Prin definiţie, echipa este un grup, dar nu orice grup este o echipă. Uneori, echipa mai este numită şi grup de lucru, pentru a se sublinia adaptabilitatea celei dintâi, dar distincţia dintre cele două entităţi este netă, după cum ne asigură sociologii. Prezentăm comparativ, în Tabelul 3.4, particularităţile echipei şi ale grupului de lucru în genere.
Tabelul 3.4
Caracteristicile grupului de lucru |
Caracteristicile echipei |
Misiunea organizaţiei se regăseşte în obiectivele imediate ale grupului |
Misiunea organizaţiei este sursa din care echipa îşi alege obiective particulare |
Obiectivele sunt impuse din exterior |
Obiectivele sunt alese şi atingerea lor este asumată |
Lider formal, desemnat |
Lider informal, funcţia de conducere fiind preluată de oricare dintre membrii echipei în funcţie de context |
Responsabilitatea formală revine conducătorului |
Responsabilitatea se distribuie între membrii echipei |
Responsabilităţile individuale se referă doar la sarcinile repartizate iniţial |
Responsabilitatea este în primul rând comună şi apoi individuală |
Finalizarea sarcinii este rodul însumării eforturilor individuale |
Finalizarea sarcinii este rodul efortului colectiv şi al celor individuale |
Grupul se bazează pe suma entităţilor lui |
Echipa se bazează pe comunitate, ca entitate |
Grupul se reuneşte în şedinţe formale, care au rolul de pregătire a frontului de lucru, de alocare a resurselor, răspunzând funcţiei manageriale de organizare, de coordonare şi de evaluare |
Reuniunile echipei sunt informale, fără limită de timp, au rolul de soluţionare a problemelor şi de identificare a drumului de urmat |
Rolurile sunt atribuite în funcţie de competenţă încă de la constituirea grupului |
În echipă nu există roluri prestabilite, se preferă policalificarea, abordarea multidisciplinară, schimbarea rolurilor în funcţie de împrejurări |
Grupului îi sunt caracteristice normele formale, administrative, care nu sunt întotdeauna respectate |
Echipa are norme riguroase, dar nescrise, care sunt respectate în vederea păstrării coeziunii |
Disciplina este urmărită prin control, iar absenţa ei este sancţionată |
Disciplina este liber consimţită, abaterea de la norme fiind corectată în timp real |
În cazul succesului, recompensele sunt individualizate, previzibile, cuantificate a priori |
În cazul succesului, recompensele sunt colective, dar şi individualizate, în acord cu dimensiunea performanţei |
În cazul eşecului, sancţiunile morale revin grupului, dar sancţiunile administrative revin indivizilor |
În cazul eşecului, sancţiunile morale şi administrative revin echipei |
Grupului nu are, de regulă, o subcultură puternică |
Echipa se mândreşte cu o subcultură puternică |
Climatul în cadrul grupului este nesemnificativ, formal sau absent |
Climatul în cadrul echipei este unul dintre factorii care asigură succesul |
Grupul încearcă să-şi menţină forma prin acţiuni programate (training) |
Echipa se autodezvoltă prin acţiuni spontane, eficiente (team building) |
Admiterea de noi membri este formală, neutră, |
Admiterea de noi membri este informală, |
lipsită de culoare şi de căldură umană |
provocatoare, destinsă şi riguroasă |
Excluderea unui membru este gestionată pe cale adimnistrativă, impersonală şi rece |
Excluderea unui membru este al echipei este un eveniment important, în măsură să conducă la o reevaluare a normelor |
Deşi contestate uneori, echipele pot realiza ceea ce nu pot face grupările formale. Această superioritate este dată de faptul că membrii lor cunosc misiunea, obiectivele de lucru şi principiile codului deontologic pe care şi le-au asumat - toate însuşite în mod voluntar. Dar, numai în condiţiile în care echipa se maturizează va dobândi caracteristici definitorii: vizune, eficienţă şi performanţă.