Management

Similar oricărei activitati a firmei, controlul calitatii produselor si serviciilor se planifica. Alcatuirea planurilor porneşte de la definirea obiectivelor.

In cazul controlului calitatii este necesar sa se stabileasca obiectivele strategice al calitatii. Acestea, la rândul lor, depind de principalii factori ai calitatii:

Clienţii cer si obţin produse si servicii tot mai bune pe masura creşterii pretenţiilor lor antrenate de progres. Pieţele, ca locuri in care se intalneste cererea si oferta, devin tot mai exigente din ambele parti si se specializeaza funcţional. Ca atare, un obiectiv determinant al controlului calitatii in cdrul firmelor este de a asigura flexibilitate in satisfacerea cererii care se specializeaza. Aici este vorba de fixarea performantelor produselor care se cer urmărite si imbunatatite, cum ar fi productivitatea, fiabilitatea, disponibilitatea, randamentul, reducerea sau eliminarea oricărui fel de poluare. Asociat acestora se cer create condiţii tehnologice - echipamente si metode de control apte sa identifice si sa masoare performantele calitative ale produselor.

Personalul.

Odata ce se schimba produsele iar pieţele devin tot mai exigente, personalul de concepţie si cel de execuţie necesita noi cunoştinţe si deprinderi care se pot obţine prin educaţie continua la locurile de munca, in institutiile de invatamant sau in companii specializate in perfecţionări pe diferite domenii. De asemenea, cercurile de calitate din practica firmelor japoneze, care capata o tot mai insemnata prezenta si in Europa si America, sunt o expresie elocventa a cerinţei de acumulare de cunoştinţe in domeniu ca si de stimulare a creativitatii oamenilor.

Folosirea sistemelor flexibile de producţie, a roboţilor industriali si a calculatoarelor accentueaza sensibilitatea dependentei tehnicii de calitatea materiilor prime, a pieselor si componentelor folosite. Acestea impun intensificarea exigentei de control la locurile de munca. Pretentiile fata de calitatea pe care o asigura muncitorii la locurile de munca sunt exprimate prin obiective cum ar fi cel preconizat de extinderea conceptului de control al calitatii producţiei avand ca impact "zero defecte".

Resursele financiare.

întrucât intensificarea concurentei reduce profiturile, se cauta mobilizarea tuturor rezervelor de reducere a costurilor de producţie. O cale importanta pentru atingerea acestui scop este creşterea productivităţii muncii prin automatizare. Aceasta, insa, necesita investiţii care, la rândul lor, genereaza noi costuri cu amortizarea, mentenanta si asigurarile pentru reducerea riscurilor, asa incat efectul automatizarii asupra reducerii costurilor este diminuat. Ramane sa se acţioneze asupra costului calitatii insasi. Direcţiile de acţionare depind de condiţiile interne si externe ale firmei. Este necesara o preocupare continua pentru prevenirea defectelor si pentru efectuarea controlului calitatii pe fluxrile tehnologice care oricum implica mai mici costuri decât costul service-lui produsului in garanţie.

Materialele.

Solicitările produselor in exploatare se intensifica din ce in ce mai mult. Totodata, materialele din care se fabrica produsele se schimba si se diversifica in mod corespunzător. Ca atare simpla inspecţie vizuala si testarea prin incercari sumare a materialelor nu mai asigura condiţiile cerute de calitatea produselor. Se impune folosirea probelor fizice si chimice de laborator si a unor echipamente de control adecvate.

Utilajele si tehnologiile folosite.

Cu cat firmele isi mecanizeaza si automatizeaza mai mult procesele de producţie in vederea creşterii productivitatii muncii si imbunatatirii folosirii materiilor prime si a materialelor, cu atat mai mult se pune accentul pe creşterea nivelului calitatii pieselor si subansamblelor si pe stabilitatea calitatii acestora. Aşadar, daca firma prevede sa mecanizeze si sa automatizeze noi procese in viitor, calitate obiectelor muncii prelucrate in aceste procese va trebui aliniata la noile condiţii.

Managementul.

Impactul asupra calitatii, determinat de acţiunea factorilor calitatii este maxim atunci cand acţiunile respective sunt coordonate. Este indiscutabil ca managementul firmei este singurul in masura sa coreleze eforturile tuturor compartimentelor care au responsabilitati in asigurarea calitatii produselor si serviciilor livrate pe piaţa. Daca managementul nu este capabil sa faca acest lucru, va avea de suferit calitatea, iar firma va merge prost.