In cele ce urmează vom reda, cele trei definiţii ale managementului schimbării:

Definiţia 1 – gestionarea schimbării - se referă la adoptarea schimbărilor

intr-o manieră planificată, structurată,organizată.

In centrul managementului schimbării stă problema schimbării, care este studiul la care vom ajunge in viitor plecand de la stadiul actual şi procesul structurat şi organizat care ne va permite tranziţia de la un stadiu la altul.

Problema schimbării este exprimată sub forma de intrebării de genul: cum?, ce?, de ce?. Ex. Cum reuşim să facem această problemă să devină mai inovativă, mai competitivă sau mai productivă? Ce schimbări sunt necesare? Ce indicatori vor

semnala succesul? Ce standarde vom aplica? Ce măsuri de performanţă incercăm să adoptăm? De ce oamenii au nevoie să fie mai creativi? De ce trebuie să crească profitul?

Definiţia 2 – practica profesională - se referă la reacţia, răspunsul la schimbările pe care organizaţia nu le controlează sau o face intr-o mică măsură (ex.

schimbările legislative, schimbarea climatului social sau politic)

Definiţia 3 – expertiza - se referă la acele metode, modele, tehnici şi alte

instrumente folosite ca şi conţinut sau subiect al materiei managementului

schimbării. Acesta este trasat de sociologie, psihologie, economie, inginerie

industrială, ingineria sistemelor, studierea comportamentelor.

O definiţie pe care o considerăm generală şi care este esenţa managementului schimbării este un set de abilităţi, tehnici şi discipline prin care complexitatea şi specializarea sunt transformate in acţiuni şi rezultate, prin intermediul organizării. Adoptarea metodelor managementului schimbării este un proces dificil, dar necesar, de aceea continuă in pofida dificultăţilor.