Psihologie

În dezvoltarea ştiinţei psihologice în Republica Moldova se pot distinge trei etape, periodizarea cărora se bazează atât pe criterii cronologice, cât şi pe criterii de conţinut:

1. În anii '60-'70, psihologia din Republica Moldova s-a dezvoltat sub influenţa ideilor psihologiei sovietice şi a nevoilor societăţii în această perioadă.
2. Din anii '80 şi până la mijlocul anilor '90, dezvoltarea psihologiei a avut loc sub influenţa Teoriei activităţii a lui A.N. Leontiev şi în cadrul Psihologiei comunicării elaborate de M.I. Lisina.
3. De la mijlocul anilor "90 ai secolului XX şi până în prezent, cercetările psihologice au fost efectuate în contextul statului suveran Republica Moldova, sub influenţa tendinţelor perioadei de tranziţie în spaţiul postsovietic în conformitate cu scopul integrării europene.

Astfel, în ţara noastră, psihologia se conturează - în formă ştiinţifică consolidată - la mijlocul secolului trecut, mai exact în luna septembrie 1955, în cadrul Universităţii de Stat din Chişinău (cum se numea pe atunci Universitatea de Stat din Moldova). Aici a fost fondată Catedra de Pedagogie şi Psihologie, scopul căreia era să contribuie la formarea de cadre didactice de înaltă calificare pentru şcolile medii. Şeful catedrei a devenit, începând cu 1956, P.Zaicenco. Membrii catedrei erau responsabili de predarea psihologiei în cadrul altor facultăţi. Spre exemplu, în procesul-verbal al şedinţei Catedrei de Pedagogie şi Psihologie, din 16 decembrie 1955, se menţionează conţinutul subiectelor incluse în cele 29 de bilete pentru examenul la psihologie.

Din punct de vedere organizaţional, această etapă incipientă în formarea şi consolidarea activităţii psihologice se caracterizează prin presiuni constante din partea regimului politic totalitar, când se ideologizau toate domeniile, inclusiv cel educaţional. Erau dogmatizate realizările sovietice, deşi multe dintre ele nu aveau o valoare reală. Prezentarea unor citate ale clasicilor marxism-leninismului în lucrările care se publicau sau în cadrul prelegerilor universitare era obligatorie. În acelaşi timp, se ignora experienţa psihologică de peste hotare, considerându-se falsă şi chiar dăunătoare. Deseori aceste critici erau aduse fără ca concepţiile vizate să fie cel puţin analizate.

În anul 1960, Catedra de Pedagogie şi Psihologie fuzionează cu Catedra de Psihologie şi Pedagogie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă", ca mai apoi, după o nouă reorganizare, să se separe peste şapte ani, în 1967.

La sfârşitul anilor "60 ai secolului trecut, în Uniunea Sovietică, din care pe atunci făcea parte şi Republica Moldova, s-a procedat la o reformă a învăţământului de mare anvergură, prin care se ambiţiona să întreacă America la capitolul calitatea educaţiei. Reforma a fost gândită şi pusă în practică, prin excelenţă, de psihologi de formaţie vygotskiană (amintim aici doar cu titlu de ilustrare pe D.B. Elconin şi V.V. Davâdov) şi de pedagogi cu orientare psihologică certă, Skatkin şi Danilov, de exemplu. În mediul academic s-a produs o schimbare de percepţie privind psihologia. Dintr-o „psihologie a câinelui", cum nu fără răutate era ea supranumită de analiştii occidentali, făcând aluzie la experienţele pe câini ale lui I.P. Pavlov, s-a transformat într-o psihologie a personalităţii umane şi a activităţii ei, care se construia şi se dezvolta pe temeiurile paradigmei cultural-istorice a lui L.S. Vygotsky, ale cărei resurse euristice nici la ziua de azi nu sunt încă epuizate. În acel context şi în acea atmosferă de efervescenţă a psihologiei a început psihologizarea procesului de proiectare şi construcţie a disciplinelor şcolare. În sfârşit, societatea a realizat că un bun şi eficient manual şcolar poate fi elaborat doar în colaborare strânsă cu psihologul. Astfel, în 1971, printr-o hotărâre a Ministerului Învăţământului, au fost instituite două unităţi de psihologi-cercetători în cadrul Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Şcolilor şi, prin extensie, în Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Fişa de post a cercetătorului stipula clar că scopul principal al activităţii de cercetare este eficientizarea învăţării limbii moldoveneşti şi a celei ruse prin implicarea factorului psihologic în instruire.

