În vreme ce Cattel schimba definitiv natura psihologiei americane, aplicând-o la măsurarea capacităţilor mentale, un student al lui Cattel şi Wundt aplica psihologia la evaluarea şi tratamentul comportamentului anormal. La doar 17 ani după ce Wundt definise şi întemeiase noua ştiinţă a psihologiei, încă unul dintre foştii săi discipoli utilizează psihologia într-un mod diferit de intenţiile iniţiale ale lui Wundt.
Lightner Witmer (1867-1956), psiholog american.
Activând la University of Pennsylvania, a pus bazele domeniului intitulat de el „psihologia clinică", deschizând (în 1896) prima clinică psihologică din lume. Tipul de psihologie aplicat de Witmer la clinica sa nu era psihologia clinică de astăzi, vizând, în mare parte evaluarea şi tratarea dificultăţilor de învăţare şi comportamentale ale şcolarilor.
În 1907 a fondat revista Psichologycal Clinic - prima şi pentru mulţi ani singura publicaţie din domeniu.
În primul număr al revistei Witmer a propus o nouă profesiune - cea de psiholog clinician. Anul următor a înfiinţat o şcoală-internat pentru copiii retardaţi şi cu tulburări, iar în 1909 şi-a extins clinica universitară ca o unitate administrativă de sine stătătoare.
În calitate de cel dintâi psiholog clinician din lume, Witmer nu avea la dispoziţie exemple sau precedente pentru acţiunile sale, aşa că şi-a elaborat
singur metodele de diagnostic şi tratament de care avea nevoie. Witmer a recunoscut că funcţionarea emoţională şi cognitivă poate fi afectată de probleme fiziologice, aşa că avea medici care să examineze copiii, pentru a determina dacă malnutriţia sau deficite vizuale ori auditive contribuie cumva la problemele copiilor. Pacienţii erau testaţi şi intervievaţi de psihologi, iar asistenţii sociali pregăteau studiile de caz cu privire la antecedentele lor familiale. Astfel, clinica sa a angajat psihologi, medici şi asistenţi sociali.
Iniţial, Witmer a crezut că tulburările comportamentale şi cognitive sunt cauzate preponderent de factori genetici, dar mai apoi şi-a dat seama că factorii de mediu erau mai importanţi. El a întrevăzut nevoia de a le oferi copiilor de la vârste foarte mici o varietate de experienţe senzoriale, anticipând programe de tip Head Start, de îmbogăţire şi intervenţie la nivelul aportului senzorial. Era partizanul implicării familiei şi şcolii în tratamentul pacienţilor săi, susţinând că, dacă situaţia de acasă şi de la şcoală se ameliorează, şi situaţia copilului va evolua în aceeaşi direcţie.
Mulţi psihologi „i-au călcat repede pe urme". În 1914, în Statele Unite funcţionau aproape 20 de clinici de psihologie, majoritatea modelate după cea a lui Witmer. În plus, studenţii săi i-au propagat metodele şi au pregătit noi generaţii pentru activitatea clinică. Influenţa lui Witmer s-a repercutat şi asupra domeniului educaţiei persoanelor cu nevoi speciale. Morris Vitels, studentul său, a înfiinţat o clinică de orientare profesională, prima instituţie de acest fel din Statele Unite. Alţi discipoli au extins domeniul de aplicare a psihologiei clinice asupra pacienţilor adulţi, a personalului militar, veterani de război, persoane cu probleme emoţionale severe etc.