Management

• Ce înseamnă SIAD

Contextul economico-social actual a impus supervizarea procesului economic decizional prin intermediul unor tehnologii informatice tot mai complexe, astfel au apărut sistemele informatice care au drept obiectiv principal asistarea decidentului în diferite faze ale procesului de decizie. Implementarea în practică a acestor sisteme ridică diverse probleme pe plan informaţional, financiar, tehnologic şi uman.

Termenul de SIAD are accepţiuni multiple:

• Sistem informatic pentru management - Management Information System - MIS;
• Sistem informatic pentru decidenţi - Executive Information System - EIS.

SIAD presupune:

• un sistem - arhitectură complexă privită ca entitate;
• interactiv, se referă la rolul important pe care îl poate avea omul în funcţionarea SIAD;
• de asistare a deciziei, cu precizarea că decizia nu este luată de sistem.

Prin sintetizarea celor prezentate anterior un SIAD poate fi definit ca “un sistem interactiv, flexibil şi adaptat rezolvării problemelor nestructurate pentru ameliorarea procesului decizional în management ”.

Apelarea la tehnologiile informatice se face doar în anumite faze ale actului decizional şi îi lasă factorului de decizie controlul derulării operaţiilor de rezolvare.

Trăsăturile esenţiale ale unui SIAD sunt:

• este un sistem informatic asistat de calculator;
• furnizează asistenţă decidenţilor pentru problemele care nu sunt în totalitate structurate;
• combină raţionalitatea umană cu prelucrarea automatizată a informaţiei;
• controlul derulării procesului de decizie revine decidentului;
• este un instrument ce influenţează eficacitatea procesului de decizie mai mult decât eficienţa procesului decizional (adoptarea unor decizii satisfăcătoare).
• Evoluţia SIAD

In general managerii la nivel operaţional folosesc surse interne de informaţii de natură repetitivă; ei apelează la puţine date istorice sau la surse externe. Managerii care decid la nivel tactic apelează mai mult la informaţii istorice pentru a previziona anumite evenimente viitoare. Managerii strategici folosesc foarte multe surse de date externe care le furnizează atât o imagine de ansamblu despre strategia firmelor concurente cat şi informaţii privind tendinţele noi de pe piaţă. De asemenea, managerii nivelului strategic au nevoie de date agregate şi de calitate superioara în timp ce managerii operaţionali apelează mai mult la date de detaliu şi pun accent pe aspectul calitativ al acestora.

• Caracteristicile unui SIAD

Particularităţile fundamentale ale SIAD în raport cu facilităţile pe care le asigură

sunt:

1. Asigura rezolvarea problemelor semistructurate de decidenţii implicaţi în procesul deconducere.

Modul de rezolvare al unei probleme e puternic influenţat de natura acesteia şi de tipul situaţiei decizionale

Deciziile pot fi împărţite în 3 mari categorii:

• structurate - apar în toate fazele procesului decizional, au obiective bine definite şi au drept avantaj faptul că toate variabilele sunt cunoscute şi complet programate;
• semistructurate - apar atunci când problemele pot fi doar parţial structurate şi apelează la creativitatea şi intuiţia umana;
• nestructurate - apar atunci când obiectivele sunt greu de cuantificat şi e aproape imposibil să se proiecteze o soluţie viabila; SIAD în acest caz oferă decidentului doar suportul necesar pentru soluţionarea părţilor structurabile ale problemei.

1. Asistarea deciziilor se poate realiza la toate nivelurile de conducere, de la manageriioperaţionali la top manageri.

In acest sens se impune adaptarea şi actualizarea sistemelor în funcţie de nivelul conducerii. La nivel tactic deciziile sunt complexe iar volumul de informaţii utilizat e mare. La nivel strategic deciziile sunt orientate către probleme legate de performantele organizaţiei, iar la nivel operaţional deciziile sunt luate pe termen scurt şi au adesea caracter repetitiv.

