Pin It

Contribuţii:

  • Utilizarea metodei ştiinţifice obiective (experimentul) în studiul comportamentului.
  • Behavioriştii au contribuit la dezvoltarea psihologiei experimentale şi au introdus rigoarea ştiinţifică şi controlul obiectiv în cercetare.
  • Prin behaviorism psihologia îşi consolidează prestigiul ca ştiinţă, câştigă încrederea oamenilor de ştiinţă din celelalte domenii.
  • Behaviorismul lărgeşte sfera psihologiei, incluzând studiul comportamentului animalelor, ca o cale de a învăţa mai multe despre oameni.
  • Cercetătorii behaviorişti au contribuit la cercetarea experimentală a învăţării.
  • Behaviorismul contribuie la apariţia psihoterapiei comportamentale.

Argumentele behaviorismului aveau o forţă enormă, nu atât pentru logica lor, cât pentru vasta expansiune şi obiectivitatea cercetării psihologice experimentale pe care perspectiva comportamentalismului o încuraja. Mai mult, existau şi dezvăluirile provocate de rezultatele slabe ale primilor introspecţionişti. Oricare ar fi fost motivele, din anii 1920 până în anii 1950 majoritatea psihologilor americani au fost de acord cu teoria lui Watson privitoare la faptul că psihologia este ştiinţa comportamentului, iar mintea, conştiinţa şi procesele mentale tindeau a fi ignorate în cercetarea psihologică.

Critici:

Ştim deja că psihologia americană se îndrepta în direcţia unei obiectivităţi sporite când Watson a întemeiat behaviorismul, dar nu toţi psihologii erau dispuşi să accepte obiectivitatea extremă propusă de el. Mulţi erau de părere că programul lui Watson omitea componente importante, cum ar fi procesele senzoriale şi perceptive.

Alte critici ale behaviorismului vizau:

  • Behaviorismul a ignorat cercetarea conştiinţei, considerând asemenea preocupare ca „misticism". (V.Pavelcu aprecia că în psihologia behavioristă corpul înlocuieşte sufletul).
  • Diferenţele dintre animal şi om încep să fie neglijate: în behaviorismul clasic, lumea subiectivă a omului este ameninţată, randamentul şi acţiunea primează asupra libertăţii interioare şi a meditaţiei; limita esenţială a behaviorismului este faptul că a ignorat conştiinţa şi lumea subiectivă a omului [5].
  • Behavioriştii accentuează rolul mediului înconjurător în formarea naturii umane şi acordă un rol minor trăsăturilor ereditare. Promovează acţiunea (randamentul, performanta), blocând meditaţia şi introspecţia.