Imaginarea unor obiecte, simboluri, idei implică două procese (operaţii): analiza şi sinteza. Analiza realizează o dezmembrare a unor asociaţii, o discompunere a unor reprezentări, care apoi prin sinteză sunt reorganizate în alte structuri deosebite de cele percepute sau gândite anterior.
Sinteza are loc în diferite moduri, numite de obicei „procedeele imaginaţiei".
Un procedeu imaginativ este un mod de operare mintală, presupunând o succesiune mai mult sau mai puţin riguroasă de compuneri, descompuneri şi recompuneri, de integrări şi dezintegrări, conducând la rezultate variabile, cantitativ şi calitativ.
Originalitatea combinatoricii imaginative se explică atât prin libertatea de organizare a desfăşurării procedeelor, cât şi prin sursele motivaţional-afective. Combinatorica imaginativă este atât de nouă, inedită, originală încât este considerată ca aflându-se într-o continuă naştere, într-o nelimitată generare de noi şi noi procedee şi de organizări ale acestora.
Cele mai cunoscute şi mai frecvent folosite sunt:
Aglutinarea constă într-o nouă organizare mentală a unor părţi uşor de indentificat şi care au aparţinut unor lucruri, fiinţe, fenomene etc.
Aglutinarea se produce când, părţi descompuse din diferite fiinţe (sau obiecte) sunt recombinate, recomandate altfel, dând naştere unor fiinţe sau obiecte cu aspect (caracter) eterogen. Acest procedeu a fost pe larg utilizat în mitologie, creându-se imaginea sirenei, centaurului etc.
Amplificarea şi diminuarea se referă la modificarea proporţiilor, a dimensiunilor unei structuri iniţiale, obţinându-se un nou efect.
Modificarea dimensiunilor umane a condus la imaginarea de uriaşi şi de pitici. A fost folosită în creaţiile literare pentru copii (de exemplu: Sătilă, Flămînzilă, cei 7 pitici etc.), în literatura ştiinţifico-fantastică (de exemplu: extratereştrii) şi în tehnică, mai ales în direcţia miniaturizării aparaturii electronice cu păstrarea calităţilor funcţionale (de exemplu, minitelevizor, minicalculator).
Multiplicarea sau omisiunea constă în modificarea numărului de elemente structurale, păstrându-se identitatea acestora. Efectul nou rezultă din schimbarea numărului. Un asemenea procedeu a stat la baza unor creaţii celebre ale lui Brâncuşi („Coloana Infinitului", „Masa Tăcerii"). în basme, prin acest procedeu s-au creat personaje ca „balaurul cu şapte capete". Omisiunea poate fi procedeu în crearea personajelor mitologice (cea a Ciclopului).
Diviziunea şi rearanjarea pot fi aplicate independent sau în corelare asupra aceloraşi elemente iniţiale. De multe ori se porneşte de la o realitate existentă, se caută criterii noi de grupare şi, pe această bază, se pot face diviziuni multiple, unele dintre acestea având corespondent în realitate, altele fiind un proiect nou. Rearanjarea presupune păstrarea elementelor unei structuri cunoscute, dar dispunerea lor în alte corelaţii. De exemplu: motorul maşinelor (în spate sau în faţă).
Adaptatrea are aplicabilitate şi în artă şi în tehnică. Constă în aplicarea unui obiect, a unui element sau a unui principiu funcţional într-o nouă situaţie.
Substituţia constă în înlocuirea într-o structură existentă a unui element, a unei funcţii, a unei substanţe etc. în tehnica modernă se fac frecvente înlocuiri ale unor materiale tradiţionale cu altele cu calităţi superioare şi mai puţin costisitoare. în artă, substituirea personajelor creează situaţii inedite.
Modificarea presupune păstrarea unor elemente ale structurilor cunoscute şi schimbarea altora, obţinându-se efecte noi. în domeniul industriei bunurilor de larg consum se aplică frecvent schimbarea formei, volumului, culorii.
Schematizarea este foarte mult utilizată în proiectarea tehnică, în arhitectură, în grafică etc. Esenţa acestui procedeu constă în selecţia numai a unor însuşiri şi omiterea, cu bună ştiinţă, a celorlalte. Schiţa robot a unei persoane are la bază un astfel de procedeu. Desenul schematic al structurii unei plante este folosit, adesea, în orele de clasă, în vederea relevării deosebite a caracteristicilor structurale. Schematizarea feţei umane se realizează în caricatură, unde ies în relief trăsăturile dominante.
Tipizarea este folosită în creaţia literară cu deosebire şi presupune identificarea generalului şi apoi transpunerea lui într-un produs nou, care îmbină, în manieră autentică, generalul cu fenomenalul.
Analogia a stat la baza multor inovaţii şi invenţii în tehnică şi a multor descoperiri în ştiinţă. Pe baza unui astfel de procedeu a fost elaborat modelul cosmic al atomului, care a permis cunoaşterea multor aspecte ale relaţiilor dintre particulele sale elementare. Primele automobile semănau mult cu o trăsură fără cai. Analogiile stau şi la baza construirii maşinilor inteligente.