1. Dispune de resurse pentru susţinerea procesului decizional în toate fazele sale şi poatefi adaptat diverselor stiluri decizionale.

Identificam aici următoarele faze ale procesului decizional:

1. Identificarea problemei care se bazează pe cercetarea informaţiei. Arta decidentului consta în definirea adevăratei probleme pentru a găsi soluţii corespunzătoare. Rolul SIAD e acela de accesare rapidă şi eficientă a surselor de date interne şi externe organizaţiei; de analiză a ansamblului de informaţii.
2. Modelarea fenomenului care a generat problema prin prisma modalităţilor de structurare şi utilizare a informaţiilor. Cea mai utilă practică în reprezentarea unei situaţii reale e cea a modelarii. Generarea alternativelor pentru problemele structurate poate fi furnizata de SIAD prin intermediul unor metode standard sau specializate. Construirea modelelor alternative pentru problemele complexe impune o anumita experienţă ce poate fi furnizată de om sau de un sistem expert întrucât SIAD-ul nu face o varianta a variantei optime.
3. Definirea deciziei sau a variantelor decizionale. La nivelul organizaţiei procesul de informare se materializează prin posibilitatea adoptării deciziei sau a variantelor decizionale pe baza informaţiilor rezultate din activitatea de modelare.

SIAD-urile pot constitui un punct de sprijin din cadrul procesului prin analize de tip „what - if” sau „goal - seeking”

4. Implementarea deciziilor propuse
5. Evaluarea deciziilor adoptate. Problema aprecierii deciziei adoptate nu se fundamentează în mod exclusiv prin prisma efectelor directe sau indirecte pe care decizia le generează pe plan managerial sau organizaţional.
6. Permite decidentului să controleze procesul decizional.

In cadrul unei organizaţii decizia se manifestă ca o activitate ce se finalizează cu selecţia uneia din variantele prezentate, iar decidentul trebuie să aibă controlul asupra acestei selecţii finale. SIAD-ul devine astfel un suport al procesului de selecţie chiar daca acesta doar extinde capacitatea de luare a deciziilor.

1. Poate asista mai multe decizii interdependente şi/sau secvenţiale, având în vedere faptul că în practica economica majoritatea deciziilor sunt intercorelate.

SIAD-urile generează decizii mult mai consistente şi mai obiective având în vedere faptul că se bazează pe o analiză completă a informaţiilor şi sunt realizate cu aportul direct sau indirect al celor implicaţi. Astfel deciziile au şanse mai mari de a fi implementate cu succes în practică.

1. Permite îmbunătăţirea eficacităţii procesului decizional.

De gradul în care decizia atinge obiectivele predefinite în cadrul organizaţiei depinde eficacitatea procesului de stabilire a deciziilor. Facilităţile oferite de SIAD trebuie să urmărească şi modul în care acesta contribuie la realizarea obiectivelor.

1. E un sistem adaptabil în timp fiind dezvoltat, în general, printr-un proces iterativ- evolutiv.

Decidentul trebuie să aibă un comportament reactiv în utilizarea SIAD-urilor; să sesizeze modificarea condiţiilor de mediu şi a preferinţelor manageriale. Folosirea unui prototip iterativ în proiectarea şi construirea unui astfel de sistem poate fi o soluţie viabilă pentru satisfacerea exigentelor utilizatorilor.

În general sistemele sunt proiectate pentru anumite situaţii decizionale ce nu pot fi generalizate. La acestea se adaugă creativitatea, intuiţia sau imaginaţia care deocamdată nu pot fi automatizate.

Noţiunea de SIAD universal nu există.

Decidentul e obligat să coordoneze multiple sisteme care comunica între ele, integrarea acestora e complexa şi destul de incerta. Specialiştii în domeniu au încercat să proiecteze şi să dezvolte SIAD-uri care stimulează creativitatea şi procesul de învăţare şi care pot oferi facilităţi suplimentare de întreţinere, gestionare şi dezvoltare a bazei de cunoştinţe necesare procesului decizional. SIAD-ul reprezintă cea mai flexibila şi interactiva soluţie în domeniul tehnologiile informatice care asista adoptarea unei decizii în condiţiile în care problemele nu sunt structurate, deci nu dispunem de modele stabile sau reguli riguros definite.

