Informatica s-a nascut din necesitatea oamenilor de a efectua foarte repede calcule matematice din ce in ce mai complexe. Astazi, ea permite si efectuarea altor operatii din toate domeniile cercetarii, ale creatiei, divertismentului si chiar ale activitatilor casnice.
In deceniile care au urmat inventarii televiziunii, am fost martorii aparitei unui numar impresionant de tehnologii de comunicare ce au stimulat imaginatia celor care au incercat sa le foloseasca pentru a crea noi sisteme mass-media .Se stie ca doar o parte dintre multele proiecte referitoare la noile sisteme mass-media vor deveni mijloacele noastre de comunicare de masa, in viitorul nu prea indepartat.
Unele dintre acestea cum ar fi televiziunea prin cablu si cea prin satelit , se afla deja in plina dezvoltare si sunt semnificative pentru viitor , fiindca pot fi adaptate pentru a servi unor noi moduri de utilizare in cadrul noilor sisteme mass-media. Exempu in acest sens este canalul de televiziune cu plata HBO ( Home Box Office – Casa de bilete la domiciliu ).Satelitii au devenit fundamentali pentru practic oice industrie de comunicare de masa , inclusive ziarele, telefonul si mijloacele electronice de comunicare.Atat telegraful cat si satelitul au invins limitarile distantei , permitand astfel un acces mai usor la colectarea si raspandirea informatiilor. Exempu reporterii pot acum sa-si faca relatarile o data cu imaginile televizate , direct de la locul evenimentului.Acestea pot fi transmise prin satelit din orice punct de pe glob si trimise instantaneu unor dispozitive centrale .
Alte noi sisteme mass –media televiziunea interactiva si videotex-ul , reprezinta un tip revolutionar de tehnologii de comunicare .
Televiziunea interactiva – ofera telespectatorului cel putin posibilitatea da a-si construi singur propiul program TV prin selectarea interactive a emisiunilor preferate dintr-un set de variante posibile.
Videotex-ul reprezintă un grup de servicii care pune la dispoziţia utilizatorilor informaţii pe calculator. Aceste informaţii sunt prezentate pe monitoare sau pe ecrane TV la domiciliu. Două exemple cunoscute de videotex sunt: teletext-ul şi viewdata.
Teleconferinte : Reprezintă un grup de servicii care permit ţinerea reuniunilor fără a mai fi necesară deplasarea participanţilor, ci doar prezenţa lor în faţa unui telefon sau într-un studio.
Tipuri de teleconferinţe:
- a) audioconferinţa – permite comunicarea într-o şedinţă prin intermediul sistemului telefonic;
- b) videoconferinţa
Fiecare dintre calculatoarele participanţilor preia imaginea şi sunetul prin intermediul unei camere de luat vederi şi a unui microfon. Odată prelucrate, aceste semnale sunt compactate pe baza unor algoritmi complecşi şi apoi trimise pe liniile telefonice către ceilalţi participanţi la videoconferinţă, unde are loc procesul de decodificare şi de afişare pe ecran.
Punctul slab al unui astfel de sistem este suportul utilizat pentru transferul datelor între calculatoare, şi anume linia telefonică. De viteza acesteia depinde calitatea pe care o vor avea imaginile şi sunetul.
În cele din urmă s-a apelat la serviciile liniilor telefonice digitale (Integrated Services Digital Network – ISDN), întrucât permit viteze de transmisie de patru ori mai mari decât liniile obişnuite şi elimină paraziţii şi sunetul de fond.
- c) teleconferinţa pe computer. Permite comunicarea prin intermediul poştei electronice, chiar dacă nu toţi participanţii utilizează calculatoarele în acelaşi timp. Participanţii pot trimite mesaje altor participanţi în orice moment şi pot recepţiona orice parte din dezbaterile şedinţei.
Calculatorul Personal sau Microcalculatorul
Inventarea microprocesorului a condus, in anii 1970, la dezvoltarea calculatoarelor de dimensiuni mici pentru uz personal. Acestea erau folosite la inceput doar de tehnicieni si informaticieni. In 1976, doi tineri americani, Steve Jobs si Stephen Wozniak, creeaza calculatoare accesibile si nespecialistilor si infiinteaza societatea Apple. In 1981, societatea IBM, principalul constructor de calculatoare, creeaza calculatorul personal (PC, personal computer), primul microcalculator fabricat in serie, pe care insa utilizatorii incepatori il considera foarte complicat. De asemenea, societatea Apple pune in vanzare in 1984 micul calculator Macintosh conceput pentru cei care nu stiu informatica. Pe ecran pictogramele ilustreaza diferite functii ale calculatorului: este suficient sa dam clic pe ele cu mouse-ul pentru a le activa.
