- Raţiunea capătă o autoritate mai mare decât tradiţia.
- Căutările genezei lumii sunt completate de încercările de a explica substratul, substanţa sa.
- Are loc demitologizarea lumii înconjurătoare, a naturii, a cosmosului.
- Se pune întrebarea nu doar de a descrie, ci şi de a explica sufletul şi funcţiile sale.
- Credinţa şi procesele asociative, instrumente principale ale cunoaşterii mitologice, cedează locul argumentelor şi dovezilor (sec. VIII-in î.e.n).
Factori ce au contribuit la apariţia ideilor psihologice în Antichitate
- Dezvoltarea socioeconomică şi politică a civilizaţiilor antice (dezvoltarea agriculturii, comerţului etc. solicitau formarea unui noi trăsături de caracter şi structuri ale personalităţii).
- Prosperarea culturii - poezia, muzica, arhitectura, literatura (Homer, Ovidiu, Horaţiu etc.).
- Lipsa interdicţiilor religioase în dezvoltarea liberă a gândirii ştiinţifice (Zeii Olimpului nu erau atotputernici şi nu speriau oamenii, constituind standarde pentru admiraţie şi urmare. Zeii se aseamănă cu oamenii, diferenţa majoră dintre aceştia constituind-o doar nemurirea).
- Fundamentarea ştiinţelor matematice, medicale, anatomice, biologice oferea un plus de informaţii în vederea explicării fenomenelor sufleteşti.