Din punct de vedere al lui Pavlov, temperamentul este caracteristica cea mai generală a conduitei omului, care exprimă însuşirile activităţii lui nervoase superioare. Temperamentele sub formă pură se întâlnesc relativ rar în viaţă. Caracteristica integrală a temperamentului, cât şi însuşirile lui depinde de tipul de sistem nervos.
Pentru prima dată caracteristica psihologică a temperamentelor a fost schiţată de Immanuel Kant, care identifica temperamentul cu caracterul. Vom descrie în continuare fiecare tip de temperament:
Sanguinicul - corespunde tipului de sistem nervos puternic, echilibrat şi mobil. Oamenii cu temperamentul sanguinic sunt activi, vioi, mobili, reacţionează repede la situaţii noi: posedă o mare capacitate de muncă; sunt rezistenţi la împrejurările dificile; sunt sociabili şi comunicabili; stările emotive sunt des exteriorizate; trece uşor de la o activitate la alta; manifestă activitate ritmică, echilibrată în mişcări şi vorbire; este înclinat spre trăiri afective predilect stenice, leagă uşor prietenii, dar tot uşor şi se desprinde de oamenii, care nu sunt convenabili sub aspect moral.
în activitate şi comportare manifestă reactivitate sporită, mişcări expresive, sensibilitate redusă, spirit activ, mobilitate mare, plasticitate şi extroversiune.
La subiecţii cu temperamentul sanguinic se observă o concentrare puternică a atenţiei. I.P. Pavlov a menţionat că sanguinicul este un activist productiv, numai în cazul când desfăşoară o muncă interesantă, dar în cazul contrar el începe să se plictisească.
Sanguinicul îşi însuşeşte repede limbajul, are un vocabular bogat, vocea este puternică, rapidă, clară, curgătoare, echilibrată, cu accente şi intonaţii corecte, însoţită de o mimică şi pantomimică expresivă, sunt perseverenţi, uşor suportă insuccesele.
Este temperamentul bunei dispoziţii, al adaptabilităţii promte şi economicoase. De obicei e vesel şi plin de viaţă.
Colericul - corespunde cu tipul de sistem nervos puternic, neechilibrat şi mobil. Colericul este un om vioi, impetuos, agitat, inegal, impulsiv, nestăpânit, capabil de iniţiative. Se distinge printr-o mare capacitate de muncă şi rezistenţă la oboseală. Pentru că dispun de multă energie nervoasă, colericii acţionează puternic, dar neeconomic, făcând mare risipă de energie.
Efectuează activităţile în asalt, în interval minim de timp. în plan motric, colericul se caracterizează prin permanent neastâmpăr, prin caracterul neregulat, abrupt al mişcărilor.
Colericii sunt oameni mereu neliniştiţi, agitaţi, alarmanţi, nerăbdători, irascibili, impulsivi, combativi, agresivi. Vorbirea este explozivă, rapidă, inegală, cu intonaţii oscilante.
Capacitatea lor de muncă este mare, uşor înfruntă greutăţile pentru a-şi atinge scopul şi sunt „nereţinuţi în stări negative, în comportare, comunicare". Oamenii colerici manifestă extroversiune şi reacţii de orientare rapidă.
Colericii îşi formează rapid deprinderile profesionale, adresează multe întrebări la problema, care-i interesează. în activitatea nouă acţionează repede la schimbarea situaţiei, comit greşeli din cauza caracterului impulsiv al acţiunilor.
Sunt predispuşi la furie, violenţă, dar şi la afecţiuni neobişnuite. Extravertiţi, foarte comunicativi, sunt orientaţi spre prezent şi viitor.
Flegmaticul corespunde tipului de sistem nervos puternic, echilibrat şi inert. Oamenii de acest tip nervos sunt calmi, liniştiţi, înceţi, rapizi în acţiune.
La flegmatici predomină rigiditatea, sensibilitatea e mică, emotivitate slabă, mişcări neexpresive, tempoul lent al mişcărilor, introversiune. Acţiunile, mişcările, vorbirea, gesturile, mimica sunt calculate, gândite şi stăpânite.
în activitate şi în conduită este disciplinat şi ordonat. Reactivitatea emoţională este moderată, desfăşurarea emoţiilor este lentă, sentimentele sunt însă foarte profunde şi stabile. în acest sens leagă greu prietenii, dar odată închegate, acestea devin foarte statornice. Vorbirea este lentă, egală, fără emoţii vii exprimate, fără gesticulaţii şi mimică. Din cauza inerţiei proceselor nervoase asemenea oameni nu iubesc să-şi schimbe locul său de serviciu, locul de trai. Flegmaticii nu irosesc în zadar forţele sale, ci se adaptează foarte greu la situaţii noi, nu doresc să consume în zadar forţele, au nevoie de "imbold" în muncă, cu greu trec de la o activitate la alta şi exprimă o stare liniştită, calmă chiar în situaţii critice.
Despre flegmatic, I.P. Pavlov scria: „Este muncitor, perseverent, insistent, liniştit şi întotdeauna echilibrat".
Flegmaticul nu se grăbeşte în lucru, auto controlează şi autoanalizează rezultatele lucrului său. De obicei sunt închişi în sine, puţin comunicativi şi orientaţi mai mult spre trecut.
Melancolicul corespunde tipului de sistem nervos slab. Asemenea oameni posedă o energie nervoasă redusă. Melancolicii sunt nehotărâţi, retraşi, timizi, emoţionali, sensibili, imaginativi. Melancolicii manifestă neîncredere în vorbire, obosesc repede, distribuirea atenţiei e scăzută, dar în condiţii bune şi favorabile de lucru şi activitate atenţia se măreşte.
