Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se caracterizează prin schimbări radicale, care se produc în conduită, la locul de muncă sau în familie, în educaţie, în ştiinţă şi tehnologie, în religie şi aproape în orice aspect al vieţii noastre.
A trăi într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare şi de curaj, care este legat în mare măsură de creativitate.
Termenul creativitate a fost introdus în psihologie de G.W. Allport pentru a desemna o formaţiune de personalitate.
Prin creativitate, Allport încerca să desemneze o modalitate integrativă a personalităţii umane, ce nu se reduce doar la o serie de însuşiri şi funcţii parţiale, având facultatea de a înţelege, reproduce şi rezolva numeroasele probleme impuse de viaţă, profesiune, mediu, etc., ci să exprime ansamblul de calităţi, care conduce la generarea noului, la originalitate.
în prezent există sute de modalităţi, prin care este definită creativitatea. Psihologii susţin în general că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii.
A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viaţă, a cauza, a genera, a produce, a fi primul, care interpretează rolul şi dă viaţă unui personaj, a compune repede, a zămisli, a făuri.
Creativ este cel, care se caracterizează prin originalitate şi expresivitate, este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovator etc.
Noutatea este şi ea evaluată gradual, după cote de originalitate. Cota de originalitate corespunde distanţei dintre produsul nou şi ceea ce preexistă ca fapt cunoscut şi uzual în domeniul respectiv. în literatura noastră se apreciază originalitatea culminativă a poeticii lui Eminescu şi, după el, a poeziei lui Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu.
După unii autori „creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou şi de valoare", iar după alţii ea constituie un proces, prin care se realizează un produs.
Conform lui P. Popescu-Neveanu „creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, a anumită organizare a proceselor psihice în sistem de personalitate".
Termenul de creativitate este foarte general şi a fost introdus în vocabularul psihologiei, pentru a depăşi înţelesurile termenului de talent. între conceptele de creativitate şi de talent nota comună este cea de originalitate.
Talentul corespunde creativităţii de nivel superior. Creativitatea există şi la nivel mediu şi la nivel inferior, şi chiar la nivel redus.
Toţi oamenii sunt în diverse grade creativi şi numai unii din ei sunt talentaţi. S-a apreciat talentul ca fiind hotărât de dotaţia ereditară. Conceptul nou de creativitate admite o mare contribuţie a influenţelor de mediu şi a educaţiei în formarea creativă a fiecăruia. Totodată, se consideră că oricare din activităţi sau profesiuni poate fi desfăşurată la un nivel înalt de creativitate.
Talentul a fost conceput ca o dezvoltare superioară a aptitudinilor generale şi speciale şi ca o fericită îmbinare a lor. Creativitatea însă, precum vom vedea, include structuri mai complexe de personalitate, depăşind aptitudinile.
în psihologie, conceptul de creativitate are următoarele trei accepţiuni:
- de comportament şi activitate psihică creativă;
- de structură a personalităţii sau stil creativ;
- creativitate de grup, în care interacţiunile şi comunicarea mijlocesc generarea de noi idei, deci conduc la efecte creative.
Creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de calităţi:
Productivitatea - se referă la numărul mare de idei, soluţii, lucrări de specialitate.
Utilitatea - priveşte în special rezultatele acţiunii, care trebuie să fie folositoare, să contribuie la bunul mers al activităţii.
Eficienţa - are în vedere caracterul economic al performanţei, se referă la randamentul acţiunii, la performanţele, care se pot obţine prin folosirea rezultatelor activităţii creatoare.
Valoarea produselor activităţii creatoare trebuie să prezinte însemnătate din punct de vedere teoretic sau practic, să fie recunoscută şi respectată în plan social.
Ingeniozitatea presupune eleganţă şi deosebită eficacitate a metodelor de rezolvare.
Originalitatea - se apreciază prin raritatea ideilor, soluţiilor sau produselor. De obicei, sunt considerate originale rezultatele creativităţii, care apar o singură dată într-o colectivitate, deci sunt unice.
Conceptul de creativitate apare abordat din cinci perspective: ca potenţial, ca proces, ca produs, ca preajmă, ca psihoterapie.
m Potenţialul creativ
Atunci când vorbim de potenţialul creativ, evidenţiem în primul rând calităţile creativităţii, care au fost descrise mai sus: utilitate, productivitate, eficienţă, valoare, ingeniozitate, originalitate.
- Procesul creativ
S-a constatat că stadiile (etapele) procesului creator sunt următoarele:
- stadiul pregătitor;
- stadiul incubaţiei;
- stadiul iluminării;
- stadiul verificării.
Aceste stadii vor fi descrise într-un nou paragraf.
- Produsul creativ
Orice proces creativ se finalizează cu un produs, care, pentru a fi considerat creator, trebuie să posede următoarele calităţi: noutate, originalitate, utilitate.
Preajma (mediul)
Creativitatea este abordată şi din perspectiva cerinţelor şi solicitărilor... din mediul intern şi extern. Studiile ... pe de o parte trebuinţa de actualizare a potenţialului creativ - „Suntem născuţi pentru a învinge prin creativitate" - (presiuni interne), cât şi presiunile şi problemele exterioare, ce vin din mediul de viaţă al individului şi necesită soluţionarea creatoare. Totodată, calităţile şi condiţiile nivelului, în care omul îşi desfăşoară activităţile, pot facilita sau inhiba manifestarea creativităţii.
- Psihoterapia prin creativitate
în ultimii ani studiile asupra creativităţii individuale şi de grup au relevat valenţele curative ale metodelor de creativitate, activitatea într-un grup creator, având ca efect reducerea barierelor interne ale creativităţii. Se utilizează şedinţe cu ceilalţi.