- Funcţia semnificativă (fiecare cuvânt este un semn al obiectului, fenomenului etc.) - această funcţie deosebeşte vorbirea umană de comunicarea animalelor, ce este legată de emoţii, de molipsire emoţională.
- Funcţia comunicativă sau de transferare a unui conţinut de la o persoană la alta, care poate fi împărţită în:
- informativă;
- afectiv-expresivă;
- imperativă.
- Funcţia cognitivă, de integrare, conceptualizare şi în linii generale de elaborare a gândirii; permite explorarea şi investigarea realităţii, îmbogăţirea şi clasificarea cunoştinţelor.
- Funcţia simbolic-reprezentativă, de substituire a unor obiecte, fenomene, relaţii prin formule verbale sau alte semne.
- Funcţia expresivă, de manifestare complexă a unor idei, imagini nu doar prin cuvinte, dar şi prin intonaţie, mimică, pantomimică, gestică.
- Funcţia persuasivă sau de convingere, de inducţie la o altă persoană a unor idei şi stări emoţionale.
- Funcţia reglatoare sau de determinare, conducere a conduitei altei persoane şi a propriului comportament.
- Funcţia ludică sau de joc, presupunând asociaţii verbale de efect, consonanţe, ritmică, ciocniri de sensuri etc., mergând până la construcţia artistică.
- Funcţia dialectică sau de formulare şi rezolvare a contradicţiilor sau conflictelor problematice.