Pin It

Sunt câteva căi diferite în care managerii pot exercita funcţia de control. Aceste metode pot fi interne sau externe, formale sau neformale, sistematice sau ad-hoc.

Desigur că cele mai multe organizaţii folosesc combinaţii ale acestor metode.

Controlul intem este în esenţă un autocontrol sau autodisciplină, respectiv o metodă în care un individ sau un grup stabileşte propriile standarde şi urmăreşte şi corectează propria performanţă. Controlul intem apare deci când un individ sau un grup determină ce obiectiv specific este de îndeplinit, ce sarcini sunt de executat pentru îndeplinirea lui, când urmăreşte propriul progres şi corectează el însuşi ce este necesar în timpul procesului.

Controlul extem este cel executat prin sistemul autorităţii formale al organizaţiei. El include reguli, proceduri, itinerarii de raportare ierarhică şi supraveghere impusă de alţii. Controalele externe reprezintă un cadru în care salariaţii pot să-şi exercite propria discreţie.

Controalele formale sunt aranjamente în care managerii determină standarde de performanţă, urmăresc performanţa şi feedback-ul şi iau acţiuni corective. Cu alte cuvinte, controalele formale urmăresc în mod tipic procesul de control în cele trei faze descrise înainte. Cele mai multe din controalele pe care le-am discutat sunt de departe controale formale.

Controalele neformale sunt metode de stabilire, urmărire şi ajustare a standardelor care sunt întreprinse în mod spontan în cursul activităţii execuţiei. Prin cutreierarea unităţii, managerul înţelege literalmente mişcarea care are loc în întreaga firmă şi discuta cu oamenii. Aceasta este realizată pe baze spontane şi neformale, dar ea este importantă deoarece în acelaşi timp se acoperă întregul teritoriu. în al doilea rând, ele sunt necesare pentru a ţine oamenii informaţi despre cum merge firma şi în special despre acele lucruri care sunt importante pentru ei. în al treilea rând, motivaţia acestui circuit este faptul ca el este deopotrivă sincer, şi plăcut.

Controalele sistematice. Multe sisteme de control şi cele mai multe sisteme de control formal, sunt proiectate pentru a produce informaţii despre o anume activitate particulară sau set de activităţi pe bază de rutină şi sunt previzibile. Acestea sunt controalele sistematice.

Controalele ad-hoc sunt întreprinse separat de programele organizaţiei. De exemplu, managementul devine interesat în practicile contabile ale unui anume departament, el poate stabili ca o firmă de contabilitate să conducă o verificare anume a practicilor unităţii. Managerii adesea se angajează în studii speciale a unor probleme şi activităţi din organizaţie .

Porceduri de control ad-hoc pot exista pentru perioade scurte sau ele pot deveni parte a sistemului funcţionării de raportare al unei orgainizaţii.