Un sistem gestionabil şi, prin urmare, organizat, în aspect structural- funcţional, constă din trei părţi componente obligatorii: subiectul dirijării, obiectul de dirijare şi blocul reglementării ştiinţifice sau serviciul asigurării informaţional-analitice.
Subiectul dirijării (SD) este partea componentă obligatorie a sistemului gestionabil, organizată pe bază sistemico-funcţională pentru atingerea unor obiective concrete şi care asigură conducerea sistemului în conformitate cu nivelul lui ierarhic, statutul şi împuternicirile (inclusiv cele suplimentare) cu care a fost dotat.
Obiectul dirijării (OD) este partea componentă obligatorie a sistemului gestionabil, organizată pe bază sistemico-funcţională, avînd un obiectiv unic care asigură realizarea nemijlocită a sarcinilor de producţie propuse şi a unor funcţii separate de conducere.
Blocul reglementării ştiinţifice sau serviciul de asigurare informaţional- analitică (SA/A) este partea componentă a sistemului, organizat pe baze sis- temico-funcţionale pentru atingerea unor obiective concrete şi destinat pentru colectarea, prelucrarea, analiza, transmiterea şi păstrarea (stocarea) informaţiei de dirijare. În felul acesta, SAIA reprezintă un sistem care include mijloacele şi canalele de legătură dintre subiectul dirijării şi obiectul dirijării, comunicarea şi schimbul de informaţii dintre persoanele cu funcţii de răspundere şi subalterni, comunităţi sociale, sisteme de gospodărire (economice) şi organizaţii.
După cum rezultă din definiţii, fiecare din părţile componente ale sistemului îşi are în cadrul sistemului statutul său şi destinaţia sa funcţională. Totodată, aceste componente se află într-o dependenţă reciprocă de dirijare şi de producere, ceea ce în schemă este demonstrat prin legăturile directe (unilaterale) şi indirecte (bilaterale) de acţionare sau, mai precis, de interacţiune.
Orice sistem gestionabil are la bază procese funcţionale specifice şi factori de stabilizare sistemică specifici. Sub aspect general, relaţiile funcţionale care pot fi exprimate sînt analoage pentru toate sistemele: intrarea sau pornirea, setul de acţiuni, adică operaţii şi proceduri, ieşirea sau producerea şi legătura inversă.
După cum se poate observa din figura 3.2, toate procesele funcţionale ale sistemului se află în interdependenţă, ceea ce conferă sistemului un caracter unitar şi dinamic al funcţionării. În felul acesta, modelul structurii de organizare a sistemului determină schema lui funcţională. O asemenea abordare se află în deplină concordanţă cu legea ştiinţei conducerii care prevede corelarea structurii şi funcţiei. Fiecare proces funcţional concret îşi are particularităţile sale, conţinutul căruia determină setul general de operaţii de dirijare (departamental- tehnologice) şi de proceduri pentru sistem în întregime sau pe cele specifice, ce depind de specificul activităţii de producţie a unor sisteme separate.
- Pornirea (input). În funcţie de caracterul sistemului, în el pot fi introduse cele mai diverse surse, criterii, măsuri, date, cei mai diverşi factori, oameni. De exemplu, tineretul studios - pentru sistemul de învăţămînt în întregime sau unele instituţii de învăţămînt în particular; pacienţii - pentru instituţiile sistemului de asistenţă medicală; omul, societatea, colectivul - pentru sistemul ocrotirii sănătăţii etc.
- Operaţiile şi procedurile. Aici obiectele introduse în sistem sînt supuse unei anumite acţiuni, fiind transformate în rezultate finale. Astfel, pentru şcoală acţiunea este învăţarea elevilor să scrie, să citească, să însuşească programele la diferite discipline etc.; pentru o instituţie medicală - stabilirea anamnezei, investigarea, stabilirea diagnosticului şi tratamentul pacientului, precum şi perfectarea documentelor medicale individuale, acordarea consultaţiilor etc.; pentru sistemul ocrotirii sănătăţii - elaborarea şi realizarea programelor de menţinere şi fortificare a sănătăţii întregii populaţii sau a unor categorii separate, cum ar fi, de exemplu, angajaţii unor întreprinderi industriale etc.
- Producerea (output). Acestea sînt rezultatele finale ale activităţii sistemului în raport cu obiectul introdus (pentru şcoală - nivelul reuşitei elevului, cunoştinţele durabile; pentru instituţia medicală - starea sănătăţii pacientului: ameliorarea stării de sănătate, însănătoşirea, trecerea bolii în fază cronică, invalidizarea, decesul).
IV Legătura inversă. Cu ajutorul legăturii inverse se realizează multe operaţii de corectare a sistemului. Legătura inversă are un rol deosebit de mare în sistemele de gestiune. Astfel, după terminarea studiilor elevul obţine o diplomă de absolvire în baza căreia se poate înscrie la o instituţie de învăţă- mînt superior; după terminarea tratamentului pacientului într-un staţionar i se dau recomandări privind respectarea regimului prescris de medic, iar pentru instituţiile de ambulatoriu, policlinici sau instituţiile profesionale sînt prescrise recomandări privind realizarea complexului de măsuri medico-sociale de profilaxie, se descrie cura terapeutică realizată, rezultatele investigaţiilor şi ale tratamentului.