru problema studiată şi presupune un efort conştient, în planul realităţii.
- contribuţie majoră la înţelegerea proceselor creatoare au avut cercetările din domeniul medicinei care au evidenţiat specializarea emisferelor cerebrale. În 1981, psihobiologul american Roger Sperry a primit pentru această descoperire premiul Nobel în fiziologie. Lucrările lui Sperry au dus la următoarele concluzii: emisfera stâng ă este “Regulatorul”, fiind specializat ă pe sarcini verbale, cantitative şi analitice; emisfera dreaptă este responsabilă de aptitudinile vizuale, artistice şi intuitive, aceasta fiind „Motorul” care genereaz ă impulsul creativ şi intuiţ Fiecare emisferă pare a avea o inteligenţă proprie, dar ele pot colabora la realizarea unor sarcini, fiind legate prinr-un fel de cablu coaxial, format din milioane de fibre nervoase. (http://www.nobelprize.org)
Concluzia rezultată din descrierea procesului de creaţie este că rezolvarea creatoare a problemelor presupune conlucrarea dintre conştient şi inconştient, între gândirea critic ă şi imaginaţie. Totodată, descrierea mecanismelor creativităţii scoate în evidenţă că gândirea vertical ă, bazată pe logică şi raţionamente, nu duce la soluţii noi; găsirea noului presupune desprinderea de realitate şi producerea de stimuli în planul imaginaţiei, de obicei prin asociaţii de idei. Acest proces este adesea frânat de o serie de factori, blocajele frec vent amintite de diverşi autori fiind următoarele (Popescu, 2007):
- blocaje culturale, create de educaţia primită: conformismul, bunul simţ, ne pot împiedica să facem saltul în planul imaginarului; atitudinea de expert împiedică de multe ori specialiştii să privească lucrurile dintr-un alt unghi;
- blocaje emoţionale: teama de a nu greşi, de a nu te face de râs, determin ă
tendinţa de a păstra vechile tipare şi scheme de gândire;
- blocaje metodologice, care se reflectă în procesele de gândire: tendin ţa de analiză critică, blocajul provocat de informaţiile existente în planul realităţii, care ne împiedică să facem asociaţii de idei.
Acestora li se adaugă blocajele legate de relaţia individ-grup: lipsa de comunicare, presiunile execitate de constrângerile sociale şi culturale care se manifestă în cadrul organizaţiei.
Eliminarea blocajelor se realizează pe diverse căi, una dintre ele fiind utilizarea metodelor de dezvoltare şi stimulare a creativităţii, înscrise printre practicile managementului modern.
Metode de creativitate
Cercetările concentrate pe procesul de creativitate au început în deceniul al IV-lea al secolului trecut şi s-au finalizat prin elaborarea unor metode şi tehnici de stimulare şi dezvoltare a creativităţii individuale şi de grup.
Publicaţiile referitoare la metodele de creativitate diferenţiază două mari categorii: metode analitice şi metode intuitive (Verone, 1983; Sefertzi, 2000; Popescu, 2001; Patmore ş.a., 2009).
Metodele de creativitate intuitive sunt metode de grup, care îşi propun dirijarea activităţii spontane a creierului spre explorarea unor probleme în vederea găsirii de soluţii noi, aplicabile. Existenţa grupului de creativitate asigură producerea energiei necesare, a tensiunii şi dinamismului care permit desprinderea de câmpul realit ăţii. Totodată, grupul este un rezervor de idei; numărul de idei se multiplică nu numai datorită prezenţei mai multor participanţi, ci şi prin încurajarea analogiilor. În acest scop, tehnicile de creativitate urmăresc crearea unui climat permisiv, fiecărui participant fiindu-i permis să-şi exprime liber opiniile, oricât de fanteziste, f ără a critica ideile altora. Acestea sunt elementele comune ale metodelor de creativitate intuitive, categorie din care fac parte următoarele metode: Brainstorming, Philips 66, Brainwriting, Sinectica etc.
Braistorming-ul (în traducere "furtuna creierelor") – cea mai cunoscut ă metodă intuitivă de creativitate - îşi propune stimularea emisiei de idei a unui grup pluridisciplinar pentru rezolvarea unei probleme. Grupul reuneşte 3-10 persoane, solicitate să rezolve o problemă. Metoda se desfăşoară sub forma unei şedinţe în cadrul căreia participanţii îşi exprimă opiniile, fără nici un fel de reţinere sau cenzurare, aceasta fiind considerată "legea de aur" a brainstorming-ului. Metoda se bazează pe ipoteza că într-o cantitate mare de idei vor fi şi idei bune ("cantitatea naşte calitate" afirmă Alexander Osborn, creatorul metodei). În timpul şedinţei, animatorul înregistrează ideile emise. Evaluarea şi selectarea ideilor se face ulterior, de un grup restrâns de sp ecialişti, reţinându-se solu ţiile mai valoroase şi cu un grad mare de aplicabilitate.
Această metodă este folosită frecvent în cadrul organizaţiilor şi generează multe idei, când este aplicat ă bine.
Deşi gândirea ra ţională duce rareori la soluţii noi, există şi metode de creativitate analitice, raţionale. Cea mai cunoscută este analiza morfologică, care, pornind de la cunoaşterea părţilor unui ansamblu - produs, tehnologie, scenariu etc. - şi a posibilităţilor de realizare a acestora, urmăreşte găsirea unei structuri optime în raport cu anumite criterii. Folosită în proiectare, analiza morfologică elimină riscul copierii produselor existente, asigurând, d e cele mai multe ori, găsirea unor soluţii originale prin combinarea într-o formă nouă a unor elemente cunoscute (Bobancu ş.a., 1998; Popescu, 2001).
Utilizarea sistematică a metodelor de creativitate face parte din practicile organizaţiilor cu performanţe înalte în inovare, contribuind la dezvoltarea şi valorificarea creativităţii personalului. Rezultatele sunt influenţate şi de alte activităţi asociate managementului resursei umane, dintre care mai importante sunt dezvoltarea şi evaluarea creativităţii personalului, respectiv crearea unui mediu care să stimuleze creativitatea şi participarea angajaţilor la inovare. Sondajul realizat de Gallup (Harter, Schmidt & Keyes, 2003) arată că angajații implicați sunt mult mai susceptibili să iasă din tipare şi vin cu idei noi pentru îmbunătăţirea propriei munci şi a proceselor de afacere, fiind totodată receptivi la ideile noi ale altora. Acţiunile vizând cre şterea complexităţii rolurilor (job enlargement şi job enrichment), munca în echipă, accesul uşor la informaţii, conduc, de asemenea, la creşterea creativităţii angajaţilor.
Din comentariile de mai sus rezultă că focalizarea pe dezvoltarea creativităţii colective a organizaţiei este strâns legat ă de practicile moderne ale managementului resurselor umane referitoare la împuternicirea angajaţilor, munca în echipă, accesul liber la informaţii, recompensarea ideilor etc. Toate acestea contribuie la crearea unui mediu de lucru care elimină blocajele şi stimulează creativitatea individuală şi colectivă.