Trebuie să facem diferenţierea intre sistemele informatice de gestiune (care reprezintă metoda tipică de furnizare a unor rapoarte predeterminate în funcţie de care decidentul adopta o decizie bine fundamentata) şi sistemul de asistare a deciziei care permit introducerea treptata pe diferite niveluri a datelor de intrare, modelarea acestora prin diferite tehnici conducând în final la obţinerea unor rezultate ce vor fi evaluate de decident.

Calităţile indispensabile ale unui SIAD:

• simplitate, în sensul că modelele folosite trebuie să conţină numai fenomenele importante eliminând tendinţa de a adaugă detalii;
• robusteţe, prin eliminarea posibilităţii de a furniza răspunsuri incorecte sau false;
• adaptabilitate, pentru că sistemul trebuie să fie capabil să integreze şi să actualizeze cu uşurinţa noi informaţii;
• exhaustivitate, pentru că descrierea structurii modelelor folosite trebuie să permită tratarea unui număr cât mai mare de fenomene fără să genereze o complexitate ridicata;
• naturaleţea comunicării concretizată în faptul că decidentul trebuie să poată schimba uşor intrările şi să obţină rapid rezultatele; aceasta depinde de calitatea interfeţei care asigură dialogul om - calculator.
• Clasificarea SIAD- urilor

În literatura de specialitate apar mai multe criterii după care se clasifică SIAD-urile. Astfel aveam drept criterii:

• felul asistenţei acordate de un SIAD în practica decizională;
• frecvenţa de utilizare a acestora;
• complexitatea procedurilor existente în structura aplicaţiei;
• modalitatea de orientare a SIAD-urilor către date, modele, text sau reguli standard;
• numărul de utilizatori existenţi în procesul decizional.

Cea mai importantă clasificare este cea care împarte SIAD-urile în funcţie de măsura în care soluţia oferită de sistem este structurată pe baza modelării / analizei datelor. Vom avea:

1. SIAD-urile orientate pe modele care au principii de funcţionare bazate pe modelul cantitativ şi efectuează analize de tipul „what-if”, antrenând activităţi de simulare optimizare, previziune, rezultatele obţinute se pot concretiza în acţiuni sugerate de procesul decizional.
2. SIAD-urile orientate pe date se bazează pe analiza unui volum mare de informaţii stocate în cadrul sistemului informatic în diferite momente de dezvoltare ale acestuia.

Utilizarea are drept efect extragerea de informaţii utile din ansamblul de date disponibile. Stocarea datelor se realizează sub forma unor depozite de date de tip Data Warehouse iar analiza se fundamentează pe noile tehnologii informaţionale Data Mining, care presupun explorarea şi căutarea datelor şi OLAP (procesarea analitică on-line).

Un alt criteriu important grupează SIAD-urile în funcţie de tipul sistemului care asigură managementul informaţiilor.

1. SIAD-urile orientate pe text care evidenţiază necesitatea prelucrării şi reprezentarea textului într-o formă cât mai accesibilă cu scopul de a asigura gestionarea rapidă şi eficientă a datelor de către decident. În acest caz SIAD-ul va crea, va revizui şi vizualiza automat unele documente, va identifica locaţiile aferente unor colecţii mari de date, va grupa, fuziona şi expedia documentele utilizând tehnologii diverse: hipertext, instrumente web...etc.
2. SIAD-urile orientate pe baze de date în cadrul cărora baza de date a organizaţiei este componenta esenţială a sistemului. Gestionarea bazelor de date presupune identificarea tehnicii de date a acestora, precizarea modului de acces şi formularea unor interogări care să corespundă obiectivelor propuse.

