În identificarea factorilor situaţionali care influenţează comportamentul etic, organizaţia ocupă un loc central. Oamenii învaţă valorile morale nu numai în primii ani de viaţă, acasă sau în societate, ci şi de la mediul lor organizaţional. Politicile şi codurile de conduită, cultura organizaţiei pot promova o consideraţie înaltă acordată angajaţilor, iar grupurile din interior influenţează, prin sprijinul şi perspectivele pe care le oferă membrilor, comportamentul etic.
Aşezarea relaţiilor dintre angajaţi şi firme pe temeiuri etice este necesară cu atât mai mult cu cât analiza sistemică a organizaţiilor pune în evidenţă existenţa celui mai valoros activ utilizat în procesul muncii – resursele umane. Deşi acest activ nu apare explicit în documentele organizaţiilor, adeseori succesul organizaţional depinde de modul în care resursele umane sunt tratate la locul de muncă, cu consecinţe importante în operaţionalizarea obiectivelor strategice stabilite. Normele pot să fie formulate: - ca imperativ categoric: ce trebuie să facă oricine, oricând şi oriunde într-o anumită situaţie (arată ce este obligatoriu să facem sau să ne abţinem să facem).
- ca imperativ ipotetic: arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem sau să ne abţinem să facem în anumite situaţii. O normă poate să conţină interdicţii (de exemplu: Să nu ucizi decât în legitimă apărare!), permisii (Poţi să nu te supui ordinelor dacă ele încalcă drepturile omului) sau obligaţii (Tine-ţi promisiunile!). T. Watson analizând cultura organizaţională a IBM-ului, liderul mondial în calculatoare, a evidenţiat rolul comportamentului angajaţilor în reuşita organizaţiei:
- întreprindere nu poate fi mai bună decât sunt angajaţii săi;
- o întreprindere are nevoie de principii şi acestea vor fi importante şi de durată;
- principiile nu sunt dictate doar de raţiuni economice, ele trebuie să conţină valori nobile;
- întreprinderea trebuie să fie pregătită să se adapteze la schimbări, dar să nu renunţe niciodată la principii.
Fără respectarea normelor etice, întreaga infrastructură a afacerilor, care în multe cazuri se construieşte pe baza tranzacţiilor informale şi încrederii reciproce a partenerilor, se va distruge. Există o serie de criterii etice ale întreprinderilor civilizate, însă se apreciază în mod deosebit onestitatea şi seriozitatea partenerilor în relaţiile de afaceri. Concepţia modernă a eticii afacerilor privită din cel mai important unghi priveşte problema răspunderii sociale a afacerilor, stabilirea unei noi culturi organizaţionale, care să ţină seama de necesitatea nu numai a măririi profitului, veniturilor acţionarilor şi asociaţilor, ci şi a satisfacerii adecvate a necesităţilor societăţii, a tuturor condiţiilor sociale care acţionează în societate.