Contribuţii:
- În 2005, BBC a produs un documentar de televiziune de 4 ore despre influenţa lui Freud asupra societăţii occidentale, arătând cum au influenţat teoriile sale marketingul şi publiciattea, campaniile politice şi relaţiile publice. Acest entuziasm al publicului pentru ideile lui Freud a devansat cu mult momentul acceptării sale de psihologia academică.
- Lucrările psihanaliştilor au avut o influenţă durabilă şi continuă asupra psihologiei.
- Spre deosebire de atomismul psihologic, psihanaliza a oferit o interpretare unitară şi integrativă a psihicului şi a conduitei umane.
- A dezvăluit rolul nivelurilor psihicului şi dinamica raporturilor dintre Se (Sine) Eu şi Supraeu.
- A elaborat principiile psihologiei dinamice a personalităţii şi înţelegerea personalităţii ca un sistem dinamic având o structură bio-psiho-socială.
- A.Roback (1964) menţiona: „Revoluţia freudiană este o revoluţie intelectuală şi o revoluţie a existenţei care a creat o nouă imagine asupra omului". Alţi cercetători au afirmat că freudismul a avut în psihologie impactul de răsturnare copernicană ce a zguduit lumea.
- Psihanaliza a stimulat căutarea de noi modele de cunoaştere a personalităţii (s-au elaborat testele proiective - T.A.T., Szondy, Rorschach). În psihologie au apărut metoda interpretării viselor şi cea a asociaţiilor libere.
- Vasile Pavelcu, în Drama Psihologiei, afirma: „În mâini abile, psihanaliza este un instrument preţios de investigaţie şi tratament; în mâini nepregătite însă, ea poate deveni o armă ucigătoare".
- Grigore Nicola susţine că psihanaliza a creat poli de gândire sau axe de coordonate după care gândirea umană se va orienta „în construcţiile şi rătăcirile ei nesfârşite". Metoda psihanalitică a pătruns în toate ştiinţele despre om.
- Neofreudienii au contribuit la acceptarea psihanalizei ca parte a psihologiei ştiinţifice. Au făcut asta prin traducerea, simplificarea şi definirea operaţională a conceptelor freudiene, prin încurajarea investigării experimentale a ipotezelor psihanalitice şi prin modificarea psihoterapiei psihanalitice. Astfel, psihanaliştii disidenţi au favorizat relaţii mai conciliante între psihanaliză şi psihologia experimentală universitară.
Critici:
- Una dintre criticile esenţiale vizează metodele freudiene de colectare a datelor. Comparativ cu metoda experimentală de colectare sistematică a datelor în condiţii de observaţie controlate, datele psihanaliştilor (colectate de la pacienţii) erau clasificate drept nesistematice şi lipsite de elemente de control.
- Cercetarea lui Freud (dar şi a psihanaliştilor disidenţi) se baza pe un eşantion mic şi nereprezentativ de indivizi, limitat la el însuşi şi la cei care aleseseră să se supună psihanalizei cu el. Era dificilă generalizarea rezultatelor pe întreaga populaţie.
- Specialiştii au contestat ipotezele lui Freud cu privire la femei, considerându-le nefondate şi incorecte. El sugerase că femeile au supraeuri slab dezvoltate şi sentimente de inferioritate cu privire la propriul corp, deoarece le lipseşte penisul.
- A fost contestat refuzul lui Freud privind liberul-arbitru şi accentul pe care l-a pus pe comportamentele trecute, ce exclude speranţele şi obiectivele viitoare.
- Criticile au vizat şi dezvoltarea teoriei personalităţii bazată doar pe nevrotici, ignorând caracteristicile persoanelor afectiv sănătoase.