Organizarea bazelor de date se poate face în fişiere sau poate avea forme specifice: baze de date relaţionale, ierarhizate, obiectuale, multidimensionale. Baze de date relaţionale sunt mai rigide datorită volumului mare de date folosite şi de aceea sunt mai puţin utilizate. SIAD-urile orientate pe baze de date sunt preferate pentru că dispun de facilităţi de interogare puternice şi au capacitatea de a genera situaţii de sinteză complexe.

3. SIAD- urile orientate pe procesoare de tabele. Acestea se bazează pe organizarea datelor sub formă tabelară asemenea unei matrici.

Un procesor de tabele este un instrument software care permite utilizatorului să descrie modelele în scopul efectuării unor analize cât mai pertinente. Acesta dispune de tehnici şi metode care permit vizualizarea situaţiilor finale şi manipularea informaţiilor procedurale.

Metoda de bază constă deci în introducerea valorilor aferente unui parametru într- un tablou matricial iar modificarea acestora implică reacţii în lanţ asupra tuturor elementelor care depind de acel parametru. Modulul se construieşte pe bază de obiecte (concepte) şi relaţii (ecuaţii) între obiecte.

De exemplu putem avea o cercetare inteligentă care determină creşterea rentabilităţii firmei. Pornind de la acest nivel se pot lua măsuri pentru creşterea veniturilor, măsuri ce să determine scăderea cheltuielilor toate în scopul creşterii rentabilităţii.

În situaţia în care decidentul gestionează mai multe foi de calcul apare posibilitatea de a se consacra unei cercetări artistice.

4. SIAD-urile orientate pe reguli presupun existenţa unui ansamblu de reguli în cadrul unei componente speciale numită sistem de gestiune a cunoştinţelor utilizând formalisme de prezentare proprii inteligenţei artificiale.

După frecvenţa utilizării lor, SIAD - urile mai pot fi:

1. SIAD-urile organizaţionale care permit descrierea unor obiective clare pentru asistarea deciziilor ce se repetă în mod frecvent în cadrul organizaţiei. Acestea impun un grad mare de interactivitate între utilizatori şi SIAD-ul asociat.
2. SIAD-urile ad-hoc care gestionează problemele specifice asupra cărora nu se pot emite previziuni sau care se găsesc destul de rar în cadrul procesului decizional. Datorită costurilor ridicate pe dezvoltarea unor astfel de programe, utilizarea sistemelor devine ineficientă şi este doar o soluţie extremă.

Capitolul VI Arhitectura unui SIAD

Structura sistemelor de asistare a deciziilor trebuie să reflecte modul în care se realizează combinarea elementelor componente, interdependenţa dintre ele, ansamblul de date externe şi interne gestionate în cadrul organizaţiei, bazele de date, modelele, instrumentele software, utilizate la diferite niveluri ale firmei.

Pentru conceperea arhitecturii unui SIAD trebuie să avem în vedere:

• compatibilitatea sistemului ceea ce presupune că resursele acestuia să poată fi partajate de toţi utilizatorii implicaţi în procesul decizional;
• inter-operabilitatea sistemului, care asigură posibilităţi suplimentare de manipulare si gestionare a informaţiilor în cadrul sistemului;
• evolutivitatea sistemului în sensul că acele componente care îndeplinesc o singură funcţie în structura sistemului nu trebuie să constituie un obstacol în dezvoltarea viitoare a organizaţiei.

Un prim model de arhitectură al SIAD a fost elaborat în 1982 de Sprague şi Carlson. Aceştia considerau că elementele componente sunt:

• componenta de gestiune a datelor;
• componenta de gestiune a modelelor;
• componenta de gestiune a dialogului cu utilizatorul.

De asemenea au identificat următoarele stiluri de dialog:

• interfaţa de tip “ linie de comandă ”;
• interfaţa meniu;
• interfaţa de tip întrebare - răspuns;
• interfaţă bazată pe forme.

