Atenţia prezintă în sine un fenomen psihologic, în privinţa căruia până în prezent nu există o opinie unică. Dintr-o parte, în literatura psihologică se cercetează întrebarea despre existenţa atenţiei ca fenomen psihic de sine stătător. Astfel, unii autori susţin că atenţia nu poate fi studiată ca fenomen independent, deoarece ea într-o măsură sau alta se găseşte în oricare alt proces psihic.
Alţi cercetători, dimpotrivă, susţin independenţa atenţiei ca proces psihic. Din altă parte, există divergenţe în faptul, cărei grupe de fenomene psihice trebuie să atribuim atenţia. Unii consideră că atenţia este un proces psihic cognitiv.
Alţii corelează atenţia cu voinţa şi activitatea omului, bazându-se pe faptul că orice activitate, inclusiv cognitivă, nu poate fi posibilă fară manifestarea anumitor eforturi volitive.
Atenţia nu e proces psihic separat, ci un fenomen psihologic, o latură a vieţii psihice, cu ajutorul căreia se dirijează toată viaţa psihică umană. Ea e acea latură a vieţii psihice, prin intermediul căreia are loc orientarea şi concentrarea activităţii psihice asupra fenomenelor şi obiectelor cu sustragerea concomitentă de la toate celelalte.
Atenţia este o stare psihologică, ce caracterizează intensitatea activităţii cognitive şi se materializează în concentrarea ei pe un sector relativ îngust, (o acţiune, un obiect, un proces, un fenomen), care devine conştientizabil şi concentrează asupra sa eforturile psihologice şi fizice ale omului pe parcursul unei anumite perioade de timp.
Atenţia ca atare nu reprezintă un proces psihic cognitiv, însă caracterizează condiţiile evoluţiei oricărui proces cognitiv.
Prin orientarea activităţii psihice trebuie de subînţeles caracterul ei selectiv, deci separarea din împrejurime a obiectivelor concrete şi fenomenelor sau alegerea unui anumit tip de activitate psihică.
în noţiunea de orientare se mai include de asemenea şi păstrarea activităţii pentru o perioadă anumită de timp. Nu este îndeajuns numai să alegi o activitate sau altă, ca să fii atent - trebuie reţinută această alegere, păstrată.
Atenţia îndeplineşte următoarele funcţii:
- activează procesele necesare în momentul dat şi le înhibă pe cele, care nu sunt necesare;
- contribuie la selectarea bine orientată, organizată a informaţiei, ce vine din sursele solicitate;
- asigură concentrarea de lungă durată a activismului la unul şi acelaşi obiect.
Atenţia ocupă un loc aparte în structura şi dinamica sistemului psihocomportamental al omului. Ea nu este un proces cu conţinut reflectoriu-informaţional propriu şi distinct - precum percepţia, reprezentarea, gândirea sau procesele afective şi motivaţionale. Mai mult decât atât, ea nici nu are o existenţă şi o desfăşurare independentă, în sine, ci numai sau eminamente în contextul altor procese şi activităţi psihice cu conţinut şi finalitate specifice.
Putem spune deci că atenţia nu face parte din categoria proceselor psihice reflectorii, ci din cea a condiţiilor şi funcţiilor psihofiziologice mediatoare-reglatorii. Implicit, ea nu poate fi încadrată în categoria proceselor nespecifice, deoarece este implicată în toate tipurile de situaţii şi sarcini, care, prin ele însele, generează o activitate preferenţială sau în care subiectul este interesat, realizând astfel prin „mijloace proprii" (mobilizarea voluntară, de pildă) o asemenea activare.
Ca atare, atenţia poate fi definită drept un proces psihofiziologic de orientare, concentrare şi potenţare selectică a funcţiilor şi activităţilor psihice şi psihocomportamentale modale specifice în raport cu obiectul şi finalitatea lor proprii, asigurăndu-le atingerea unui nivel optim de eficienţă adaptivă.
Ea este, înainte de toate, o condiţie primară, de fond, o stare de pregătire psihofiziologică generală, ce se conturează în cadrul stării de veghe difuze şi care face posibilă, principal, declanşarea unui proces psihic-conştient de percepţie, de memorare, de reproducere, de gândire - sau efectuarea unei acţiuni instrumentale motorii (în plan extern).
Putem spune că atenţia este un operator comutativ, care trece o activitate din starea potenţială în starea actuală şi dintr-o zonă de echipotenţialitate într-o zonă de preferenţialitate exclusivă (impunerea legii exclusivităţii).
în opinia multor cercetători prin imperativul „fii atent!" se înţelege modul de a ne mobiliza şi canaliza, în modul cel mai adecvat, toate potenţele şi capacităţile în direcţia ieşirii cu bine dintr-o situaţie dificilă sau a realizării obiectivului propus.