1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Metodele moderne de modelare si simulare a proceselor de productie conduc inevitabil la o tendinta de uniformizare a rationamentului conducerii fata de perceptia fenomenelor specifice managementului industrial si a derularii procesului decizional. Considerând ca ceea ce se întâmpla într-un sistem productiv se repeta  asemanator si în alte sisteme similare, identificându-se o metoda acceptabila de rezolvare a unor categorii probleme, adoptarea în situatii similare a aceleiasi decizii devine comoda si prompta.

Totusi, fiecare problema manageriala are un caracter de unicitate de necontestat pentru ca o serie de elemente specifice au un continut, performante sau comportamente singulare diferite de modelul generalizat, managerul trebuind sa identifice acele particularitati care conduc la concluzia ca fiecare problema, cel putin partial, reprezinta un caz aparte, singular. Cele doua tendinte sunt combinate de catre manageri si consultantii acestora care vor identifica similitudinile si deosebirile dintre problema unica care trebuie rezolvata si modelul, "cea mai buna cale", determinat pe baza experientei acumulate datorita rezolvarii unor probleme cu continut similar sau asimilat din lucrarile de specialitate.

Loading...