Planificarea a apărut relativ recent. Noţiunea de plan s-a introdus ca metodă de bază prin care se urmăresc obiectivele creşterii economice şi pentru ca anticiparea în realizarea acestor obiective să aibă asigurate resursele necesare. Apoi ea a intrat în practica curentă şi a celorlalte sectoare de activitate, inclusiv în sectorul sanitar.
Nu orice plan înseamnă planificare. Ea se aplică pentru a asigura rezolvarea unor probleme stabilite cu un scop bine determinat şi constă în elaborarea şi conducerea pe bază de plan a realizării unor opţiuni pentru atingerea scopului.
Cînd intenţionăm să facem, să ameliorăm ceva în viitorul imediat sau îndepărtat, stabilirea obiectivului este însoţită şi definitivată de compatibilitatea conjucturală şi de asigurarea resurselor. Aceste două condiţii sînt esenţiale. Fără încadrarea în realităţi şi posibilităţi, scopul este inoportun sau nerealizabil. Se impune selectarea obiectivului dintr-o listă de necesităţi conform scopului, corelării cu sectoarele interne şi externe ce asigură materialele, banii, tehnicitatea, cadrele etc.
Planificarea constituie o serie de operaţiuni de stabilire, execuţie şi de evaluare a îndeplinirii obiectivului în scopul ameliorării unei situaţii în viitor. Esenţa metodei constă în a hotărî, înainte de a executa, atît ce, cu ce, cum şi în ce termen, cît şi întreaga suită de operaţiuni necesare pentru a se realiza scopul. Documentul care conţine datele, operaţiile şi activităţile ce se anticipează se numeşte plan. El însumează totalitatea prevederilor de dezvoltare, concretizate în sarcini şi obiective ce trebuie înfăptuite într-o perioadă de timp, precum şi mijloacele de realizare a acestora, constituind un cadru coordonat şi echilibrat.
Planul serveşte drept instrument principal în conducerea şi executarea activităţilor proiectate, precum şi în aprecierea îndeplinirii acestora.
Prin stabilirea anticipată a principalelor ameliorări în sănătatea populaţiei în raport cu resursele colectivităţii şi executarea acestor prevederi pentru asigurarea viitorului, planificarea reprezintă o metodă ce permite a lucra cu un scop şi a nu lucra „în derivă”, zi de zi. Planificarea este, în acelaşi timp, un proces care permite schimbări pentru obţinerea de ameliorări; este o activitate multi- disciplinară ce se desfăşoară sistemic pentru realizarea obiectivului stabilit.