Managerul trebuie să aibă o viziune de ansamblu a unităţii pe care o conduce. De aceea, el este dator să posede cunoştinţe generale: de management, economico-financiare, de planificare, de cultură organizaţională, de resurse umane, de etică şi sociologie, de utilizare a calculatorului etc.
În condiţiile relaţiilor de piaţă, în unităţile medicale a devenit primordială problema introducerii managementului financiar, care presupune optimizarea potenţialului de resurse.
Rolul resurselor financiare în cazul dat sporeşte considerabil, ele fiind singurele (cu excepţia resurselor de muncă şi a uneltelor de muncă) care pot fi foarte repede transformate în alte feluri de resurse. Deci, rolul important al acestor resurse la nivel strategic, tactic şi operativ condiţionează plasarea managementului financiar printre funcţiile de bază ale aparatului de conducere.
Managementul financiar este procesul de elaborare a scopului conducerii finanţelor şi influenţării lor cu ajutorul metodelor şi instrumentelor mecanismului financiar. În sens economic general, managementul financiar are în vedere conducerea finanţelor unei firme în scopul maximizării beneficiilor şi avuţiei firmei. Deci, el presupune:
Atragerea de resurse financiare, materiale şi umane (evaluate în termeni monetari).
Utilizarea eficientă a resurselor.
Are importanţă îndeplinirea ambelor condiţii; nu se poate vorbi, spre exemplu, despre subfinanţarea serviciilor de sănătate decît în raport cu rezultatele obţinute. Este şi motivul pentru care se încearcă, prin sistemul de asigurări de sănătate, schimbarea criteriului de finanţare a spitalelor în funcţie de capacitate cu cel bazat pe rezultate (număr de servicii prestate, calitatea serviciilor, numărul şi complexitatea cazurilor tratate).
O definiţie mai amplă a managementului financiar ar fi managementul financiar este conducerea relaţiilor financiare ce apar între subiecţii de drept în procesul mişcării resurselor financiare, cu includerea sistemului de principii, norme juridice, metode, mijloace şi procedee de reglare, cu scopul integrării şi folosirii lor eficiente.
În sens strict economic, scopurile managementului financiar în contextul economiei de piaţă sînt: profitabilitatea (maximizarea profitului) şi viabilitatea (legată de problema lichidităţilor).
Se ştie însă că, în sfera serviciilor de sănătate, scopul principal îl constituie beneficiile aduse în starea de sănătate a pacienţilor, iar concurenţa nu este în preţ, ci în calitate, spre deosebire de activităţile finalizate prin bunuri şi servicii pur comerciale. Relaţionarea sistemului de îngrijiri medicale cu alţi agenţi economici (furnizori de echipamente medicale, materiale sanitare, medicamente, bănci etc.) face necesară înţelegerea legilor economice şi a comportamentului de piaţă al acestora, context economic general în care acţionează furnizorii de servicii medicale.
Exemple de arii de întrebuinţare a managementului financiar:
adaptarea unei metodologii specifice de calculare a costurilor (per serviciu, per pacient, per secţie etc.);
elaborarea unui buget previzional global sau pe activităţi;
elaborarea unui proiect de contract (stabilirea termenelor de ordin financiar);
reducerea cheltuielilor (în general sau pe centre de cost);
determinarea gradului de eficienţă al utilizării unor fonduri;
justificarea unei investiţii de capital şi găsirea surselor de finanţare pentru realizare;
controlul alocării şi utilizării fondurilor;
compararea veniturilor (rezultatelor) cu cheltuielile (eforturile);
urmărirea satisfacerii exigenţelor donatorilor/finanţatorilor;
înţelegerea şi utilizarea rapoartelor financiar-contabile.
Mijloacele managementului financiar sînt următoarele:
evaluarea resurselor şi a rezultatelor în termeni financiari (monetari);
determinarea veniturilor şi a cheltuielilor, respectiv a profitului/pierderii, ca rezultantă a activităţii dintr-o anumită perioadă.
Elementele patrimoniului (avuţiei unei firme) sînt:
structura activ-pasiv;
structura venituri-cheltuieli.
Strategia managementului financiar este direcţia generală şi felul folosirii resurselor financiare pentru atingerea scopului.
Tactica managementului financiar constă în alegerea metodelor concrete, a procedeelor, instrumentelor necesare pentru atingerea scopului în condiţii reale.
Obiectivele managementului financiar includ:
Planificarea strategică şi tactică a veniturilor şi cheltuielilor resurselor financiare:
analiza factorilor macro- şi microeconomici, care influenţează mobilizarea resurselor financiare;
analiza veniturilor şi cheltuielilor resurselor financiare;
alegerea priorităţilor finanţării curente;
programarea folosirii eficiente a resurselor.
Mobilizarea resurselor financiare:
administrarea resurselor financiare;
optimizarea colectării resurselor;
folosirea diverselor forme de colectare a fondurilor.
Alocarea resurselor:
definirea formei optime de finanţare în condiţii concrete (dotaţii, credite);
definirea politicii adecvate (metodologiei formării preţurilor la serviciile medicale) şi prognozarea dinamicii volumului acordării servi
ciilor medicale (după parametrii de timp) în funcţie de introducerea noilor tehnologii medicale, restructurarea fondurilor de paturi ş.a.
Auditul folosirii resurselor financiare:
control financiar;
estimarea eficacităţii planurilor financiare;
asigurarea evidenţei manageriale.
Obiectivul de bază constă în asigurarea stabilităţii financiare a sistemului în general.
Complexitatea sistemului financiar este determinată de neuniformitatea elementelor, diversitatea structurală (resursele şi sursele financiare) şi dificultatea interacţiunii dintre sistem şi mediul extern, ce complică procesul administrării şi necesită respectarea principiilor de bază ale managementului:
Planificarea
Organizarea
Controlul.
Caracterul multilateral al surselor finanţării sistemului ocrotirii sănătăţii necesită şi un management financiar variat, la baza căruia se situează folosirea procedeelor-standard de administrare, abilitatea de a estima obiectiv situaţia financiară concretă şi de a adopta decizia administrativă adecvată, capacitatea de a înlătura problemele apărute.