1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Vom numi următoarele surse ale autorităţii:

  • nivelurile superioare ale sistemului;
  • controlul asupra unor resurse critice;
  • carisma.

în cazul nivelurilor superioare ale sistemului, autoritatea se naşte la un nivel înalt al sistemului şi este apoi transmisă spre nivelurile subiacente. în acest context, „cel mai înalt nivel al sistemului” ar putea fi divinitatea, con­stituţia, şeful statului sau voinţa colectivă a poporului.

Pentru a fio sursă de autoritate, resursele trebuie să posede trei carac­teristici:

           să fie esenţiale pentru funcţionarea organizaţiei;

           să fie în cantităţi reduse sau concentrate în posesiunea unui număr restrîns de indivizi;

           să fie nesubstituibile.

Aceste trei atribute fac ca o resursă să fie critică şi creează dependenţa organizaţiei faţă de acei indivizi sau grupuri care controlează respectivele resurse. Derivat din această categorie este şi controlul asupra unor resurse speciale, anume, cunoştinţele şi abilităţile personale deosebite. Aceasta este, anticipînd puţin prezentarea, sursa principală a autorităţii personalului me­dical, mai ales a medicilor, care sînt percepuţi (şi pretind) a avea controlul asupra unor resurse deosebite: acelea de a relua /îmbunătăţi viaţa semenilor.

Carisma reprezintă capacitatea de a inspira altor indivizi dorinţa de a se identifica (sau imita) cu deţinătorul acestei calităţi. Această sursă de auto­ritate este dependentă de o multitudine de factori subiectivi, precum prestigiul sau admiraţia atribuite de alţii individului sau grupului carismatic (acestea fiind influenţate de variabile precum normele şi valorile societăţii). Din acest motiv, sursa dată de autoritate este cel mai greu de definit şi cuantificat, dar cu toate acestea joacă un rol important în relaţiile sociale (de la alegerea preşe­dintelui la urmarea indicaţiilor superiorului ierarhic, carisma poate fi factorul decisiv, deşi subiectiv).

Discuţia despre bazele conceptuale ale autorităţii, ca şi despre distincţia dintre tipurile de surse ale autorităţii, este importantă nu doar din punct de vedere teoretic, ci şi în termeni practici: managerii eficienţi sînt cei care ştiu să contrabalanseze sursele autorităţii (să-şi extragă autoritatea din mai multe surse) şi, în acelaşi timp, să nu încerce să-şi exercite autoritatea în arii în care nu sînt competenţi (adică să nu realizeze abuzul de domeniu descris anterior). De asemenea, managerii de succes trebuie să ştie să utilizeze sursele de auto­ritate în concordanţă cu subalternii pe care doresc să-i influenţeze.

Loading...