Misiunea eticii este aceea de a expune aspectele teoretice ale moralei precum şi aceea de a constitui un ghid practic, real, care să canalizeze şi să amelioreze viaţa morală a societăţii. Rolul eticii este deci, acela de a veni în ajutorul instituţiilor şi persoanelor să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în desfăşurarea acţiunilor lor.
Etica analizează practic vorbind, morala şi izvoarele ei. Făcând apel la raţiunea şi bunul simţ al omului, ea încearcă să canalizeze toate eforturile umane spre IDEALUL MORAL.
Unii specialişti consideră că etica nu are, ca ştiinţă, un caracter utilitar deoarece impune nişte norme facultative vizând conduita oamenilor în societate. Realitatea însă contrazice aceste păreri întrucât etica are pe langă funcţia sa de informare asupra unor norme de conduită morală şi aceea de relevare a realităţii reflectate de activitatea umană în general. Prin valorile pe care le promovează, această ştiinţă îşi aduce o importanţă contribuţie la promovarea judecăţiilor de valoare referitoare la conduita umană, şi ne ajută să dobândim deprinderi utile în a deosebi binele de rău. Dar să vedem care sunt funcţiile cele mai importante ale eticii:
- Funcţia cognitivă, ea se manifestă sub trei aspecte:
- aspectul explicativ care relevă factorii cauzali, generatori ai moralei, factori legaţi de geneză, structura, progres moral.
- aspectul descriptiv ocupat cu problemele explicite ale vieţii morale (calităţi, defecte, vicii, virtuţi, etc.)
- aspectul analitico-sintetic cel care elaborează modele teoretice ale moralei pe baza analizei fenomenelor legate de moralitate.
- Funcţia educativa,legată de transpunerea în practica a unor modele morale prin implementarea “ de facto” a unor valori în conştiinţa colectivă sau individuală.
- Funcţia normativă este cea axiologică, cu referire la constituirea de norme morale. Ea vine să suplinească lipsa unor norme legale prin constituirea unei “instanţe morale”.
- Funcţia persuasivă, fiind receptată ca o rezultantă a funcţiilor normativă şi cognitivă, urmăreşte aspectele concrete ale vieţii morale, ducând spre actul convingerii.
Etica are aşadar o multitudine de aspecte care încearcă să cristalizeze raţionamente sănătoase legate de sensul vieţii, de relaţiile cu semenii, de modul în care ar trebui să trăim şi să convieţuim.
În contextul actual când asistăm la manifestarea unei mari varietăţi confesionale şi culturale, la accelerarea tendinţelor de globalizare, la reafirmarea valenţelor concurenţiale ale pieţei libere, valorile morale ca simboluri şi obiective, vin să se afirme sub forma unor necesităţi imediate, menite să ducă la crearea unui climat de colaborare, încredere şi solidaritate. Etica ne spune ce trebuie să facem, iar cunoaşterea binelui poate fi invăţată. Trecând în revista cercetările psihologice de data recentă, specialistul James Rest rezumă principalele rezultate astfel:
- Între 20 şi 30 de ani tinerii adulţi trec prin modificări spectaculoase ale strategiilor lor de soluţionare a problemelor etice.
- Aceste modificări sunt legate de anumite schimbări de percepţie socială şi de rolurile sociale pe care şi le asumă indivizii.
- Anvergura acestor modificări este dependentă de durată şi nivelul scolarizării fiecăruia.
- Experimentele educaţionale de a spori acuitatea sesizării problemelor morale au avut rezultate pozitiv-măsurabile.
- Din studiile efectuate rezultă ca o persoană este influenţată comportamental de către judecata şi percepţia sa morală.
Toate aceste rezultate vin să confirme şi studiile lui Lawrence Kohlberg, unul dintre cercetătorii care au demonstrat că abilitatea unei persoane de a rezolva probleme etice se poate dezvolta de-a lungul vieţii, iar educaţia are un rol în cadrul acestui proces (Kohlberg 1981,p37-75).
Revine totuşi întrebarea (ca un lait-motiv) referitoare la necesitatea de a fi morali: ”De ce sunt eu obligat să respect normele morale, mai ales atunci când comportarea mea nu intră în contradicţie cu legislaţia? ”Răspunsul nu poate fi cuprins într-o singură frază, el reprezentând o sumă de raţionamente:
- pentru a te armoniza cu membrii colectivităţii din care faci parte
- pentru a te adapta cerinţelor societăţii şi a te încadra din punct de vedere social
- pentru armonizarea necesităţiilor individuale (bio-psihice) cu exigenţele unui comportament elevat
- pentru rezolvarea unor contradicţii intime ale individului în legătură cu ceea ce este el la un moment dat şi ceea ce se doreşte a fi
- pentru a echilibra tendinţele bipolare din individ cum ar fi: realism-visare, egoism-altruism, superficialitate-seriozitate, etc.
- realizarea unui progres individual şi colectiv în direcţia perfecţionării şi desăvârşirii
- pentru a te bucura de aprecieri pozitive din partea societăţii
- pentru construirea unei atitudini demne, superioare, dominate de un comportament civilizat
Se observă din cele relatate mai sus ca respectarea unui cod de norme de convieţuire este imperios necesară pentru că oferă un cadru civilizat de relaţionare care vine să satisfacă atât exigenţele individuale cât şi cele colective. Numai în astfel de condiţii se pot reliefa adevăratele sensuri ale existenţei noastre.
Acceptarea de către teoreticieni, spre exemplu, a drepturilor omului nu este unanim acceptată, existând anumite contradicţii mai ales în zona propietăţii. În vreme ce marxiştii militează pentru o propietate colectivă asupra mijloacelor de producţie şi pe dreptul la muncă şi la înstruire, liberaliştii invocă virtuţile propietăţii private ghidate de libera iniţiativă şi dorinţa de devenire a persoanei.
Vom putea afirma în încheiere ca rolul şi importanţa eticii în contextul actual sunt nişte imperative ce trebuie să se impună cu rapiditate, deoarece evoluţia relaţiilor de producţie în strânsă legătură cu progresul tehnic şi forţele de productie necesită o armonizare continuă atât din punct de vedere al legislatiei cât şi din cel al normelor morale care pot fi implementate mai repede .