În 1979, în cadrul aceluiaşi institut este înfiinţat primul Laborator de Cercetări Psihologice. La acea dată institutul dispunea deja de o echipă de psihologi profesionişti cu doctorate în psihologie făcute în cadrul diverselor instituţii prestigioase din URSS, cum ar fi: Universitatea de Stat „M.V. Lomonosov" din Moscova, Institutul de Psihologie Generală şi Pedagogică a Academiei de Ştiinţe Pedagogice (I.Negură, O.Stamatin, A.Silvestru, Gr.Capcelea, C.Platon, R.Tereşciuc şi alţii). În perioada respectivă şi-a început activitatea de cercetare în cadrul Institutului Nicolae Bucun, care devine într-un timp scurt primul doctor habilitat în psihologie din Republica Moldova, profesor, academician, personalitate recunoscută nu doar în ţară, dar şi peste hotarele ei. Activitatea sa în calitate de şef de secţie, apoi de vicedirector este marcată de susţinerea cercetării ştiinţifice în psihologie şi dezvoltarea ei [1].

Psihologii participau activ atât la elaborarea pieselor curriculare pentru şcoală şi la procesul de formare la învăţători a competenţelor necesare, precum şi la efectuarea de cercetări psihologice legate de acest proces. Drept mărturie servesc următoarele monografii: „Психофизиологические особенности шестилетних детей" (Т.Н. Дубровина), „Paşaportul psihologic al preşcolarului" (A.Silvestru şi R.Tereşciuc), „Psihologia formării limbajului scris la elevii claselor primare" (I.Negură, 1983), „Psihologia conştiinţei de sine la preşcolari" (A.Silvestru, 1983), „Comunicarea cu adulţii şi pregătirea psihologică a copiilor pentru instruirea şcolară" (Gr.Capcelea, 1987), „Психофизиологические и социальные условия формирования организованности в труде у глухих учащихся" (N.Bucun, 1988) şi alte lucrări valoroase. În plus, psihologii Institutului se angajaseră activ în acţiuni de diseminare a cunoştinţelor psihologice în mediul şcolar şi familial, evoluând în emisiuni specializate la radioul şi televiziunea moldovenească şi publicând cărţi şi articole de popularizare a psihologiei în presa pedagogică a vremii.

O altă etapă importantă în dezvoltarea psihologiei ştiinţifice din Republica Moldova vizează Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă". În vara anului 1986 la Institutul Pedagogic, aşa cum se numea atunci, drept consecinţă a unor transformări de structură, a fost deschisă Catedra de Psihologie şi Arta Comunicării, care în doi ani devine Catedră de Psihologie generală [5]. Studenţii de la această specialitate au fost pregătiţi ca psihologi, iar primele 3 grupe au fost admise la studii în 1991. Tot în acest an, un grup de cadre didactice de la catedră (I.Racu, O.Stamatin, A.Pospai, M.Ratinov, L.Savca) au fost angajate prin cumul într-un sector mic creat pe lângă Direcţia Generală de Învăţământ cu misiunea de bază - organizarea Serviciului Psihologic Şcolar în municipiul Chişinău.

În anul de studii 1992 - 1993, la Facultatea de Psihologie şi Pedagogie Specială a Universităţii „Ion Creangă" activau următoarele trei catedre: Catedra de Psihopedagogie specială, Catedra de Psihologie generală şi Catedra de Psihologie aplicată. Decan al facultaăţii, începând cu anul 1993, a fost Igor Racu, doctor în psihologie, absolvent al ICŞPGPP al Academiei Pedagogice din Moscova.

De remarcat aportul specialiştilor în psihologie care au activat în cadrul Universităţii „Alecu Russo" din Bălţi. Începând cu 1970 şi până în anul 1992, în cadrul Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo" din Bălţi au activat candidaţii în ştiinţe psihologice/doctorii în psihologie A.Ghebos, А.Болбочану, P.Jelescu, А.Лебедь, A.Bolboceanu, Э.Штимер, В.Брагина, Г.Рошка, Я.Шарага, lectorii Т.Топалова, R.Jelescu, Л.Подгородецкая, V.Topală-Priţcan, S.Briceag, L.Stog, M.Svidzinschi etc. Toţi titularii ştiinţifici au susţinut tezele de doctor şi de doctor habilitat în renumitele centre academice şi ştiinţifice din Moscova, Kiev, Leningrad, Iaroslavl, Perm, Odesa ş.a. Astfel, la acel moment Catedra de Psihologie era suficient de dotată cu specialişti bine pregătiţi, fiind recunoscută nu doar în republică, dar şi peste hotarele ei. Spre exemplu, studenţii Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo" din Bălţi au participat la Olimpiadele URSS la Psihologie împreună cu studenţii facultăţilor de psihologie din diverse oraşe ale fostei Uniuni Sovietice. P.Jelescu, bunăoară, a pregătit şi a condus echipa olimpicilor la psihologie din R. Moldova la Kiev de două ori, care s-au plasat, individual şi pe echipe, printre primii zece.

