Creativitatea are un caracter cu informaţie complexă, în care interacţionează două categorii:
- categoria socială;
- categoria specială.
Prima categorie face parte din factorii stimulativi ai creativităţii şi se împart în:
- interni - individ;
- externi - colectivi;
- sociali -
Interni
- Intelectuali (imaginaţia, gândirea fluentă, divergentă; capacitatea de elaborare, sensibilitatea la probleme, inteligenţa, capacitatea de transformare, memoria, tehnici operaţionale).
- Aptitudini speciale (şcolare sau academice, creatoare, ştiinţifice, artistice, tehnice, de conducere, sociale, pedagogice, culinare etc.).
- „De personalitate" (atitudini, motivaţie, caracter). Cel mai general recunoscuţi fiind: voinţa, perseverenţa, dorinţa de a schimba, tendinţa de informare, curiozitate, prezenţa unor interese şi preocupări variate de tip hobby, încredere în sine, nonconformism, fond emoţional şi bogat.
Externi
- Climatul creativ:
- structura şi funcţionarea organizaţiei, instituţiei;
- compoziţia şi interacţiunile grupului;
- personalitatea şi comportamentul individual.
- Conducerea {şeful la diferite niveluri ierarhice).
Sociali
- Valori promovate.
- Condiţii create: baza materială, legislaţie, formă de guvernămînt.
- Educaţie (în familie, şcoală, factori educaţionali formali sau informali).
- Nivelul cultural (cantitatea şi calitatea informaţiei).
- Securitatea psihică.
- Securitatea personală.
- Necesitatea socială.
Din categoria specială fac parte factorii, ce inhibează creativitatea.
- Factori cognitivi-perceptuali:
- incapacitatea de a formula problema;
- incapacitatea definirii termenilor problemei, când nu a fost înţeleasă suficient;
- incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
- neutralizarea tuturor simţurilor în observaţie;
- stilurile cognitive extreme: empiric şi teoretizant.
- Factorii cognitivi-informaţionali:
- insuficienţa informaţiei;
- necunoaşterea tehnologiei creaţiei; tehnicilor de descriere a inovaţiilor.
- blocajele creativităţii.
- Factorii vizând caracteristicile gândirii:
- fixitatea metodei, stereotipul dinamic;
- imposibilitatea abordării divergente a rezolvării problemelor tehnice;
- autoimpunerea ideaţiei;
- autoimpunerea unor restricţii, neprevăzute în condiţiile problemei;
- conformismul intelectual.
- Factorii „depersonalitate":
- supramotivarea versus submotivarea (la sarcină sau profesională).
- Factorii temperamental-caracteriali:
- slaba încredere în sine şi descurajare;
- conformismul comportamental;
- încrederea prea mare în componenţa altor persoane;
- gama restrânsă de interese şi preocupări;
- lipsa voinţei şi obişnuinţei de a duce lucrurile până la capăt, f) Factorii afectivi (emoţionali):
- timiditate;
- conflicte, frustrări;
- teama de ridicol;
- teama de dezaprobare socială;
- teama de şefi, de colegi, de subalterni;
- incapacitatea asumării riscului intelectual.
Blocaje ale creativităţii
Sidney Shore a descris trei tipuri de blocaje ale creativităţii:
- emoţionale;
- culturale;
- perceptive.
- Blocaje de tip emoţional
- teama de a nu comite o greşeală, de a nu părea extravagant;
- teama de a risca să fii un „pionier", de a fi în minoritate;
oprirea prematură la prima idee, soluţie, care apare sau teama ori neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori;
dificultatea de a schimba modelul de gândire; dependenţa excesivă faţă de opiniile altora;
- lipsa competenţei de a depune un efort susţinut pentru a desfăşura procesul de rezolvare a unei probleme de la identificarea ei până la soluţionare.
- Blocaje de ordin cultural
dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;
- „conformism" la idei vechi, ca şi la cele noi;
- tendinţa de a reacţiona conform principiului „totul sau nimic";
- prea mare încredere în statistici şi experienţa trecută;
- punerea pe primul plan a factorilor practici sau economici în luarea deciziilor, ceea ce reduce timpul pentru a avea un număr suficient de idei;
slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile;
sentimentul că tendinţa de a îndoi sistematic este un inconvenient social;
- prea mare încredere în logica a ceea ce se numeşte raţiune.
- Blocaje de ordin perceptiv:
- incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
- dificultatea de a defini o problemă sau declinarea capacităţii, refuzul de a sesiza, de a releva;
- dificultatea de a déstructura o problemă în elemente, care pot fi manipulate, dirijate; dificultatea de a diferenţia între fapte şi probleme;
- prezentarea prematură a pseudosoluţiilor la problemă, care nu au fost încă definite;
- incapacitatea de a utiliza toate sensurile, care ne pun în contact cu mediul; dificultatea de a percepe relaţiile neobişnuite între idei şi obiecte;
- incapacitatea de a defini lucrurile;
- îngustarea excesivă a punctului de vedere; credinţa negativă: „Nu sunt creativ".
Este foarte important să înveţi să detectezi natura acestor blocaje pentru a introduce spiritul inovator în grupuri şi organizaţii.
Aceste blocaje sunt numite şi bariere ale creativităţii. Există patru grupe de bariere ale creativităţii:
Bariere legate de contextul socio-cultural:
- conflictul de valori;
- condiţionarea;
- prejudecăţile;
- diferenţele culturale;
- nonintegrarea frustrărilor.
Bariere datorate temerilor endemice:
- frica de confruntare;
- agresivitatea;
- competiţia;
- rezistenţa la schimbare;
- lipsa încrederii în sine.
Bariere legate de atitudinile individualiste: a comportamentele egocentrice;
- necunoaşterea de sine;
- sentimentul de incompetenţă;
- subiectivitatea şi nerealismul; a pasivitatea excesivă.
Bariere referitoare la relaţia individ - grup:
- lipsa comunicării;
- marginalizarea;
- lipsa autenticităţii;
- izolarea;
- dependenţa.