Pin It

“Afacere înseamna profit”, această sintagma leagă invariabil noţiunea de ”afacere” de cea de ” profit”. Nu ar trebui să ne sperie, întrucât numai afacerile profitabile sunt afaceri care să asigure dezvoltarea companiilor şi implicit a societăţii în ansamblul ei. Prin urmare trebuie renunţat la atitudinile, acţiuniile şi strategiile care sunt un obstacol în calea profitului.

Părerile privind relaţia dintre profitabilitate şi normele etice se pot împărţi în două grupe. În prima grupă se situează acele păreri care consideră că etică se subordonează profitabilităţii economice. În cea de-a doua grupă sunt părerile care consideră că scopurile etice trebuie urmărite chiar în dauna profitabilităţii.

În relaţia de corespondenţă Companie—Profit, lucrurile sunt clare. Compania trebuie să obţină rezultate tot  mai bune şi să-şi sporească şansele de succes. Atunci însă când în această relaţie intervin şi grupurile cointeresate, adică aşa numiţii stakeholders, relaţia se complică foarte mult, deoarece fiecare dintre ele sunt mai mult sau mai puţin afectate de activitatea companiei. Relaţia se va configura astfel:

                   Companie ---- Profit ----- Grupuri cointeresate ---- Costuri sociale

Este uşor de observat că relaţia simplă anterior prezentată s-a complicat prin adăugarea a încă doi termeni şi anume: grupurile cointeresate şi costurile sociale. Grupurile cointeresate sunt acele grupuri care au o contribuţie cât de mică la realizarea profitului sau cele care sunt afectate într-un fel sau altul de activităţile prin care acest profit se obţine. În relaţia de mai sus intrarea celui de-al treilea termen a determinat aşadar în mod automat intrarea şi a celui de-al patrulea  care se numeşte: Costuri sociale”. “Un rău nu vine niciodată singur”, am spune deoarece acest din urma termen înseamnă bani, adică taxe, donaţii, sponsorizări, ajutoare sociale, accidente de muncă, riscuri de sănătate, etc. Prin urmare costul social devine un rău necesar al oricărei societăţi comerciale.

Abia acum întrebarea referitoare la “moralitatea” profitului începe să capete sens. Noi am pus aceasta întrebare înca de la începutul dezbaterilor noastre despre etică în afaceri şi acum vom răspunde  prin două formulări:

1.Profitul lipsit de morală este egal cu o pierdere

2.Costurile sociale diminuează căştigurile dar sunt necesare pentru a poziţiona cât mai bine organizaţia după un  anumit “standard” al contribuţiei la binele general

Prin urmare din punct de vedere etic, întrebarea privind moralitatea profitului devine lipsită de sens. Profitul este ceva moral dar el nu se poate obţine oricum vom concluziona şi vom argumenta aceasta:

  • Comportamentul etic este profitabil din punct de vedere economic. Pe termen lung s-a constatat că firmele cu un comportament etic adecvat obţin rezultate mai bune decat cele care il ignora.
  • Programele de instruire legate de etica în afaceri au următoarele efecte:
  1. contribuie la dezvoltarea şi perfecţionarea profesională a angajaţilor
  2. cultivă spiritul de echipa şi măresc eficienţa activităţilor lor
  3. susţin legalitatea acţiunilor şi procedurilor companiei şi a angajaţilor
  4. facilitează comunicarea şi elimină tensiunile în cadrul colectivelor

  -  Etica în afaceri contribuie la perfecţionarea sistemului calităţii si a planificării strategice

  -    Comportamentul etic promovează o imagine publică puternică a companiei

  -     Pe termen lung etica în afaceri contribuie la evoluţia morală a societăţii

În măsura în care acceptăm principiul performanţei şi al recompensei obţinute în urma performanţei, va trebui să admitem că lipsa de performanţă sau de succes vor fi “răsplătite negativ” adică vor fi sancţionate. Astfel în măsura în care acceptăm că profitul şi bunăstarea sunt lucruri dorite de către omul modern, va trebui să acceptăm că sărăcia este “răsplata binemeritată” pe care o administrează sistemul celor insuficient motivăţi sau insuficient de performanţi. În acest sens putem concluziona că săracia este un cost nedorit dar inevitabil al pieţei libere.

Societatea românească aflată într-o continuă schimbare plateşte încă de pe urma sistemului neperformant. Este inadmisibil ca in douăzeci de ani de la abandonarea relaţiilor de muncă de tip socialist să nu se reuşească o performanţă cât de cât notabilă în domeniul economic. Intrarea ţării în Uniunea Europeană a adus parcă acel surplus de încredere şi de motivare atât materială cât şi emoţională. Nu este însă deajuns. Europa modernă ne trage după ea, încearcă să  ne modernizeze, să introducă o altă mentalitate şi noi relaţii de muncă. Acesta este însă foarte dificil de realizat întrucât noi nu am reuşit să performăm la nivelul forţelor de producţie şi din aceasta cauză suntem în situaţia de a “pune carul înaintea boilor” după cum bine sună proverbul romanesc. Numai un progres pregnant al forţelor de producţie marcat prin creşterea performanţelor economice ale firmelor va duce la modernizare şi la bunăstare. Motivele pentru care ne aflăm în această situaţie sunt multiple, putem totuşi enumera cateva dintre ele: guvernări defectoase manifestate prin instabilitate legislativă şi birocraţie, luarea unor măsuri inadecvate la nivel macroeconomic, moştenirea lăsată de sistemul socialist imobil şi centralizat şi nu în ultimul rând lipsa de viziune a managerilor. Aceasta din urmă  cauză implică probabil cele mai puţine costuri în direcţia eliminării ei, dar se implementează foarte greu la nivelul conştiinţei individuale. Managerul român  “le ştie pe toate şi le face pe toate, el are intotdeauna dreptate”. Managerul român ”nu are nevoie de consultanţi, din contra el poate oferi consultanţă tuturor chiar şi în domenii despre  care a auzit numai de la televizor”. În momentul în care el a urcat pe fotoliul liderului el nu rămâne lider ci se “autodivinizează” şi se plasează automat nu în fruntea celor din subordine ci deasupra acestora. În societatea românească postrevoluţionară se vorbeşte despre etică în foarte multe cazuri dar nu se aplică în practică principiile ei, iar în puţinele situaţii când aceasta se face de obicei formal. Chiar şi companiile multinaţionale întimpină destule greutăţi în a respecta propriile coduri etice deoarece proastele obiceiuri sunt foarte molipsitoare.