1. Cauzele comportamentului neetic
În cadrul afacerilor, nu de puține ori, se adoptă un comportament neetic. Cunoașterea cauzelor comportamentului neetic poate ajuta la prevenirea lui.
Dintre cauzele comportamentului neetic amintim:
a) Cîstigul - duce la numeroase tentații, mai ales atunci cînd se anticipează un cîstig consistent și, în general, este de asteptat să se adopte decizii neetice;
b) Conflictul de roluri - multe dileme etice care apar în organizații sunt în realitate forme ale conflictului de roluri care ajung să fie rezolvate neetic.
O formă răspîndită de conflict al rolurilor care generează comportamente neetice apare atunci cand 'rolul birocratic' al angajatului într-o organizație, intră în contradicție cu rolul de 'membru al unui corp profesional'. De exemplu, agenții și brokerii agențiilor de brokeraj și asigurări au declarat de multe ori că asupra lor, ca angajați, se fac presiuni să promoveze produse care nu servesc cel mai bine interesele clienților.
c) Competiția puternică - pentru obținerea de resurse deficitare poate stimula un comportament neetic, atît prin stimularea jocului de afaceri cît și prin acte ilegale reale în care se constată delicte de comerț cum ar fi, de exemplu, fixarea prețurilor și încălcarea prevederilor de monopol. Și în cazul în care practic nu există competiție puternică, există totuși o mare tentație spre adoptarea deciziilor neetice, pentru că tentația unor mari cîștiguri este foarte mare.
d) Personalitatea - oamenii puternic orientați spre valorile economice sunt mai expuși la un comportament neetic decât ceilalți. În plus, în abordarea chestiunilor morale de către oameni, există puncte de vedere diferite. În condiții normale, este rațional să ne așteptăm ca oamenii ce sunt mai conștienți de problemele morale să fie tentați să evite deciziile neetice, iar cei cu o mare putere personală (machiavelici) vor fi mai dispuși să ia decizii neetice, folosindu-și puterea pentru promovarea interesului personal mai degrabă decât pentru binele întregii organizații.
Etica este interesată de obligațiile morale și de noțiunea de acțiune bună (dreaptă) /rea, cinstită/necinstită și justă/nejustă. Indivizii întreprind acțiunea și își asumă, abia în final, responsabilitatea acțiunilor etice sau neetice.
Comportamentul etic trebuie să înceapă de la vârf. Pentru îmbunătățirea climatului etic și pentru reducerea conflictelor, între etica personală și cerințele organizaționale sunt necesare schimbări în două arii principale: concepția managerială și acțiunile manageriale. Chiar dacă managerii nu pot uita sau trece cu vederea comportamentul neetic, ei pot, în realitate, forța pe alții să pună în aplicare astfel de practici prin presiuni pentru atingerea, îndeplinirea unor obiective nerealiste. Cu cât climatul este caracterizat de o competiție puternică, cu atît mai mult tinde să apară, să se dezvolte sau să se repete un comportament neetic. De aceea necesitatea adoptării unor principii și reguli etice este de dorit.
2. Factorii de influență ai comportamentului neetic
Dintre factori de influență ai comportamentului neetic rezultați în urma unor studii realizate în marile corporații sunt:
- afirmarea obiectivelor corporației, sistemele de evaluare și climatul organizațional care
susțin profitul ca fiind singurul obiectiv al organizației; - acceptarea de către management a legii, ca singurul standard pentru politicile și acțiunile corporației;
- politicile ambigue ale corporației, astfel ca managerii să poată presupune că politica este formulată ca o oglindă falsă care nu reflecta adevărul;
- managementul inadecvat, astfel că managerii de la baza ierarhiei pot încălca
standardele în urmărirea unor vînzări și profituri mai mari în avantaj personal; - eșecul managementului de a înțelege interesele etice ale publicului, rezultat din izolare
și lipsa unei comunicări reale cu interesații externi.
Nu este suficient ca managerii numai să proclame necesitatea răspunderii sociale și a eticii acțiunilor pentru organizațiile lor. Subliniem faptul că este foarte important ca managerii să recunoască că ei sunt cei care modelează și dau tonul în organizația lor. De aici, principala lor responsabilitate este să facă clar pentru oricine din organizație sau are legătura cu ea, că răspunderea socială și comportamentul etic sunt așteptate (dorite), și recompensate.
Astăzi, toate organizațiile din lume trebuie să recunoască importanța și necesitatea luării în considerare a unor concepte ca: etica, morala, responsabilitate socială, echitate și discriminare și totodata, să încerce să le implementeze în cultura lor organizațională.
3. Consecințele comportamentului neetic
Oamenii de afaceri folosesc uneori tactici care-i induc în eroare pe partenerii lor. Scopul este acela de a-și spori puterea de negociere. Ei obțin putere fie prin manipularea informațiilor (distorsiune), câștigând un anumit avantaj tactic asupra competitorului, fie subminând puterea de negociere a celeilalte părți. Folosirea unor astfel de tactici conduce frecvent la consecințe pentru negociator, pentru cealaltă parte și pentru observatori.
Mai întâi consecințele care se produc în funcție de succesul sau insuccesul tacticii ar trebui să fie cât se poate de clare dacă tactica funcționează - adică folosirea ei duce la rezultatul sperat de manager - faptul va avea impact asupra deciziei acestuia de a mai folosi sau nu această tactică în viitor. Dacă folosirea tacticii permite întreprinzătorului să obțină răsplata unor rezultate ce ar fi indisponibile pentru el dacă el s-ar comporta în mod etic și dacă comportamentul neetic nu este pedepsit de către ceilalți, atunci ne vom astepta ca frecvența purtării neetice să crească, deoarece negociatorul crede că el poate "merge mai departe cu ea'.
Al doilea set de consecințe, se produc atunci când întreprinzătorul are experiența reacției unei persoane țintite. Dacă persoana țintită nu este conștientă că a fost folosită o tactică înșelătoare, atunci nu va avea nici o reacție - iar cei care sesizează prezența comportamentului neetic vor fi dezamăgiți pentru pierderea negocierii/afacerii. Totuși dacă ținta descoperă că s-a produs o înșelăciune, este probabil ca reacția sa fie mult mai puternică. Oamenii care descoperă că au fost înșelați sau exploatați sunt în mod tipic nervoși.
Pe lângă pierderea negocierii ei se simt manipulați și păcăliți, pentru că au permis să fie înșelați printr-o strategie iscusită. Ca un rezultat al ambelor neajunsuri: a pierderii reale pe care au suferit-o în negociere și a lipsei de confort pe care o simt pentru că au fost păcăliți, cele mai multe victime vor încerca, cu o probabilitate ridicată, să dea replica și să-și ia revanșa.
BIBLIOGRAFIE
- Miron D. - Note de curs “Mediul international de afaceri”
- Niculescu Gh.- “Etica în afaceri”, Editura „Academica Brîncuşi”, Tîrgu Jiu
- http://patricia-ardeljan.blogspot.com/2013/01/capitolul-3-rolul-si-importanta.html
- http://ro.scribd.com/doc/52478866/Etica-in-Afaceri
- http://www.ccib.ro/ro/CCIB/4/8/11/codul+principiilor+de+etica+in+afaceri.html