Management

Definitie:

Prin mediul interprenorial de firma definim totalitatea elementelor exogene firmei, de natura economica, demografica, culturala stiintifica, psihologica, educationala, ecologica, politica si juridica, cei care marcheaza definitiv si semnificativ derularea si rezultatele activitatilor.

Mediul interprenorial contemporan prezinta trei caracteristici principale:

• turbulenta contextuala – ce semnifica numeroase, rapide si neasteptate schimbari care se intrepatrund generand numeroase fluxuri si impacturi economice, sociale, ecologice, tehnologice, manageriale, juridice, politice, etc.;
• evolutia rapida a oportunitatilor de afaceri;
• amplificarea incertitudinilor – este o rezultanta a numeroaselor schimbari ce nu pot fi anticipate si quantificate cu suficienta precizie.

Mediul intraprenorial real este reprezentat de ansamblul elementelor contextuale ce influenteaza demersurile intreprinzatorului in toate fazele activitatii sale, inducind modificari in deciziile si comportamentele sale.

Principalele caracteristici ale mediului intraprenorial real sunt:

• incorporeaza atit elemente exogene cat si din cadrul sau;
• variaza de la un intreprinzator la altul;
• difera pentru acelasi intreprinzator in timp, in functie de faza ciclului de viata al firmei si de puterea sa economica.

Componentele tipice ale mediului interprenorial real sunt derivate in doua categorii:

• elemente endogene firmei – care influenteaza activitatea interprenoriala dupa ce intreprinzatorul a infiintat firma;
• elemente exogene organizatiei – ce se manifesta pe intreg parcursul demersului interprenorial de la infiintare si pina la incetarea activitatii interprenoriale.

In functie de parametrii elementelor mentionate si de modul in care se combina, pot rezulta trei categorii de medii interprenoriale:

• mediul intrerprenorial defavorizant – se caracterizeaza prin faptul ca actiunile interprenoriale sunt interzise sau se pot desfasura cu mari restrictii sau dificultati; in consecinta, fie nu se creeaza firme mici si mijlocii private, fie numarul lor in cadrul economiei este foarte redus;
• mediul interprenorial permisiv – ofera posibilitatea infiintarii si derularii de activitati interprenoriale, dar conditiile efectiv existente sunt eterogene, o parte avand influente inhibitoare sau temporizatoare asupra initiativei particulare; din punct de vedere economic si administrativ se manifesta cu multe dificultati pe care intreprinzatorul trebuie sa le depaseasca, deci, interferenta, dezvoltarea si rezultatele IMM-ului sunt mult sub posibilitati;
• mediul interprenorial favorizant – stimuleaza activitatea interprenoriala, infiintarea si dezvoltarea de intreprinderi private; este tipul de mediu in care se urmareste crearea de cat mai multe si mai puternice firme private; credinta ca intreprinzatorii sunt creatori de bogatie nationala, de produse si servicii, de venituri la bugetul statului si locuri de munca (se intilneste in SUA, Japonia). De aici se poate trage concluzia ca este necesar ca in Romania sa fie creat un astfel de mediu revenind statului prin strategiile si politicile adoptate.

Mediul interprenorial perceput desemneaza acele elemente ale mediului interprenorial real pe care intreprinzatorul le apreciaza ca avand o influenta semnificativa asupra actiunilor si performantelor sale. Prezinta o sfera de cuprindere mai mica decit cel real.

La intreprinzatorii performanti, mediul interprenorial perceput se suprapune peste cel real in mare masura. Se constata ca sunt percepute, sesizate si luate in considerare mai multe elemente ale mediului interprenorial real si aceasta cu cit deciziile, actiunile si comportamentele intreprinzatorului sunt mai complet si mai temeinic fundamentate cu efecte pozitive in planul performantei firmei respective.

Mediul interprenorial perceput prezinta o dubla dimensiune: cognitiva si afectiva. Dimensiunea cognitiva este data de acele elemente contextuale pe care intreprinzatorul le identifica si le trece in revista in cadrul proceselor interprenoriale pe care le initiaza si le desfasoara. Dimensiunea afectiva este data de acele elemente contextuale pe care intreprinzatorul le considera relevante sau importante, de care se ataseaza chiar si / sau ii este frica considerindu-le ca sunt semnificative si merita sa fie luate in seama.

Cresterea economica nu are loc deoarece se produc schimbari in tehnologia, resursele si productivitatea disponibile si deoarece intreprinzatorul inbunatateste tehnologia, organizarea si procesele din firma lui. Aceste lucruri duc la cresterea productivitatii si scoaterea altor firme concurente din circuitul economic si crearea unor nise de piata sau ocuparea acestora.

Pentru abordarea managementului interprenorial este nevoie sa se porneasca de la doua premise:

• este o disciplina si respectiv un domeniu al managementului;
• prezinta aspecte cu o specificitate ridicata ce decurg prin natura sa interprenoriala.

Trasaturile definitorii ale managentului interprenorial sunt:

• identificarea si valorificarea oportunitatilor de afaceri;
• realizarea de schimbari majore in structura si dinamica activitatii implicate;
• promovarea de intense motivari ale personalului si a inovarii tehnice, economice, manageriale;
• implicarea unui accentuat dinamism organizatiei.

Managementul interprenorial este o disciplina care se ocupa de studiul proceselor si relatiilor interprenorial – manageriale derulate in organizatiile de mici dimensiuni, puternic personalizate de rolul dominant exercitat de intreprinzator, de descoperirea legitatilor care le guverneaza si de conceperea de noi sisteme, metode, tehnici si proceduri de natura sa creasca eficacitatea si eficienta deciziilor si actiunilor prin care se identifica si valorifica oportunitatile de afaceri.

Particularitatile managementului interprenorial sunt:

• se refera la intreprinderi de dimensiuni mici;
• se confrunta cu o multitudine de situatii organizationale;
• se manifesta o extrema diversitate a elementelor manageriale in IMM-uri;
• personalul managerial nu este specializat pe domenii, metode, activitati, fiind de tip generalist;
• apelarea la specialisti din afara firmei este o componenta indispensabila a managementului.

Managementul interprenorial imbraca doua forme:

• managementul utilizat de intreprinzator care infiinteaza si lanseaza o firma – specific este faptul ca este puternic continutul interprenorial generat de concentrarea intreprinzatorului asupra identificarii si valorificarii oportunitatilor de afaceri;
• managementul utilizat in dezvoltarea firmelor deja existente – atunci cind realizeaza rapid schimbari de valoare cu pronuntat caracter inovational bazat pe identificarea si valorificarea de oportunitati economice.