Pin It

Cele mai cunoscute teorii privind firma sunt:

  1. Teoria economiei costurilor tranzactionate – elaborata de Ronald Coase care sustine ca ratiunea infiintarii unei firme este sa evite costurile implicite de folosire a mecanismelor pietei pentru a descoperii care sunt preturile cele mai reduse sau profitabile pentru produsele firmei.
  2. Teoria agentiilor – trateaza firma ca un mecanism de combinare si coordonare a input-urilor unui grup de persoane interesate in realizarea unui scop comun de natura economica.
  3. Teoria firmei bazata pe resurse – abordeaza firma ca o colectie de resurse productive tangibile sau intangibile.
  4. Teoria firmei bazata pe cunostinte – aceasta porneste de la urmatoarele premise:
- cunostintele se dobandesc de catre componentii firmei;
- componentii firmei trebuie sa se specializeze in dobandirea si utilizarea anumitor cunostinte;
- productia se obtine prin utilizarea a numeroase tipuri de diferite cunostinte.
 

Pornind de la aceste premise se considera ca rolul principal al firmei rezida in protejarea si integrarea cunostintelor specializate.

In concluzie, teoria bazata pe cunostinte, abordeaza firma ca o structura de piata a carei resursa o constituie cunostintele, activitatea principala axandu-se asupra productiei si integrarii acesteia in scopul obtinerii de performante economice.

Fundamentele derularii tuturor proceselor de schimbare pentru a se ajunge la o firma bazata pe cunostinte, il constituie transformarea firmei intr-o organizatie care invata.

Pentru aceasta trebuie evidentiate unele aspecte cum ar fi:

  1. Managementul firmei trebuie sa decida ca atingerea stadiului de firma care invata reprezinta obiectivul strategic pentru aceasta si sa conceapa seturi de actiuni necesare, pe baza implicarii plenare a cat mai multor salariati.
  2. Invatarea organizatiei sa nu se rezume numai la dobandirea de noi cunostinte, ci are in vedere utilizarea acestora in activitatile firmei, generand noi cunostinte.
  3. Invatarea organizatiei trebuie conceputa in toata complexitatea ei.
  4. Organizatia care invata, inseamna salariati care invata.
  5. Exista si procese colective de invatare organizate, care se refera la firma in ansamblul sau. In acest sens, specialistii desemneaza trei abordari si intensitati ale procesului de invatare organizationala:
- invatarea adaptiva – se rezuma la cunostinte de adaptare a firmei la conditiile contextuale;
- invatarea „schimbarii” - se bazeaza pe o interactiune permanenta intre mediu si firma;
- invatarea „sa inveti” sau invatarea „deutera” - este cea mai evoluata si consta in concentrarea proceselor de invatare in sine.
 

Cunoasterea si luarea in considerare a factorilor majori care influenteaza invatarea organizationala, aceste fiind:

- mediul firmei;
- structura organizationala;
- cultura organizationala;
- strategia firmei;
- salariatii organizatiei;
- „mecanismele memoriei firmei.