1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Managerul trebuie să aibă o viziune de ansamblu a unităţii pe care o con­duce. De aceea, el este dator să posede cunoştinţe generale: de management, economico-financiare, de planificare, de cultură organizaţională, de resurse umane, de etică şi sociologie, de utilizare a calculatorului etc.

În condiţiile relaţiilor de piaţă, în unităţile medicale a devenit primordia­lă problema introducerii managementului financiar, care presupune optimiza­rea potenţialului de resurse.

Rolul resurselor financiare în cazul dat sporeşte considerabil, ele fiind singurele (cu excepţia resurselor de muncă şi a uneltelor de muncă) care pot fi foarte repede transformate în alte feluri de resurse. Deci, rolul important al acestor resurse la nivel strategic, tactic şi operativ condiţionează plasarea ma­nagementului financiar printre funcţiile de bază ale aparatului de conducere.

Managementul financiar este procesul de elaborare a scopului conducerii finanţelor şi influenţării lor cu ajutorul metodelor şi instrumentelor mecanis­mului financiar. În sens economic general, managementul financiar are în vedere conducerea finanţelor unei firme în scopul maximizării beneficii­lor şi avuţiei firmei. Deci, el presupune:

        Atragerea de resurse financiare, materiale şi umane (evaluate în ter­meni monetari).

       Utilizarea eficientă a resurselor.

Are importanţă îndeplinirea ambelor condiţii; nu se poate vorbi, spre exemplu, despre subfinanţarea serviciilor de sănătate decît în raport cu re­zultatele obţinute. Este şi motivul pentru care se încearcă, prin sistemul de asigurări de sănătate, schimbarea criteriului de finanţare a spitalelor în funcţie de capacitate cu cel bazat pe rezultate (număr de servicii prestate, calitatea serviciilor, numărul şi complexitatea cazurilor tratate).

O definiţie mai amplă a managementului financiar ar fi managemen­tul financiar este conducerea relaţiilor financiare ce apar între subiecţii de drept în procesul mişcării resurselor financiare, cu includerea sistemului de principii, norme juridice, metode, mijloace şi procedee de reglare, cu scopul integrării şi folosirii lor eficiente.

În sens strict economic, scopurile managementului financiar în contextul economiei de piaţă sînt: profitabilitatea (maximizarea profitului) şi viabilita­tea (legată de problema lichidităţilor).

Se ştie însă că, în sfera serviciilor de sănătate, scopul principal îl con­stituie beneficiile aduse în starea de sănătate a pacienţilor, iar concurenţa nu este în preţ, ci în calitate, spre deosebire de activităţile finalizate prin bunuri şi servicii pur comerciale. Relaţionarea sistemului de îngrijiri medicale cu alţi agenţi economici (furnizori de echipamente medicale, materiale sanita­re, medicamente, bănci etc.) face necesară înţelegerea legilor economice şi a comportamentului de piaţă al acestora, context economic general în care acţionează furnizorii de servicii medicale.

Exemple de arii de întrebuinţare a managementului financiar:

           adaptarea unei metodologii specifice de calculare a costurilor (per serviciu, per pacient, per secţie etc.);

           elaborarea unui buget previzional global sau pe activităţi;

           elaborarea unui proiect de contract (stabilirea termenelor de ordin financiar);

           reducerea cheltuielilor (în general sau pe centre de cost);

           determinarea gradului de eficienţă al utilizării unor fonduri;

           justificarea unei investiţii de capital şi găsirea surselor de finanţare pentru realizare;

           controlul alocării şi utilizării fondurilor;

           compararea veniturilor (rezultatelor) cu cheltuielile (eforturile);

           urmărirea satisfacerii exigenţelor donatorilor/finanţatorilor;

           înţelegerea şi utilizarea rapoartelor financiar-contabile.

Mijloacele managementului financiar sînt următoarele:

           evaluarea resurselor şi a rezultatelor în termeni financiari (monetari);

           determinarea veniturilor şi a cheltuielilor, respectiv a profitului/pier­derii, ca rezultantă a activităţii dintr-o anumită perioadă.

Elementele patrimoniului (avuţiei unei firme) sînt:

           structura activ-pasiv;

           structura venituri-cheltuieli.

Strategia managementului financiar este direcţia generală şi felul folo­sirii resurselor financiare pentru atingerea scopului.

Tactica managementului financiar constă în alegerea metodelor con­crete, a procedeelor, instrumentelor necesare pentru atingerea scopului în condiţii reale.

Obiectivele managementului financiar includ:

          Planificarea strategică şi tactică a veniturilor şi cheltuielilor resurse­lor financiare:

       analiza factorilor macro- şi microeconomici, care influenţează mobi­lizarea resurselor financiare;

       analiza veniturilor şi cheltuielilor resurselor financiare;

       alegerea priorităţilor finanţării curente;

       programarea folosirii eficiente a resurselor.

          Mobilizarea resurselor financiare:

       administrarea resurselor financiare;

       optimizarea colectării resurselor;

       folosirea diverselor forme de colectare a fondurilor.

          Alocarea resurselor:

       definirea formei optime de finanţare în condiţii concrete (dotaţii, cre­dite);

       definirea politicii adecvate (metodologiei formării preţurilor la servi­ciile medicale) şi prognozarea dinamicii                                                                        volumului acordării servi­

ciilor medicale (după parametrii de timp) în funcţie de introducerea noilor tehnologii medicale, restructurarea fondurilor de paturi ş.a.

          Auditul folosirii resurselor financiare:

       control financiar;

       estimarea eficacităţii planurilor financiare;

       asigurarea evidenţei manageriale.

Obiectivul de bază constă în asigurarea stabilităţii financiare a sistemului în general.

Complexitatea sistemului financiar este determinată de neuniformitatea elementelor, diversitatea structurală (resursele şi sursele financiare) şi dificul­tatea interacţiunii dintre sistem şi mediul extern, ce complică procesul admi­nistrării şi necesită respectarea principiilor de bază ale managementului:

       Planificarea

       Organizarea

       Controlul.

Caracterul multilateral al surselor finanţării sistemului ocrotirii sănătăţii necesită şi un management financiar variat, la baza căruia se situează folosirea procedeelor-standard de administrare, abilitatea de a estima obiectiv situaţia financiară concretă şi de a adopta decizia administrativă adecvată, capacitatea de a înlătura problemele apărute.

Loading...