Power abordează SIAD-ul prin prisma a 4 componente:

• interfaţa, percepută ca fiind elementul esenţial al structurii;
• subsistemul bazei de date care cuprinde atât baza de date cât şi sistemul de gestiune al acesteia. SIAD-urile orientate pe date apelează la depozitele de date iar procesul de extragere, prelucrate, încărcare şi indexate implică activităţi destul de complexe;
• setul de modele şi instrumente analitice care sunt o componentă importantă mai ales pentru SIAD-urile orientate pe modele în acest caz software-ul pentru gestiunea modelelor poate fi stocat pe acelaşi server cu bazele de date;
• componenta pentru asigurarea comunicaţiei are în vedere modul cum sunt organizate resursele hardware cum sunt distribuite software-ul şi datele în sistem, precum şi modalităţile de integrare şi conectare fizică a componentelor sistemului.

În viitor perfecţionarea tehnologiilor aferente SIAD trebuie să aibă drept obiectiv principal îmbunătăţirea interacţiunii dintre decident şi SIAD.

• Gestiunea datelor

Aceasta presupune încărcare, stocarea, organizarea şi actualizarea datelor relevante, controlul securităţii datelor şi a modului de acces la acestea, proceduri de integrare şi administrare. Într-un SIAD bazele de date nu au doar funcţia de stocare pasivă a informaţiilor ci participă activ la funcţionarea acestuia.

Iniţial bazele de date înregistrează informaţii brute. Acestea sunt structurate şi gestionate pentru o prelucrare ulterioară prin intermediul SIAD-ului.

Într-un mediu decizional de faceri utilizarea eficientă a resurselor informaţionale depinde de relaţiile existente între date informaţionale şi cunoştinţe. În acest context putem considera informaţia ca acea dată care aduce noi cunoştinţe utilizatorilor săi, care modifică percepţia asupra realităţii şi reduce gradul de incertitudine. Datele devin informaţii doar prin prisma unui model interpretativ propriu receptorului. De ex: datele din bilanţul contabil devin informaţii doar pentru cel ce cunoaşte modelul contabil.

Relaţiile dintre cele 3 elemente: date, informaţii şi decizii apar sub diverse forme

astfel:

1. date - cunoştinţe - informaţii atunci când avem nevoie de cunoştinţe pentru a procesa datele în informaţii;
2. cunoştinţe - date - informaţii situaţia care poate exista numai dacă se admite că se ştie unde trebuie căutate datele ce produc informaţia cerută;
3. informaţii - date - cunoştinţe caz în care informaţia este prelucrată şi se stabileşte decizia iar manifestarea ei poate conduce la noi cunoştinţe.

Exemple de date: empirice, neprocesate, valabile din experienţe anterioare, rezultate ale procesului decizional curent.

Exemple de informaţii:interne obţinute din procesarea datelor sau din alte surse informaţionale, externe organizaţiei.

Exemple de cunoştinţe: acumulate şi valabile la începutul procesului decizional, obţinute din transformarea datelor brute în informaţii, extrase din informaţii achiziţionate în timpul procesului decizional.

O condiţie esenţială a SIAD-urilor moderne este existenţa unei baze de date cu o structură bine definită şi cu informaţii de calitate superioară.

Factorii care diferenţiază datele operaţionale şi datele pentru suportul decizional sunt:

1. Structura datelor. La nivel operaţional datele sunt stocate în baze de date relaţionale în cadrul cărora relaţia este normalizată pentru eliminarea eventualelor anomalii. Datele folosite în informaţia decizională au o structură integrală şi nu intră în detalii ele reprezintă doar agregări ale datelor operaţionale.
2. Agregarea. Datele operaţionale pot fi agregate numai dinamic însă cele folosite pentru suportul decizional permit şi analize complexe.
3. Dimensiunea datelor. Datele aferente mediului decizional sunt multidimensionale, iar datele organizaţionale au o singură dimensiune.
4. Orizontul de timp. Datele operaţionale se referă la starea tranzacţiilor la momentul actual, iar cele pentru asistarea deciziei reprezintă adevărate serii de timp ale datelor organizaţionale.
5. Metadatele. (meta = deasupra) În ceea ce priveşte SIAD trebuie să descoperim ce se află deasupra datelor. Varietatea surselor de provenienţă a datelor impune existenţa unui dicţionar care să conţină informaţii despre structura bazelor de date, despre tipul surselor de date, formatul datelor, dimensiunea câmpurilor.

