James V. Downton a fost primul care a introdus în acest domeniu termenul de „leadership transformațional”. Conceptul a fost dezvoltat ulterior de James MacGregor Burns(1978), care afirmă că acest tip de conducere se manifestă atunci când atât liderii, cât și cei care îi urmează își generează reciproc un nivel mai mare de motivație și de moralitate.
În 1985/1986, Bernard M. Bass a extins definiția leadership-ului transformațional, analizând resorturile psihologice prin care se poate activa motivația și se poate ajunge la performanță. Tot el este cel care a introdus termenul de „transformațional”. Acest tip de lider atrage admirația, respectul și încrederea oamenilor prin atitudinea sa, care îi stimulează intelectual, aspirațional și le oferă considerație. Bass, alături de Waldman, a observat că unii lideri de succes îmbină, pentru rezultate maxime, stilul transformațional cu cel tranzacțional.
Bernard Bass (1985) identifica 3 clase mari de leadership: laissez-faire (care de fapt nu este leadership “pur”), tranzactional si transformational. Liderii de tip tranzactional sunt focalizati pe actiuni, scopuri precise, in timp ce liderii transformationali lucreaza mai mult la nivel de viziune.
Teoriile transformaționale propun o nouă paradigmă față de precedentele, tranzacționale. Transformarea oamenilor de către lider se produce grație personalității sale carismatice, viziunii și empatiei, nu datorită unor forme de tranzacție. Presupune o investiție mai mare de timp și efort, dar este un tip de relaționare mult mai solid.
Totul pornește de la viziune, pe care liderul o va transmite celorlalți, determinându-i să o urmeze. Regulile sunt mai flexibile, deschiderea către nou mai mare, adaptabilitatea crescută. Se generează un sentiment de încredere profund, și de asemenea, un altul de apartenență la grup, fapt care va duce la crearea unei echipe mult mai bine sudate și cu obiective comune clar definite. Apariția unui astfel de lider într-o organizație va schimba fundamental modalitatea de gândire a oamenilor și va activa resorturile motivaționale profunde.
Este un tip de leadership prin care inițiativele personale sunt încurajate, oamenii sunt stimulați să dea tot ce au mai bun și să se auto-depășească, fără să fie presați sau obligați ci, dimpotrivă, stimulati și motivați din punct de vedere intelectual și emoțional. Membrii echipei sunt, de asemenea, luați în calcul și ca entități separate, nu doar ca parte a grupului. Atenția este îndreptată către fiecare în parte, ei sunt urmăriți, îndrumați, consiliați în funcție de propriile dorințe și necesități. De asemenea, este încurajată folosirea abilităților, evident diferite de la om la om.
Liderii transformationali au scoruri ridicate la nivelul emotional si al atentiei si scoruri scazute in zonele legate de nivelul de agresivitate si criticism. In general, lidershipul transformational implica atat liderii cat si pe cei care ii urmeaza ridicandu-i pe fiecare in parte la cote mai inalte de succes.
Este important ca valorile personale să să suprapună cu acelea ale organizației. Astfel gradul de responsabilitate va fi unul crescut, dublat de credința profundă în sensul pe care îl au activitățile și acțiunile desfășurate la locul de muncă. În consecință, se obțin un angajament mai profund și o mai mare productivitate.
Liderul este și un bun profesionist, nu îi este teamă să își asume riscuri și transmite încredere și energie și celorlalți. Este extrovertit, calm, deschis către experiențe noi, agreabil și conștiincios. Cele patru componente principale ale acestui stil de conducere mai sunt numite și „cei 4 I”[1]:
- motivarea inspirațională;
- influența idealizată;
- stimularea intelectuală;
- considerația individualizată.
„Lidershipul transformational consta in comportamente ale liderului care genereaza la subordonati dorinta de a atinge anumite scopuri organizationale, identificate ca suprapuse unor interese proprii, personale.”(J. M. Burns, „Leadership”, 1978)
In cadrul unui leadership transformational cei condusi sunt tratati cu respect si incredere, sunt consiliati si incitati sa actioneze in conformitate cu trebuintele superioare ale omului (de stima, estetice, de autodepasire si autorealizare) sa actioneze pentru interesului comun si nu a celui personal, sunt provocati permanent sa se autodepaseasca, le este stimulata dorinta de succes.
Asa cum ii spune numele oamenii se transforma cu astfel de lideri, cei condusi sunt educati in spiritul unor valori astfel incat sa se scoata „tot ce e mai bun” din ei. La o extrema se poate ajunge pana acolo incat conducatorul sau liderul transformational poate fi considerat mentor spiritual iar demersul lui ca o completare a educatiei realizata intr-o maniera directa si activa in viata profesionala sau cea sociala. La celalat pol putem avea pur si simplu oameni care reusesc sa convinga ca viziunea lor de a face lucrurile este cea corecta si cel putin pentru timp scurt sunt urmati neconditionat. Din acest punct de vedere leaderii transformationali sunt interesati atat de obiectiv cat si de „spiritul” oamenilor care actioneaza pentru atingerea acelui obiectiv.
Bass, unul din primii teoreticieni ce au studiat lidershipul transformational, afirma ca, pe baza piramidei nevoilor a lui Maslow, liderii transformationali ii puteau ridica pe aceia din jurul lor de la un nivel inferior la un nivel superior al nevoilor. Maslow afirmase ca oamenii trebuie sa-si satisfac nevoia de supravietuire si numai dupa aceea sa-si satisfaca alte nevoi, in incorcondanta ierarhica cu importanta acestora pentru supravietuire. Acesti lideri reuseau sa-si ridice subordonatii la o constientizare mai ridicata raportat la ceea ce ii inconjoara si sa ridice efectele actiunii lor deasupra acestor lucruri. Constientizarea a ceea ce te inconjoara si intelegerea sarcinilor necesare pentru a schimba acest mediu este rezultatul in ultima instanta a unei culturi organizationale transformationale. (Bass, 1985).
Bernard M. Bass și Bruce J. Avolio sunt autorii Chestionarului Multifactorial de Leadership (MLQ), a cărui ultimă formă, Multifactor Leadership Questionnaire (Form 5X), cunoscut și ca MLQ5X, este folosită în mai mult de 30 de țări pentru identificarea abilităților de lider ale unei persoane, și constituie un foarte bun punct de plecare pentru antrenarea viitorilor lideri. Tot pe baza acestuia sunt identificate componentele tranzacționale, transformaționale și de tip pasiv-evitant ale leadership-ului.
[1] Riggio, Ronald E. "Are You a Transformational Leader?", Psychology Today, 24 martie 2009