Omul trăieşte într-o lume diversă de obiecte şi fenomene, care există în spaţiu şi se desfăşoară în timp. Pentru a stabili relaţii informaţionale cu ele şi a se adapta lor, el dispune de capacităţi perceptive, cu mult mai complexe decât ale animalelor.
Omul matur nu are senzaţii pure. Orice senzaţie evocă altele, plus experienţa anterioară ajungând la percepţie.
Percepţia este o formă superioară a cunoaşterii senzoriale. Spre deosebire de senzaţie, care reproduce în subiectivitatea individului însuşirile simple ale obiectivelor şi fenomenelor, percepţia asigură conştiinţa unităţii şi integralităţii obiectului. Dat fiind faptul că în jurul nostru nu se află însuşiri separate, ci obiecte materiale ca întregimi specifice, percepţia reproduce obiectul, atât în elementele lui componente, cât şi în integralitatea lui individuală.
Percepţia constă în cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor în totalitatea însuşirilor lor, atunci când ele influenţează nemijlocit asupra organelor de simţ. Drept rezultat al senzaţiilor, omul capătă cunoştinţe despre însuşirile izolate ale obiectelor, atunci percepţia oferă o imagine integră a obiectului. Percepţia nu este posibilă fără capacităţi senzoriale, dar nu se reduce la o simplă sumă de senzaţii.
Percepţiile sunt procese senzoriale complexe şi, totodată, imagini primare, conţinând totalitatea informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Percepţia este un proces psihic cognitiv (de cunoaştere), care constă în reflectarea obiectelor şi fenomenelor în integritatea calităţilor lor în momentul acţiunii asupra organelor de simţ.
Această interacţiune directă cu obiectul dă imaginii perceptive caracteristica de a fi obiectuală, deci de a fi întotdeauna imaginea unui obiect anume, pe care îl reflectă unitar, cu toate proprietăţile lui şi în configuraţia reală a acestora.
Percepţia este considerată a fi o imagine primară, pentru că apare numai în relaţia directă cu obiectul. Dacă relaţia este optimă, percepţia este clară şi precisă, dacă legătura este tulburată de distanţa prea mare, de intensitatea slabă a stimulărilor, percepţia este neclară şi imprecisă. Durata percepţiei corespunde duratei acţiunii stimulului, a prezenţei acestuia. Dacă se prelungeşte după dispariţia obiectului, înseamnă ieşirea din normalitatea vieţii psihice.
Imaginea perceptivă este bogată în conţinuturi. Ea cuprinde atât însuşirile semnificative, cât şi cele mai puţin importante. Percepţia unui anumit obiect este concomitentă cu cea a elementelor, care îl înconjoară şi cu care se află într-un anumit spaţiu şi timp. Imaginea obiectului şi a contextului în care el se află conduce la desfăşurarea mişcărilor şi reglează traiectoria, amptitudinea, succesiunea, ritmicitatea şi coordonarea acestora.
Percepţia ocupă locul central în cadrul mecanismenlor psihice informaţional-operaţionale de prelucrare primară a informaţiilor şi aceasta deoarece senzaţii în stare pură nu prea există (poate doar în primele zile ale existenţei sau în cazurile patologice), iar reprezentările, care urmează în ordine ontogenetică după ele, nu sunt decât tot perecepţii trecute, reactualizate şi refolosite în funcţie de necesităţile prezentului. La fel de importante sunt percepţiile şi pentru mecanismele psihice informaţional-operaţionale de prelucrare secundă a informaţiilor. Gândirea, memoria, imaginaţia sunt greu de conceput în afara percepţiei. Este aproape imposibil să desfăşurăm o activitate psihică oricât de simplă ar fi ea (jocul) sau oricât de complexă (învăţarea, munca, creaţia) fără suportul perceptiv.
Percepţia are la bază 2 operaţii:
- analiza, constă în dezmembrarea obiectului în părţi componente;
- sinteza, constă în îmbinarea părţilor dezmembrate într-un tot întreg, primară fiind sinteza.
Datorită analizei şi sintezei percepţia se aseamănă mai mult cu gândirea decât cu senzaţiile,
deoarece procesul de gândire de asemenea începe de la analiză şi sinteză.
Ca şi senzaţiile, percepţia este numită activitate cognitivă. Pe bună dreptate se consideră că: „ activităţile perceptive stau la baza tuturor comportamentelor. Fără percepţie prealabilă nu va fi posibil să înveţi, să vorbeşti, să memorizezi, să comunici [...]. Percepţia permite să luăm cunoştinţă de mediu şi de interacţiune cu el sau să acţionăm asupra lui" (Steri, 1998).
Autoarea citată merge şi mai departe, afirmând că „percepţia este punctul de plecare al oricărei activităţi umane, inclusiv al construcţiei unei civilizaţii".
în cadrul percepţiei sunt mult mai vizibile elementele componente specifice oricărei activităţi. în activitatea perceptivă se evidenţiază:
- subiectul - cel, care face activitatea;
- obiectul - ceea ce este perceput.
în cadrul percepţiei poate fi evidenţiat scopul, dacă percepţia este voluntară - orientată de către subiect. Acţiunile numite perceptive asigură căutarea şi evidenţierea obiectului din fundal, analiza lui minuţioasă.
Fără de acţiuni perceptive nu poate exista activitatea perceptivă (ochiul nemişcat nu vede), în procesul percepţiei analizatorul efectuează în mod obligatoriu acţiuni perceptive.
Trebuinţa are rădăcini înnăscute, omul se naşte nu numai cu capacitatea de a avea senzaţii, dar şi cu trebuinţa de a mai avea noi impresii. Pe parcursul întregii vieţi trebuinţa, numită cognitivă, nu se stinge, nu dispare.
Motiv în activitatea perceptivă devin calităţile obiectului şi îndeosebi acelea, care îi satisfac omului trebuinţa.
Interesele influenţează puternic selecţia perceptivă. Există tendinţa de a vedea ceea ce ne convine şi de a remarca mult mai greu ceea ce contrazice aspiraţiilor noastre.
Rezultatul activităţii perceptive este imaginea obiectului sau fenomenului, ca un produs psihic, care apare în urma transformării obiectului material într-o imagine psihică.
într-un proces perceptiv, care se află în desfăşurare, sunt integrate întotdeauna elemente de experienţă anterioară a subiectului cu categoria receptivă de obiecte. Aceasta cuprinde, cel mai adesea, o schemă perceptivă a cărei reactualizare şi implicare determină o mare operativitate şi rapidă organizare a percepţiei actuale.