A treia etapă în evoluţia oricărui proiect constă în implementarea proiectului, după ce s-a definit problema şi s-a stabilit modalitatea de intervenţie pentru rezolvarea ei, iar în faza a doua s-a elaborat planul de acţiune prin stabilirea activitătilor și identificarea resurselor necesare, a caracterului şi apartenenţei acestora, implementarea este etapa din ciclul de viaţă al unui proiect în care se execută efectiv lucrările, se îndeplinesc obiectivele şi se realizează rezultatele, în măsura în care este posibil.
Astfel, implementarea este faza din ciclul de viată al proiectului în care obiectivele sunt cunoscute, planificarea realizată și proiectul în curs de derulare. În această etapă se conferă autorizare și împuternicire tuturor celor care lucrează în cadrul proiectului. Autorizarea si împuternicirea formează nucleul practicii managementului proiectelor, deoarece prin această functie managerii de proiect fac ca proiectul să se deruleze, fie direct, fie indirect prin intermediul echipei de proiect (Iovănut, 2001).
Criteriile pe baza cărora proiectul este considerat un succes, atât în ceea ce priveşte derularea, cât şi produsul final sunt definite de la bun început, înainte de declanşarea oricărei activităţi. Criteriile de succes convenite constituie baza procesului de luare a deciziei şi a evaluării finale. Criteriile de succes referitoare la derularea proiectului au în vedere:
- respectarea limitelor de timp;
- respectarea bugetului;
- exploatarea eficientă a tuturor celorlalte resurse (oameni, echipamente, sedii);
- percepţia creată în jurul proiectului.
La proiectele simple, faza de implementare se rezumă la implementarea propriu-zisă a noii soluţii. În cazul proiectelor complexe trebuie elaborat un concept de implementare, utilizatorii noilor soluţii trebuie informaţi şi calificaţi, trebuie elaborat un plan care să susţină soluţia practică, iar documentaţia trebuie să fie la îndemâna şi pe înţelesul utilizatorului (Mocanu&Schuster, 2001).
Unul din principalele instrumente utilizate în această etapă de implementare a proiectului este sedinta. De regulă, înainte de demararea oricărei activităti din cadrul acestei etape, managerul de proiect organizează o sedintă cu membrii echipei de proiect. În această sedintă, managerul de proiect trebuie să aibă în vedere următoarele (Neagu, 2007):
comunicarea stadiului obiectivelor proiectului;
revizuirea graficului de timp si a planului de lucru împreună cu membrii chipei de
proiect;
explicarea procedurilor administrative, incluzând rapoartele, sedintele sicomunicările
care vor fi folosite pentru asigurarea relațiilor dintre membrii echipelor de lucru și echipa
de conducere a proiectului.
În acest sens, activităţile manageriale corespunzătoare celei de-a treia etape din existenţa unui proiect constau din utilizarea resurselor materiale, financiare şi umane în conformitate cu planul de activităţi stabilit pentru îndeplinirea dezideratelor propuse în etapele anterioare. Prin urmare, se poate afirma că în această etapă putem identifica patru mari tipuri de activităţi manageriale (Lock, 2000):
- managementul financiar al proiectelor;
- managementul resurselor umane și al activitătilor;
- relaţia cu finanţatorul/finanţatorii,
- relaţia cu beneficiarii.
După cum se observă, primele două activităţi manageriale ţin mai ales de activităţile manageriale propriu-zise, în timp ce ultimele două ţin mai ales de activităţile de marketing din cadrul proiectului.