Psihologie

Sufletul are capacitatea de a se construi pe sine, sporind prin înţelepciune.
Fenomenele sufleteşti sunt generate de mişcarea sufletului fiind: afective, motivaţionale şi de gândire (specifică doar omului). La acestea se adaugă senzaţiile, considerate „picături sufleteşti".

Începând cu Socrate, filosofia se centrează pe OM, considerându-l autonom faţă de lumea înconjurătoare, ajutându-l să se descopere pe sine. Viziunea sa este o concepţie autonomistă, axată pe ontologia umană.

Biografia lui Socrate (studiu independent):

• Părinţii: tatăl - sculptor; mama - moaşă.
• Viaţa de familie: soţia Xantippa şi 3 copii.
• Educaţia primită (inclusiv cea militară).
• Relaţia cu discipolii: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!"

• Sfârşitul: „Suntem datori să-i sacrificăm lui Asclepios un cocoş".

Idei psihologice:

• Socrate a fost creatorul dialogului oral: „În spatele celor scrise se puteau ascunde oameni lipsiţi de înţelepciune şi fără caracter".
• Dialogul socratic stă sub însemnele dictonului Cunoaste-tepe tine însuţi.
• Socrate consideră că omul este parte a naturii, dar este o fiinţă gânditoare care se raportează la sine, la o lume „interioară" alcătuită din gândire, din decizie şi din intenţionalitate.
• Fericirea îl pune pe om în mişcare, pentru ca, prin inteligenţa lui, să descopere rostul lucrurilor, să dea acestora claritate şi stabilitate, care lipsesc, de regulă, din influenţele ce îi parvin de la simţuri.
• Cunoaşterea poate fi explicată prin inteligenţă, care îndreaptă acţiunile spre concept şi este superioară cunoaşterii senzoriale.

Citate celebre ale lui Socrate:

• În fiecare om sălăşluieşte un soare, totul e să-l lăsăm să ardă.

• Cine vrea să mişte lumea, trebuie mai întâi să se mişte el însuşi.

• Mă rog Ţie, Doamne, să pot fi frumos pe dinăuntru.
• Singurul lucru pe care îl ştiu este că nu ştiu nimic.
• Lupta dintre viclenie şi înţelepciune nu va pieri niciodată în această lume. Dar oricât ar dura această oscilaţie a cântarului, până la urmă talerul vicleniei se arată mai uşor. Înţelepciunea nu e o bucată de marmură încremenită. Înţelepciunea e un foc viu ce trebuie veşnic întreţinut şi alimentat.
• Când un măgar îţi dă un picior, n-are rost să i-l dai înapoi.
• Da, răul mizeriei şi răul aurului îl strică şi-l înrăieşte pe om deopotrivă. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea întregii colectivităţi? Nu ştiu din care parte trebuie stăruit pentru reuşită, dar ştiu că totul se va produce din nou numai prin intermediul omului. Eu am fost multă vreme singur împotriva hidrei răului, acum voi sunteţi o mulţime... Primiţi de la mine, voi tineri, cunoaşterea mea, dobândită la sfârşitul vieţii mele. Şi porniţi de la ultima mea cunoaştere spre o cunoaştere nouă. Aşa cum s-a schimbat lumea înaintea noastră, aşa se va schimba şi după noi. Dar pentru asta nu-i îndeajuns o singură pereche de mâini şi un singur creier. Iar voi fiţi acei ce vor croi lumii drumul schimbării în bine. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea colectivităţii... Chinuiţi-vă cu moştenirea pe care v-o las şi nu-l părăsiţi pe om... Credeţi în el aşa cum cred şi eu. (Citat preluat de pe citatepedia.ro)

Platon (427 - 347 î. Hr.)

Este considerat unul dintre cei mai mari gânditori ai Antichităţii, fiind discipolul lui Socrate. A întemeiat la Atena, în jurul anului 387 î. Hr., şcoala filosofică numită Academia. A scris numeroase dialoguri filosofice: Banchetul, Phaidon, Parmenide, Sofistul, Timaios etc.

