Psihologie

Omul dispune de o mare varietate de reprezentări. Clasificarea lor s-a făcut după mai multe criterii, cel mai des folosite fiind:

1. după analizatorul dominant în producerea lor:
   1. Reprezentările vizuale - sunt cele mai numeroase în experienţa fiecărei persoane. Ele exprimă cel mai bine multe din calităţile generale ale reprezentărilor. Reprezentarea vizuală este detaşată de fond şi proiectată pe un ecran intern uniform, este degajată de detalii cromatice, culorile reducându-se la cele fundamentale. Reprezentarea vizuală este mai ales bidimensională. Cea tridimensională, a corpurilor, este mai greu de realizat, necesitând o dotare mai specială şi un exerciţiu mai îndelungat.

Reprezentările vizuale sunt prezente în foarte multe activităţi ale omului, dar au o dezvoltare deosebită la pictori, arhitecţi şi la inginerii proiectanţi. însuşirea diferitor discipline şcolare necesită dezvoltarea reprezentărilor specifice pentru acestea, aşa cum sunt reprezentările geografice, geometrice, tehnice, etc.

2. Reprezentările auditive - reproduc atât zgomotele, cât şi sunetele muzicale şi verbale singulare, mai ales structurile melodice sau verbale. O melodie este reprezentată sub aspectul ritmului, al variaţiei de intonaţie sau al vârfurilor de înălţime. Reprezentările verbale se referă la ritmuri, intensităţi, particularităţi fonetice. Sunt deosebit de utile în procesul însuşirii limbilor străine, întrucât modelul pronunţiei sau al accentuării, păstrat în reprezentare, reglează vorbirea în curs de desfăşurare. Cele melodice au un rol asemănător în munca dirijorilor şi compozitorilor.
3. Reprezentările chinestezice constau în imagini mentale ale propriilor mişcări. Pe aceasta se bazează realizarea antrenamentelor ideomotorii, care presupun doar repartizarea mişcărilor. Rezultate importante s-au obţinut pe această cale în activitatea sportivă.

1. după gradul de generalizare distingem reprezentări individuale şi reprezentări generale:
   1. Reprezentările individuale - sunt ale acelor obiecte, fiinţe, fenomene deosebit de semnificative pentru o persoană. Fiecare păstrează în minte reprezentarea părinţilor, a casei părinteşti, a şcolii, etc. Ceva ce este de un deosebit interes sau produce o puternică emoţie poate fi întâlnit doar o singură dată, iar reprezentarea se formează rapid şi este uşor de evocat. în linii generale, această categorie de reprezentări cuprinde multe detalii, iar însuşirile caracteristice nu se detaşează prea uşor şi evident.
   2. Reprezentările generale - cuprind în structura lor, mai ales însuşirile comune pentru o întreagă clasă de obiecte şi pe baza acestora orice nou exemplar poate fi recunoscut ca aparţinând aceluiaşi grup. Gradul de generalitate poate fi diferit. Unele reprezentări, cum sunt cele geometrice, ating cel mai înalt grad de generalitate şi sunt foarte aproape de concept. Ele au cea mai mare importanţă în formarea conceptelor.
2. după nivelul operaţiilor implicate în geneza lor: reproductive şi anticipative. Cercetările asupra acestor categorii de reprezentări au fost făcute de J. Piaget şi colaboratorii săi.
   1. Imaginile reproductive evocă obiectele sau fenomenele percepute anterior. Aceste evocări pot fi foarte simple, cum sunt cele denumite statice - care reflectă obiectul în mişcare, aşa cum se vede o bilă aşezată pe suprafaţa unei mese. Cele, care refletă mişcarea, au fost numite cinetice - exemplu: rostogolirea mingei. Dacă reflectă schimbările, pe care le-a suferit obiectul, se numesc de Imaginile reproductive cinetice şi de transformare sunt posibile începând cu vârsta de 7-8 ani.
   2. Imaginile anticipative - sunt mult mai comlexe. Ele se referă la mişcări sau schimbări, care încă nu au fost percepute. Sunt rezultatul intervenţiei operaţiilor gândirii şi procedeelor imaginaţiei. Sunt, la rândul lor, cinetice şi de transformare. Apar, de asemenea, mai târziu, deci în jurul vârstei de 7-8 ani. Sunt deosebit de importante în activitatea mintală.

Alte criterii folosite în clasificarea reprezentărilor sunt:

• tipul de activitate, în care se integrează (reprezentări literare, istorice, geografice etc);
• procesul psihic mai complex, în care integrează (reprezentări ale memoriei, reprezentări ale imaginaţiei);
• după prezenţa sau absenţa intenţiei şi a efortului voluntar (reprezentări involuntare, reprezentări voluntare).