În ce priveşte excepţia de neexecutare a contractului, aceasta poate fi invocată de regulă în cadrul contractelor sinalagmatice ori de câte ori una din părţile contractului nu-şi execută obligația contractuală, cealaltă parte invocând excepţia de neexecutare a contractului, la rândul său, îşi va suspenda executarea obligaţiei până la momentul în care obligaţia debitorului reciproc se va executa.
În dreptul comun excepția de neexecutare a contractului funcţionează automat fără a implica în mod obligatoriu intervenţia instanţelor judecătoreşti. În cazul contractului individual de muncă, de regulă, excepţia de neexecutare a contractului nu funcţionează. Astfel, în cazul în care angajatorul refuză plata salariului, salariatul de principiu nu poate opri munca. Într-o astfel de situație salariatul poate în primul rând să introducă în instanţă o acţiune în pretenţii împotriva angajatorului său solicitând plata salariului şi despăgubirile cuvenite. De asemenea salariatul ar putea să denunţe unilateral contractul fără preaviz. În al treilea rând, în anumite situaţii salariatul ar putea înceta voluntar lucrul dacă se pune problema unor revendicări în cadrul procedurilor de negociere colectivă care nu au fost admise de angajator, în condiţiile în care la nivelul unităţii nu există contract colectiv de muncă şi s-a declanşat un conflict de interese.
În cazul în care salariatul nu prestează munca, angajatorul de principiu nu poate suspenda plata salariului. În cazul în care salariatul nu prestează munca pentru că, de exemplu absentează nemotivat, angajatorul are la dispoziţie prerogativa disciplinară fiind îndreptăţit să declanşeze cercetarea disciplinară şi să aplice o sancţiune care poate să fie chiar echivalentă cu ruperea raporturilor de muncă respectiv concedierea disciplinară. Fără cercetarea prealabilă măsura sancţionatorie a angajatorului este cu excepţia sancţiunii avertismentului nulă absolut.
În cazul în care salariatul nu-şi execută prestaţia asumată, Codul muncii admite cu titlu de excepţie şi posibilitatea suspendării contractului de muncă cu efectul neplăţii salariului. În acest sens art. 51 din Codul muncii enumeră absenţele nemotivate între cauzele ce pot conduce la suspendarea contractului de muncă din iniţiativa salariatului, pentru că iniţiativa neprestării muncii cu efectul suspendării contractului aparţine salariatului. Într-o astfel de situație angajatorul poate suspenda la rândul său obligația sa reciprocă, dispunând suspendarea contractului individual de muncă pe acest temei şi respectiv suspendarea plăţii salariilor. Această situaţie este singura situaţie din Codul muncii care funcţionează 100% pe principiile excepţiei de neexecutare a contractului.