La nivel operaţional dicţionarul conţine mai puţine elemente. Pentru administrarea, sincronizarea şi coordonarea activităţii de obţinere de informaţii se adaugă la clasicul dicţionar de date şi dicţionarul de metadate dar şi serverul de evenimente.

Administrarea ansamblului de date se face printr-un program specializat, printr-un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) care permite:

• crearea de noi baze de date;
• actualizarea bazelor de date existente;
• asigurarea securităţii datelor;
• interogarea bazelor de date prin limbaje de interogare declarative;
• extragerea datelor din alte baze de date decât cele administrate de SIAD;
• Modelele şi gestiunea modelelor

Modelele reprezintă rezultatul unei analize prealabile a situaţiei decizionale propuse spre rezolvare. Ele reprezintă instrumente cu ajutorul cărora se prelucrează informaţia. Construirea modelelor are la bază o serie de reguli care ne ajută să reflectăm cât mai fidel ceea ce este în interiorul sistemului sau în interiorul fenomenului asociat.

Modelele nu se limitează la gestionarea datelor în forma lor brută, ci le organizează astfel încât să furnizeze decidentului elemente de informare care au legătură cu preocupările sale. Din punct de vedere al utilizatorului modelele sunt „ partea vizibilă ” a unui SIAD, în timp ce bazele de date sunt considerate „partea ascunsă ”.

Gestiunea modelelor cuprinde:

• baza de modele;
• sistemul de gestiune al acesteia;
• limbajul de modelare;
• dicţionarul de modele;
• ansamblul de operaţiuni necesare pentru execuţia, integrarea şi comanda modelelor.

1. Baza de modele conţine un set de modele asociate unui anumit domeniu de activitate: modele statistice, financiare, contabile etc. Modelele pot fi împărţite în:
2. Modele strategice care acţionează la nivelul strategic sunt utilizate pentru asistarea responsabilităţilor de planificare la nivel strategic, pentru dezvoltarea obiectului corporaţiei şi pentru achiziţii la diferite niveluri.
3. Modele tactice folosite pentru middle management cu scopul de alocare şi controlare a resurselor sistemului. Acestea sunt operaţionale doar pentru un subsistem al organizaţiei.
4. Modele operaţionale folosite pentru gestionarea activităţii curente, pentru elaborarea programelor de producţie, pentru aprobarea creditelor de o banca, pentru controlul calităţii.
5. Subrutinele - folosite independent pentru aplicaţii diferite de analiză a datelor. Acestea la rândul lor se pot împărţi în:

• modele iconice cu aceleaşi caracteristici ca şi obiectul studiat dar la scara diferită;
• modele analogice înlocuiesc o proprietate a obiectului cu alta identică, soluţia fiind raportată la dimensiunile şi proprietăţile originalului;
• modele matematice când fenomenele studiate sunt reprezentate prin simboluri şi legi ce administrează sistemul.

O alta clasificare a modelelor le împarte in:

• sisteme cu caracter general asociate activităţilor frecvente;
• sisteme cu caracter particular destinate unor operaţii strâns legate de tipul problemei studiate.

1. Sistemele de gestiune a bazelor de modele.

Prin intermediul unui sistem informatic de gestiune a bazelor de date se asigura:

• consemnarea si identificarea modelului;
• regăsirea ansamblului de variabile asociate modelului;
• comunicarea rezultatului obţinute la sfârşitul procesului de prelucrare;
• realizarea unor modele de la zero sau de la modele deja existente;
• gestionarea modelelor de utilizatori;
• corelarea modelelor prin intermediul unei baze de date si integrarea acestora in structura SIAD;
• utilizarea unor funcţii analogice pentru exploatarea bazei de modele.

