Activitatea umană nu se limitează la captarea, înregistrarea şi prelucrarea informaţiilor actuale, prezente. Ea nu este eficientă prin simpla readucere a trecutului în prezent, chiar dacă o face în funcţie de condiţiile schimbate ale prezentului. Pentru a fi eficientă şi adaptată, activitatea trebuie să anticipe, să prefigureze viitorul obiectului, al situaţiei, al evenimentului. Acest lucru este posibil datorită intrării în funcţie a unui nou mecanism psihic, cu ajutorul căruia informaţiile actuale şi cele trecute sunt transformate, modificate, transfigurate, mai mult, sunt create altele noi. Acest nou mecanism psihic poartă numele de imaginaţie.
Imaginaţia se defineşte ca proces psihic cognitiv complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza combinării şi transformării experienţei.
Imaginaţia este un proces psihic cognitiv, care constă în crearea imaginilor, obiectelor şi fenomenelor anterior nepercepute.
Imaginaţia este acel proces psihic, al cărui rezultat îl constituie obţinerea unor reacţii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.
în procesul adaptare activă, transformativă şi creatoare, imaginaţia joacă un rol deosebit de important. Prin intermediul ei, câmpul cunoaşterii umane se lărgeşte foarte mult, omul fiind capabil de performanţă unică de a realiza unitatea între trecut, prezent şi viitor. Detaşându-se de prezentul imediat, de „aici şi acum," omul îşi organizează şi proiectează acţiunile anticipând atât drumul ce va fi parcurs, cât şi rezultatele, care vor fi obţinute. Dispunând de imaginaţie, omul poate să-şi elaboreze mental scopul acţiunii şi planul desfăşurării ei, iar pe baza acestora să o desfaşoare orientat şi permanent reglat cu minimum de erori şi cu mare eficienţă.
Imaginaţia interacţionează cu toate procesele şi funcţiile psihice şi îndeosebi cu memoria, gândirea, limbajul.
Motivele şi trăirile afective întreţin o receptivitate crescută pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora în prim plan, reliefarea lor după alte criterii decât cele ale gândirii, generează legături şi restructurări noi. Se ştie că momentele de intensă trăire afectivă sunt urmate de un maximum al productivităţii imaginative. S-a constatat că nivelul crescut al afectivităţii, chiar când are o tonalitate negativă, este mai favorabil combinărilor imaginative decât trăirile afective pozitive, dar slabe.
Totodată procesul de obţinere prin imaginaţie a noului implică interacţiuni cu toate componentele sistemului psihic uman, cum ar fi: dorinţele, aspiraţiile, profunzimea înţelegerii, orientările dominante, trăirile profunde ale evenimentelor, experienţa proprie de viaţă, dinamica temperamentală, într-un cuvânt, întreaga personalitate. Astfel produsul exprimă personalitatea, originalitatea acesteia şi el este însuşi original, fie în raport cu experienţa individuală, fie cu cea socială.