Cercetarile din domeniul tehnologiei au dus la miniaturizarea componentelor electronice si au creat astfel calculatoare din ce in ce mai mici si, prin urmare, mai usor de transportat. Calculatoarele portabile pot fi dotate cu o unitate CD-Rom, un modem si un telefon mobil. Astfel putem telefona usor, putem trimite si primi faxuri sau putem intra in reteaua Internet, oriunde ne-am afla.
Exemplu : Un PDA (Personal Digital Assistant sau asistent personal digital) reprezinta o adevarata centrala de comunicare fara fir. Ea combina functiile unei agende electronice, ale unui repertoar telefonic, ale procesorului de texte, ale Minitelului, ale faxului si ale postei electronice. Toate datele inregistrate pe PD pot fi transferate pe un calculator. Probabil ca in curand vor fi puse in vanzare si alte aparate mobile.
Internetul
Cand calculatoarele sunt conectate intre ele spunem ca se afla in retea. Acest lucru permite efectuarea unui schimb rapid de servicii, informatii, indiferent de distanta .
Prima retea , ARPANET a aprut la sfarsitul anilor 1960 , ca urmare a cercetarilor din armata Americana .Armata dorea sa isi construiasca o retea de telecomunicatii care sa functioneze chiar si in caz de razboi .
.Dar pentru conectarea tuturor retelelor intre ele , a fost nevoie de inventarea “limbajului ”comun . Astfel a devenit posibila realizarea unei retele mondiale de calculatoare , INTERNETUL .
Internetul ofera numeroase servicii:
- posta electronica, sau e-mail, cu ajutorul careia se transmite rapid un mesaj catre un alt abonat la Internet, oriunde in lume;
- participarea la forumuri organizate pe un site, unde puteti discuta pe o anumita tema cu internauti din intreaga lume;
- videoconferintele;
O alta modalitate de utilizare a internetului o reprezinta dialogul efectiv realizat cu ajutorul chat-ului.
World Wide Web
World Wide Web, prescurtat Web, este o “subretea” in interiorul Internetului care inlesneste cautarea informatilor: intre documentele aflate pe cate un site Web sunt stabilite legaturi de hipertext si hipermedia. Cand utilizatorul da clic pe un cuvant subliniat sau pe anumite imagini, el este conectat cu documente (texte, imagini statice sau in miscare, sunete) situate pe cate un alt site Web. Aceasta operatie se numeste “navigarea” pe Web.
Instituţiile administraţiei publice de la toate nivelurile caută căi de îmbunătăţire a modului în care comunică, interacţionează şi răspund nevoilor comunităţilor pe care le deservesc.
Internetul a creat un spaţiu ideal în care administraţiile publice pot interacţiona cu cetăţenii pentru:
- a îmbunătăţi accesul la servicii
- a îmbunătăţi informaţiile despre servicii
- a îmbunătăţi eficienţa instituţiilor şi departamentelor administraţiei publice
- a promova o cooperare reală cu cetăţenii
Administraţiile publice au nevoie de mai mult decât simpla transmitere a informaţiilor într-un singur sens, respectiv de la ele către cetăţeni. Probabil cel mai important potenţial al Internetului pentru administraţia publică este reprezentat de posibilitatea de a unifica funcţiile, responsabilităţile şi serviciile administrative separate într-o destinaţie unică pentru soluţionarea tuturor problemelor între administraţia publică şi cetăţeni.
Departamentele mari, centralizate ale administraţiei publice se confruntă cu o serie de probleme:
- Sisteme depăşite şi inflexibile;
- Procese costisitoare, necesitând o mare cantitate de muncă şi mulţi angajaţi;
- Un mod de conducere bazat pe comandă şi control;
- Proiecte pe termen lung care beneficiază de resurse restrânse, derulate de personal necalificat şi care nu sunt finalizate la timp şi sunt adesea depăşite în momentul în care ar trebui să dea rezultate.
- De asemenea, sistemele informatice învechite:
- Nu pot oferi informaţii în condiţii de conectare la reţea
- Nu pot suporta servicii complete destinate clienţilor
- Nu pot susţine adoptarea de decizii comune în cadrul departamentelor şi între acestea
- Nu pot susţine implementarea unitară a politicilor pentru atingerea obiectivelor politice; şi
- Nu pot răspunde suficient de rapid la cererile de schimbări transmise pe căi politice.