Pin It

Creativitatea are un caracter cu informaţie complexă, în care interacţionează două categorii:

  • categoria socială;
  • categoria specială.

Prima categorie face parte din factorii stimulativi ai creativităţii şi se împart în:

  1. interni - individ;
  2. externi - colectivi;
  3. sociali -

Interni

  1. Intelectuali (imaginaţia, gândirea fluentă, divergentă; capacitatea de elaborare, sensibilitatea la probleme, inteligenţa, capacitatea de transformare, memoria, tehnici operaţionale).
  2. Aptitudini speciale (şcolare sau academice, creatoare, ştiinţifice, artistice, tehnice, de conducere, sociale, pedagogice, culinare etc.).
  3. „De personalitate" (atitudini, motivaţie, caracter). Cel mai general recunoscuţi fiind: voinţa, perseverenţa, dorinţa de a schimba, tendinţa de informare, curiozitate, prezenţa unor interese şi preocupări variate de tip hobby, încredere în sine, nonconformism, fond emoţional şi bogat.

Externi

  1. Climatul creativ:
  • structura şi funcţionarea organizaţiei, instituţiei;
  • compoziţia şi interacţiunile grupului;
  • personalitatea şi comportamentul individual.
    1. Conducerea {şeful la diferite niveluri ierarhice).

Sociali

  1. Valori promovate.
  2. Condiţii create: baza materială, legislaţie, formă de guvernămînt.
  3. Educaţie (în familie, şcoală, factori educaţionali formali sau informali).
  4. Nivelul cultural (cantitatea şi calitatea informaţiei).
  5. Securitatea psihică.
  6. Securitatea personală.
  7. Necesitatea socială.

Din categoria specială fac parte factorii, ce inhibează creativitatea.

  1. Factori cognitivi-perceptuali:
  • incapacitatea de a formula problema;
  • incapacitatea definirii termenilor problemei, când nu a fost înţeleasă suficient;
  • incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
  • neutralizarea tuturor simţurilor în observaţie;
  • stilurile cognitive extreme: empiric şi teoretizant.
    1. Factorii cognitivi-informaţionali:
  • insuficienţa informaţiei;
  • necunoaşterea tehnologiei creaţiei; tehnicilor de descriere a inovaţiilor.
  • blocajele creativităţii.
    1. Factorii vizând caracteristicile gândirii:
  • fixitatea metodei, stereotipul dinamic;
  • imposibilitatea abordării divergente a rezolvării problemelor tehnice;
  • autoimpunerea ideaţiei;
  • autoimpunerea unor restricţii, neprevăzute în condiţiile problemei;
  • conformismul intelectual.
    1. Factorii „depersonalitate":
  • supramotivarea versus submotivarea (la sarcină sau profesională).
    1. Factorii temperamental-caracteriali:
  • slaba încredere în sine şi descurajare;
  • conformismul comportamental;
  • încrederea prea mare în componenţa altor persoane;
  • gama restrânsă de interese şi preocupări;
  • lipsa voinţei şi obişnuinţei de a duce lucrurile până la capăt, f) Factorii afectivi (emoţionali):
  • timiditate;
  • conflicte, frustrări;
  • teama de ridicol;
  • teama de dezaprobare socială;
  • teama de şefi, de colegi, de subalterni;
  • incapacitatea asumării riscului intelectual.

Blocaje ale creativităţii

Sidney Shore a descris trei tipuri de blocaje ale creativităţii:

  • emoţionale;
  • culturale;
  • perceptive.
    1. Blocaje de tip emoţional
  • teama de a nu comite o greşeală, de a nu părea extravagant;
  • teama de a risca să fii un „pionier", de a fi în minoritate;

oprirea prematură la prima idee, soluţie, care apare sau teama ori neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori;

dificultatea de a schimba modelul de gândire; dependenţa excesivă faţă de opiniile altora;

  • lipsa competenţei de a depune un efort susţinut pentru a desfăşura procesul de rezolvare a unei probleme de la identificarea ei până la soluţionare.
    1. Blocaje de ordin cultural

dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;

  • „conformism" la idei vechi, ca şi la cele noi;
  • tendinţa de a reacţiona conform principiului „totul sau nimic";
  • prea mare încredere în statistici şi experienţa trecută;
  • punerea pe primul plan a factorilor practici sau economici în luarea deciziilor, ceea ce reduce timpul pentru a avea un număr suficient de idei;

slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile;

sentimentul că tendinţa de a îndoi sistematic este un inconvenient social;

  • prea mare încredere în logica a ceea ce se numeşte raţiune.
  1. Blocaje de ordin perceptiv:
  • incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
  • dificultatea de a defini o problemă sau declinarea capacităţii, refuzul de a sesiza, de a releva;
  • dificultatea de a déstructura o problemă în elemente, care pot fi manipulate, dirijate; dificultatea de a diferenţia între fapte şi probleme;
  • prezentarea prematură a pseudosoluţiilor la problemă, care nu au fost încă definite;
  • incapacitatea de a utiliza toate sensurile, care ne pun în contact cu mediul; dificultatea de a percepe relaţiile neobişnuite între idei şi obiecte;
  • incapacitatea de a defini lucrurile;
  • îngustarea excesivă a punctului de vedere; credinţa negativă: „Nu sunt creativ".

Este foarte important să înveţi să detectezi natura acestor blocaje pentru a introduce spiritul inovator în grupuri şi organizaţii.

Aceste blocaje sunt numite şi bariere ale creativităţii. Există patru grupe de bariere ale creativităţii:

Bariere legate de contextul socio-cultural:

  • conflictul de valori;
  • condiţionarea;
  • prejudecăţile;
  • diferenţele culturale;
  • nonintegrarea frustrărilor.

Bariere datorate temerilor endemice:

  • frica de confruntare;
  • agresivitatea;
  • competiţia;
  • rezistenţa la schimbare;
  • lipsa încrederii în sine.

Bariere legate de atitudinile individualiste: a comportamentele egocentrice;

  • necunoaşterea de sine;
  • sentimentul de incompetenţă;
  • subiectivitatea şi nerealismul; a pasivitatea excesivă.

Bariere referitoare la relaţia individ - grup:

  • lipsa comunicării;
  • marginalizarea;
  • lipsa autenticităţii;
  • izolarea;
  • dependenţa.