În anul 1991, pe baza Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Pedagogiei este creat, prin contribuţia directă a doctorului habilitat, profesorului N.Bucun, Institutul de Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice al Ministerului Educaţiei din Republica Moldova. Tot N.Bucun (care devine director al acestui institut) insistă asupra deschiderii secţiei de psihologie în structura institutului, pe care a fost invitată să o conducă Aglaida Bolboceanu, doctor în psihologie, absolventă a Şcolii doctorale a Institutului de Psihologie Generală şi Pedagogică al Academiei de Ştiinţe Pedagogice din Moscova. Un obiectiv important al Secţiei de Psihologie a fost asigurarea ştiinţifico-metodologică a asistenţei psihologice şcolare. Tot aici, mai târziu, au fost elaborate primele ghiduri pentru psihologi şi cadrele didactice, regulamentul despre activitatea psihologului şcolar, primele seturi de metode pentru diagnostica psihologică a dezvoltării cognitive atât pentru elevii din clasele primare, cât şi pentru cei din gimnaziu şi liceu.

În aceeaşi perioadă - 1993 - începe admiterea la specialitatea „Psihologie" în cadrul Universităţii de Stat din Moldova, la Facultatea de Filosofie şi Psihologie. Şeful Catedrei de Psihologie a fost, începând cu 1994, Carolina Platon, doctor în psihologie, absolventă a Institutului de Psihologie al Academiei de Ştiinţe din Moscova. Spectrul de activităţi ale doamnei Platon este unul extins, activând în perioada 1991- 1996 în calitate de specialist principal în probleme de psihologie la Ministerul Învăţământului din Republica Moldova; preşedinte al Asociaţiei Republicane de Asistenţă Psihologică din Moldova (1999-2005); Preşedinte al Comisiei de Experţi în domeniul Ştiinţelor Educaţiei şi Psihologiei; membru al Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare etc. În 2009, Catedra de Psihologie este reorganizată şi se creează Catedra de Psihologie Generală şi Psihologie Aplicată, iar din 2015 ambele catedre sunt comasate în Departamentul Psihologie, conducătorul căruia este Angela Potâng, doctor în psihologie, absolventă a Programului de studii doctorale la Universitatea Babeş- Bolyai din Cluj-Napoca, România.

Între timp, în cadrul Institutului de Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice, din iniţiativa domnului director N.Bucun, a fost deschis, pentru prima dată în Republica Moldova, doctoratul la specialităţile de pedagogie şi psihologie şi primul Consiliu Ştiinţific Specializat în acelaşi domeniu. Astfel, s-a început pregătirea cadrelor de înaltă calificare în domeniul psihologiei educaţionale (pedagogice). Printre primele persoane care au elaborat şi susţinut în R. Moldova tezele de doctor şi de doctor habilitat în psihologie sunt: Jana Racu, profesor universitar în Departamentul Psihologie al Universităţii de Stat din Moldova, Igor Racu, profesor universitar, prorector, Universitatea de Stat „Ion Creangă", Silvia Briceag, şef al Catedrei de Psihologie a Universităţii de Stat „Alecu Russo" din Bălţi, Valentina Priţcan, prorector, Departamentul Relaţii Internaţionale, la aceeaşi universitate, L.Bolocan, fost director al Agenţiei Proprietăţii Intelectuale etc.

În cadrul ştiinţei psihologice din R. Moldova de la mijlocul anilor '90 ai secolului XX până în prezent, cercetarea psihologică a fost efectuată în contextul necesităţilor moderne ale societăţii şi sub influenţa tendinţelor globale în perioada de tranziţie în spaţiul european [6], implicând o tematică extinsă: toate etapele dezvoltării copilului: copilăria timpurie, vârsta preşcolară, elevul mic, preadolescenţa şi adolescenţa; diferite aspecte psihosociale ale tinereţii şi vârstei adulte; cercetarea problemelor psihologice în contextul procesului instructiv; caracteristicile psihologice şi particularităţile diferitor activităţi profesionale; stabilitatea emoţională, reglarea emoţională, sindromul burnout; tulburările de personalitate şi particularităţile specifice diferitor categorii de persoane; influenţa socială; violenţa şi conflictele; relaţiile interpersonale, precum şi cercetări în domeniul psihologiei familiei şi etnopsihologiei.

