Pin It
  1. Principiul Pareto si managementul stocurilor

     Vilfredo Pareto (1848-1923), sociolog si economist de origine italiana, a elaborat celebra teorie a distribuirii bogatiei in cadrul populatiei generale, care inainteaza ideea conform careia 80% din bogatia total a este distribuita de regula la numai 20% din populatie.

Concluziile sale au dus la acceptarea si folosirea general a  "principiului Pareto", cunoscut si sub numele de Legea lui Pareto" sau regula ,,80 / 20". De aici reiese si ipoteza ca dintr-un ansamblu de articole, 80% din valoarea sau efectul lor apartin doar la 20% din articole, denumite "putine, dar semnificative".

      Aplicand aceasta teorie la controlul stocurilor, rezulta ca 80% din articolele  achizitionate sau tinute in stoc reprezinta probabil doar 20% din valoarea inventarului.

 

  1. Varianta ABC .

Varianta cea mai utilizata in practica controlului managerial asupra stocurilor,      denumita varianta ABC, priveste impartirea stocului in trei parti, denumind fiecare grupa de articole A, B si C, in care acestea se incadreaza astfel: in grupa A, cele mai  valoroase 10% din articole, in grupa B, 20% dintre articolele de valoare moderata,  în grupa C produse cu  valoare minora 70% dintre articole.

Datorita faptului ca articolele din grupa A sunt si cele mai valoroase, eliberarea lor din stoc trebuie autorizata in mod corespunzator, fiecare noua comanda de achizitie fiind vizata de un manager superior. În ceea ce priveste articolele din categoria B, comenzile de reinnoire a stocului se declanseaza în momentul în care înregistrarile arata ca stocul a scazut sub un nivel predeterminat, iar  cantitatea care se cornanda din nou este calculata pentru a restabili nivelul stocului la un maxim predeterminat.     

Articolele din categoria C, sunt articole minore, consumabile, eliberarea lor din  stoc este mai putin riguros controlata, reinnoindu-se comanda de achizitie la epuizarea unei anumite parti, de exempu, jumatate.

Atenţia gestionarului stocurilor trebuie să se concentreze mai ales asupra articolelor de clasa A, care se presupune că determină câştigurile majore, dar şi cele mai mari costuri pentru companie. Stocurile de acest tip se vor menţine la un nivel suficient de ridicat pentru a reduce aşa numitele “riscuri de penurie”, fără însă a exceda pentru a nu avea costuri excesive de depozitare. Se va acorda o grijă însemnată şi pentru articolele de clasa B, în timp ce, o mai mică atenţie poate fi dedicată celor de clasa C.

Viabilitatea unui anumit sistem de gestiune a stocurilor [1, 2, 3] este determinată, în general, de felul în care acesta răspunde unor cerinţe de bază, cum ar fi:

  • gradul ridicat de utilitate practică;
  • adaptabilitatea la utilizarea mijloacelor electronice de calcul;
  • supleţe şi operativitate în derularea şi adaptarea proceselor de stocare;
  • arie de cuprindere mare;
  • deplină concordanţă cu fenomenele reale ale procesului de formare a stocurilor;
  • reducerea la minimum a imobilizărilor de resurse materiale în stocuri şi accelerarea astfel a vitezei de rotaţie a capitalului circulant al unităţilor economice;
  • cheltuieli de conducere, organizare şi desfăşurare a proceselor de stocare cât mai mici.

Analizat din acest punct de vedere, sistemul ABC răspunde în mare măsură acestor cerinţe. Efectele economice generate de aplicarea sistemului de gestiune ABC în concepţia prezentată sunt multiple și se transmit asupra principalilor indicatori folosiţi în aprecierea activităţii economico-productive şi financiare a întreprinderilor.

Un manager competent cunoaste ca una dintre cheile succesului unui proiect este pregatirea documentatiei care sa cuprinda caracteristicile bunurilor ce se doresc achizitionate.

In acest sens, in pregatirea specificatiilor de achizitie, se contureaza doua etape:

-  etapa cererii de oferta specificatia pentru cererea de oferta este depusa de catre posibilii furnizori - etapa de comanda de achizitie - specificatiile pentru cererea de oferta sunt inlocuite cu specificatiile de achizitie dupa discutiile cu furnizorul ales.

Companiile cu experienta in managementul de proiect stiu sa evite eforturile repetate si riscurile greselilor prin dezvoltarea unei baze de date pentru pecificatii ori prin pastrarea documentelor sub forma de fisiere in calculator, ce pot fi folosite ca atare sau modificate ori de cate ori este nevoie sa se intocmeasca o noua specificatie.

Producerea oricarui echipament care intra in cornponenta unui proiect reprezinta ea insasi un proiect de productie, impunand aceleasi tehnici manageriale ca si proiectul cadru, chiar daca la o scara mai mica.