în situaţii noi adesea se închid în sine, devin timizi, dar în condiţii obişnuite melancolicii sunt sociabili. Flexibilitatea atenţiei şi reacţia de orientare la stimulenţi noi se manifestă încet.
Melancolicul este puţin rezistent, nervos, prezintă, în linii generale, o scăzută rezistenţă la efort, mai ales la eforturile intelectuale. Are nevoie de multe repetiţii pentru înţelegerea şi fixarea materialului învăţat. Melancolicul este sensibil, analitic, orientat spre interiorizare, romantism, sentimentalism, spre preocupări artistice.
Viaţa afectivă este slab exteriorizată, mimica inexpresivă. Vocabularul este sărac, vocea monotonă, propoziţiile sunt scurte şi cu o construcţie gramaticală simplă. Volumul atenţiei este redus, capacitatea de concentrare este scăzută. Retrăirile melancolicului sunt profunde, stabile şi în unele cazuri au un caracter astenic.
I.P. Pavlov a menţionat că „melancolicul nu crede în nimic, nu are speranţă în nimic, în toate vede şi aşteaptă numai rău şi pericol".
Se mai semnalizează şi dificultăţi în adaptarea socială, aceasta şi datorită unor exagerate exigenţe faţă de sine şi a redusei încrederi în forţele proprii.
Sunt predispuşi spre dispoziţii statornice şi îndelungate, însă sentimentele lor sunt puţin exteriorizate, nu sunt scoase în vileag. Melancolicul e predispus spre izolare, evită comunicarea cu oamenii puţin cunoscuţi, deseori se sfieşte, manifestând incomoditate în situaţii noi, e retras, ocoleşte munca în grup.
încercând o corelare între cele patru temperamente şi modalităţi de relaţionare cu lumea, propuse de C.G. Jung, M. Eysenck, constată că pe când colericul şi sanguini cui sunt
extravertiţi, flegmaticul şi melancolicul sunt introvertiţi.
Merlin a demonstrat însă că orientarea comunicaţională a persoanei spre lume sau spre sine este dependentă nu numai de unele predispoziţii, ci şi de împrejurările de viaţă, existând suficiente cazuri, care contrazic corelaţiile lui Eysenck.
Analiza psihologică a temperamentelor evidenţiază bivalenţa trăsăturilor acestora, nici un temperament nu poate fi considerat ca privelegiat pentru că, din punct de vedere al adaptării la cerinţele vieţii; fiecare are felul său atât manifestări avantajoase, cât şi dezavantajoase. Pe de altă parte, modalităţile de manifestare ale celor doi poli depind afectiv şi de celelalte trăsături ale personalităţii: motivaţie, interese, aptitudini, caracter, de starea internă sau de anumite particularităţi ale mediului exterior, în care se găseşte omul.
Acum vom prezenta într-o formă succintă, care sunt trăsăturile pozitive şi cele negative ale fiecărui temperament.
Tipul sangvinic
Trăsăturile pozitive: optimism, sociabilitate, curaj, veselie, buna dispoziţie, reactivitate accentuată, caracter deschis, impresionabilitate, sensibilitate, adaptabilitate, amabilitate, rapiditatea acţiunilor, capacitate de a se angaja uşor în activitate, bogăţia expresiei, capacitate de a se decide, activi sm, energie etc.
Aspecte negative: atitudini uşuratice, lipsa de probleme, mulţumire de sine, slăbiciunea şi instabilitatea sentimentelor, plenitudinea trăirilor, fluctuaţia şi inegalitatea trăirilor, influenţabilitate, uşor de deviat de la o hotărâre, nestatornicie, expresivitate exagerată, superficialitate, lipsa de concentrare, lipsa de aprofundare, neponderat, vorbăreţ, guraliv.
Tipul melancolic
Aspecte pozitive: seriozitate, simţul datoriei şi al responsabilităţii. Procese afective intense şi durabile, profunzimea sentimentelor, sensibilitate, interiorizare, dependenţa, supunere, autenticitate, sârguinţa, perseverenţa, conştiinciozitate etc.
Aspecte negative: neîncredere, pesimism, nesociabil, predispoziţie pentru anxietate, înclinare de a fi retras, nesiguranţa, tristeţe, sentimentul inferiorităţii, adaptabilitate şi mobilitate mai redusă, reactivitate mai slabă.
Tipul coleric
Aspecte pozitive: reactivitate accentuată, procese afective intense, bogăţia şi intensitatea reacţiilor, plăcerea de a depune rezistenţă, de a înfrunta greutăţi, trăsături volitive accentuate, înclinaţie de a fi pasionat.
Aspecte negative: excitabilitate, iritabilitate, agresivitate, nemulţumire, furie, indirijare, inegalitatea trăirilor, înclinaţia de a fi părtinitor, nerăbdător, tendinţa de dominare, încăpăţânare, tendinţa de a se opune.
Tipul flegmatic
Aspecte pozitive: echilibrare, tendinţa de a fi mulţumit, calm, prietenos, sânge rece, buna dispoziţie, toleranţă, răbdare, a fi de încredere, perseverenţa, trăsături volitive accentuate, ataşament, înclinaţie de a fi cugetat.
Aspecte negative: reactivitate redusă, procese afective mai slabe şi mai sărăcăcioase, adaptabilitate mai scăzută la situaţii variabile, înclinaţie de a fi calculat (uneori peste măsură), fără pasiuni, monotonie, tendinţa de steriotipizare, pendanterie, comoditate etc.
Conform manualului „Introducere în psihologia contemporană" de I. Radu şi al manualului „Psihologia generală" după A. Roşea am sistematizat o caracteristică de analiză a comportamentului, unele caracteristici ale temperamentelor şi ale forţei proceselor nervoase.