Calitatile conducatorilor sunt legate de intreaga structura a psihicului si cuprind:
- caracteristicile general-psihologice ale personalitatii (inteligenta, vointa, caracter, temperament, interese, sentimente etc.);
- calitatile social-psihologice determinate de situatia sociala, de functie si rolul ei in sistemul de conducere (raporturile cu subordonatii, relatiile cu conducatorii de la niveluri si verigi superioare sau inferioare).
Foarte necesare sunt si calitatile de ordin moral: stima si grija fata de subordonati, exemplul personal si unitatea dintre vorbe si fapte. Complexul de calitati profesionale reprezinta o alta latura foarte importanta pentru conducatori. Calitatile profesionale exprima nivelul de pregatire si maturitate al conducatorilor pentru activitatea practica si constau din:
- pregatirea teoretica si practica;
- deprinderile intelectuale si motorii;
- experienta profesionala.
In asigurarea unui mod de conducere eficient, un rol deosebit revine tactului in comportarea conducatorilor, care exprima un inalt nivel de cultura si instructie, asigurând conditii optime pentru intelegerea dintre conducator si subordonati.
Un conducator eficient trebuie sa posede si alte calitati. El trebuie sa fie dotat cu o capacitate de munca si de rezistenta. De asemenea, el trebuie sa posede putere de concentrare si indemânare, sa fie operativ, sa dea dovada, de mare capacitate de retinere, sa manifeste calm in rezolvarea unor situatii dificile si emotionale.
Pentru a-si perfectiona necontenit modul de conducere, conducatorul, la fel ca subordonatii, trebuie sa-si asume obligatia de a invata; de a se pregati si perfectiona in permanenta
PE linga calitatile innascute, un conducator trebuie sa-si dezvolte urmatoarele calitati:
- capacitatea de a lucra cu oamenii;
- priceperea de a cunoaste trecutul si de a prevedea viitorul de a se elibera de sub dominatia rutinei;
- capacitatea de a rezolva orice sarcina care se pune in fata organizatiei;
- priceperea de a sesiza esentialul catre care trebuie concentrat efortul maxim;
- insusirea de a adopta cu operativitate decizii;
- folosirea experientei proprii, dar si a altor persoane care in cazuri similare au obtinut rezultate deosebite;
- largirea perspectivei si intelegerii problemelor organizatiei;
- imbunatatirea aptitudinilor in domeniul comunicarii;
- cunoasterea corelarilor reciproce dinamice ale situatiei mediului inconjurator, in scopul formularii strategiei adecvate obiectivelor interne si externe ale organizatiei.