Explicarea vieţii sufleteşti la Platon:

• Sufletul este o entitate simplă, care îşi este propriul început, care nu piere şi se caracterizează prin autodeterminare.
• Deşi face parte din lumea ideilor, sufletul coboară în lume şi se alătură unor corpuri, formând un întreg; sufletul fiind hotărâtor în ceea ce este fiecare om în parte.
• Odată cu naşterea, sufletul pierde amintirea clară a Ideilor. Îi rămâne însă un fel de nostalgie, care îl face să se refere la ele, să le caute.
• Doar pe calea raţiunii se ajunge la Idee, locul unde se află esenţa eternă a lucrurilor, care nu poate fi văzută cu aparatele receptoare.
• Procesul gândirii are, prin el însuşi, o acţiune modelatoare asupra sufletului.
• Doar mişcările mentale se pot îndrepta obiectiv spre adevăr, spre Idee. Când mişcările mentale ajung să fie încărcate senzorial, ele sunt încă confuze.
• Platon deosebeşte raţiunea, cu care se cucereşte Ideea, de alte trăsături sufleteşti individuale importante, cum sunt curajul, dorinţa, care ocupă un loc precis în corp, în cap, piept, abdomen, dar cu care omul se păstrează în lumea simţurilor.

Citate celebre ale lui Palton

• Sufletul omului este nemuritor şi etern.
• A gândi înseamnă să vorbeşti cu însuşi sufletul.
• Nemurirea sufletului nu o poate câştiga înţeleptul decât prin totala sa dăruire în slujba Ideii.
• Nu trebuie să se respecte omul mai mult decât adevărul.

• Există plăceri false şi adevărate. False sunt cele care apar odată cu senzaţia şi cu părerea neadecvată şi se găsesc împletite cu suferinţa. Adevărate
  sunt cele proprii numai sufletului însuşi prin el însuşi, însoţind intelectul şi înţelepciunea, fiind pure şi neamestecate cu suferinţa, fără ca vreodată să fie urmate de vreun fel de căinţă.
• Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înţelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice, sau până când deţinătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înţelepciunii.
• Dacă omul nu a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea, legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale.

Aristotel (383-322 î. Hr.)

Originar din Stagira, este considerat cel mai mare spirit enciclopedic al Antichităţii. Discipol al lui Platon, Stagiritul a v^^^Jjsâ întemeiat în 335 î. Hr. propria şcoală filosofică, numită Lyceum.

Aristotel a creat o teorie despre minte si suflet în cartea sa „De Anima", considerată drept primul tratat de psihologie din istorie. Lucrarea a constituit, până în perioada medievală, punctul de plecare pentru predarea ideilor psihologice în universităţi.

Concepţii psihologice

• Sufletul este o caracteristică esenţială a tuturor vieţuitoarelor. Astfel, există un suflet vegetal, un suflet animal şi un suflet raţional, uman.
• Sufletul este indisolubil legat de corp, fiind „forma acestuia", actualizarea potenţelor sale.
• Funcţiile psihice sunt funcţii ale complexului corp-suflet.
• Sufletul uman se naşte ca o „tabula rasa" pe care se imprimă experienţa câştigată. Acest intelect este deci pasiv, dar există şi un intelect activ, care este nemuritor - partea pe care o avem comună cu zeii.
• În timp ce Platon descrie opoziţia dintre corp şi suflet (corpul fiind temniţa sufletului), Aristotel le subliniază unitatea.

• În ceea ce priveşte imortalitatea sufletului, susţinută de mentorul său, Platon, Aristotel consideră că doar o parte a acestuia este nemuritoare, şi anume - intelectul activ.

- Conform concepţiei lui Aristotel, memoria este rezultatul a trei procese de asociere: - pe baza similarităţii; - pe baza contrastului; - pe baza contingenţei spaţiale sau temporale (obiecte/fenomene care apar în acelaşi spaţiu sau în acelaşi timp). Puterea asociaţiei depinde de frecvenţa cu care aceasta se repetă şi de uşurinţa cu care se formează.