Un rol fundamental în dezvoltarea şi promovarea psihologiei ştiinţifice din R. Moldova revine cercetărilor în cadrul tezelor de doctor habilitat, dar şi al celor de doctor în psihologie susţinute în afara ţării. Primul doctor habilitat în psihologie este Nicolae Bucun, care a susţinut în 1985 la Moscova teza cu titlul „Bazele psihofiziologice ale optimizării eficienţei activităţii de muncă a persoanelor cu deficienţe de auz". În ultimii 25 de ani au fost elaborate şi susţinute 6 teze de doctor habilitat în psihologie, care au fundamentat noi direcţii în dezvoltarea psihologiei în R. Moldova şi constituie o contribuţie deosebită şi semnificativă în cercetarea psihologică autohtonă recunoscută şi pe plan internaţional: Igor Racu „Psihogeneza conştiinţei de sine în diferite situaţii sociale de dezvoltare", 1998; Petru Jelescu „Geneza negării la copii în perioada preverbală (studiu teoretico-experimental)", 2000; Aglaida Bolboceanu „Impactul comunicării cu adultul asupra dezvoltării intelectuale în diferite perioade ale ontogenezei", 2005; Jana Racu „Psihogeneza limbajului în medii de comunicare mixtă", 2008; Mihail Şleahtiţchii „Liderii în dinamica reprezentării sociale: fundamente epistemologice şi paradigme experimentale", 2019; Iulia Racu „Psihologia anxietăţii la copii şi adolescenţi", 2020. O importanţă deosebită revine şi tezelor de doctor susţinute în România: S.Rusnac „Percepţia reciprocă între etnii în comunităţile mixte", 1995; A.Potâng „Aspecte ale relaţiei dintre personalitate şi creativitate la studenţi. Valenţe şi limite ale antrenamentului de grup creativ", 2001; N.Cojocaru „Reprezentarea socială a mişcărilor de protest din Republica Moldova", 2006 etc.

În prezent, în Republica Moldova activează mai multe Seminare Ştiinţifice de Profil, în cadrul cărora sunt examinate tezele de doctor şi de doctor habilitat în psihologie [9]:

• Seminarul Ştiinţific de Profil din cadrul Universităţii de Stat din Moldova la profilul 511. Psihologie, specialitatea 511.01. Psihologie generală;
• Seminarul Ştiinţific de Profil din cadrul Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă" din Chişinău la profilul 511. Psihologie, specialitatea 511.02. Psihologia dezvoltării şi psihologia educaţională;
• Seminarul Ştiinţific de Profil din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei la profilul 511. Psihologie, specialitatea 511.03. Psihologie socială.

Rezultatele investigaţiilor teoretico-aplicative din domeniul psihologiei sunt publicate atât în revistele ştiinţifice din ţară, cât şi în cele de peste hotarele ei. Printre cele mai importante reviste naţionale în care sunt diseminate rezultatele cercetărilor psihologice, menţionăm:

• Studia Universitatis Moldaviae (categoria B);
• Psihologie, revistă ştiinţifico-practică (categoria B);
• Revista de specialitate Psihologie. Pedagogie specială. Asistenţă socială (categoria B);
• Univers Pedagogic (categoria B).

Activitatea revistelor ştiinţifice este coordonată de către Colegii de Redacţie din care fac parte atât psihologi cercetători din R. Moldova, cât şi de la alte instituţii de învăţământ superior şi academice din alte ţări, precum România, Federaţia Rusă, Ucraina, R. Belarus, Elveţia, Germania, Polonia etc.

În concluzie, menţionăm faptul că psihologia este astăzi o ştiinţă fundamentală pentru buna funcţionare a societăţilor contemporane, dovadă fiind prestigiul social de care se bucură în toată lumea. În Republica Moldova, psihologia este integrată în aria internaţională, dezvoltându-se şi promovând standardele intenaţionale ale ştiinţei psihologice, rezultatele acesteia reflectându-se atât la nivel teoretic, cât şi aplicativ într-un spectru extins de domenii: psihologie educaţională, psihologie clinică, psihologie socială, psihologia muncii şi organizaţională, psihopedagogie specială, psihologie judiciară etc.