1. Limbajul de modelare care e în general standard, deşi aplicarea lui impune o anumită personalizare.
2. Dicţionarul de modele care e considerat ca un catalog al tuturor modelelor existente, cu definiţii,funcţii şi informaţii despre acestea.
3. Procesorul de execuţie şi integrare a modelelor care permite verificarea modului in care se derulează execuţia programelor.

Alegerea unui model optim presupune realizarea unei expertize, un proces deocamdată neautomatizat.

• Sistemele de gestiune a cunoştinţelor

Pentru rezolvarea problemelor semistructurate sau nestructurate se apelează la sistemele expert sau la alte sisteme inteligente.

Sistemele inteligente sunt ansambluri de mijloace destinate asistării factorului de decizie in rezolvarea problemelor specifice de gestiune. Sistemele inteligente bazate pe modele au la bază un raţionament de tip analitic care la rândul lui gravitează în jurul unui algoritm.

Pentru a folosi astfel de instrumente decidentul trebuie:

• să înţeleagă mai bine natura complexa a relaţiilor ce condiţionează rezolvarea problemei;
• să-şi exprime ipotezele de lucru sub o forma sintetica si operaţională;
• să exploreze formalismul matematic;
• să-şi fundamenteze deciziile pe baza modelelor de simulare sau pe algoritmii de optimizare.
• Subsistemul de dialog

Un model interactiv presupune un dialog permanent intre utilizator si calculator, astfel interfaţa capătă un rol deosebit în cadrul unui SIAD. Dialogul se poate realiza sub diferite forme: de tip întrebare - răspuns, utilizarea unor chestionare incluse intr-o macheta, definirea unor menu-uri ierarhizate, etc.

Sistemul de dialog este gestionat de un software special ce conţine programe care oferă diverse facilitaţi precum:

• interfaţa grafică;
• prezentarea datelor sub diferite forme (grafice , figuri, tabele);
• accesarea unor funcţii care să rezolve situaţiile de blocaj;
• flexibilitatea şi accesibilitatea care permit utilizatorului să adapteze sistemul în raport cu exigenţele explicaţiei.

Utilizatorul

Dacă realizatorii SIAD nu au in vedere utilizatorii finali există riscul unui eşec pentru că sistemul nu a fost realizat în conformitate cu exigenţele realităţii ci intr-un spaţiu închis şi rupt de realitate. Reuşita unui model va evita derularea liniară a acestuia şi nerespectarea cerinţelor utilizatorilor finali.

Prin rolul activităţii pe care îl îndeplineşte în funcţionarea unui SIAD utilizatorul poate fi considerat parte integrantă a sistemului.

• Integrarea SIAD-urilor

O problemă ce poate să apară e cea a informaţiei supraîncărcate. Se estimează că numărul datelor colectate de o organizaţie modernă se dublează în fiecare an. În acest context analiza efectivă a datelor se rezumă la doar 5% dintre ele.

Integrarea SIAD-ului e o provocare pentru utilizatori. Pentru aceasta avem nevoie de o interfaţă de dialog simplă care să permită accesarea cu uşurinţă a informaţiilor. Interfaţa ar trebui standardizată astfel încât toate aplicaţiile şi datele sa fie compatibile si uşor accesibile.

Integrarea SIAD are 2 forme:

1. integrarea funcţională care presupune furnizarea unui mediu de acces comun, transferul de date şi instrumente. În acest mod unul sau mai mulţi utilizatori pot accesa la cerere toate mecanismele de asistare a deciziei.
2. integrarea fizica care implică comunicarea arhitecturală a hardware-ului, software-ului şi a caracteristicilor datelor de comunicare. Integrarea fizică începe înainte ca SIAD-ul să fie proiectat.