Tweet

Whatsapp

INTRODUCERE

Structuralismul si funcționalismul sunt printre primele influențe asupra psihologiei care, au adus un aport pozitiv asupra istoriei psihologiei . Parcurgând cursul si lucrările recomandate am descoperit câteva diferențe importante între structuralism si funcționalism , cele două teorii au fost studiate si dezvoltate de către fondatorii lor intr-o perioadă in care psihologia se afla la începuturile ei . S-au facut numeroase studii și cercetări care au avut la bază aceste teorii psihologice și cu ajutorul lor mintea umană a fost studiată prin diferite metode pentru a putea descoperi modul de funcționare a gândirii subiecților.

Când psihologia a fost înființată pentru prima oară ca o știință separată de biologie și filosofie, a început dezbaterea despre cum să descrie și să explice mintea și comportamentul uman. Ambele perioade în care s-au dezvoltat aceste teorii au beneficiat de prezența unor școli care au luat ființă datorită reprezentanților care le-au studiat si aplicat.

Wilhelm Wundt principalul reprezentant al structuralismului a fost un fiziolog renumit, filozof și psiholog și cel care a dezvoltat primul laborator experimental din orașul Leipzig, Wundt este adesea asociat în literatura antică cu structuralism folosind în experimentele sale metoda introspecției. Ca răspuns la structuralism, o perspectivă americană cunoscută ca funcționalism a apărut din gânditori precum Charles Darwin și William James. Structuralismul și funcționalismul nu erau atât de diferite, deoarece ambele erau în primul rând preocupate de sinele conștient.

William James a scris că structuralismul avea "o grămadă de școală, dar nici un gând", în înlocuite de creșterea behaviorismului , psihanalizei , umanismului și psihologiei cognitive timp ce Wilhelm Wundt a respins funcționalismul considerând ca este "literatură" mai degrabă decât știință. În cele din urmă , ambele școli de gândire au pierdut dominarea în psihologie,fiind, la începutul și spre mjlocul secolului al XX-lea. Pentru a înțelege modul în care aceste școli timpurii de gândire au influențat cursul psihologiei, vom analiza pe fiecare în parte cu toate contribuțiile celor care au fost numiți ca fiind fondatori ,definițiile si concluziile la care s-a ajuns dupa înființare ,ce au studiat și ce au avut în vedere în studiile lor , fiecare având propria teorie despre gândire si comportament.

STRUCTURALISMUL

Teoria structuralismului denumită voluntarism a fost descrisă pentru prima dată de Wilhelm Wundt , cunoscut ca tatăl psihologiei structuralismului, el a fost primul care a găsit o metodă de măsurare a minții și a scos la iveală faptul că, mintea are anumite limite datorită conștiinței.Wundt a crescut in Germania și a visat să ajungă un mare scriitor deși, școala nu i-a fost întocmai pe plac având note mici, făcea parte dintr-o famile bună, tatăl lui era pastor dar, ca și copil Wundt nu are amintiri plăcute în ceea ce îl privește pe tatăl său, povestea vieții lui Wundt este scrisa in lucrarea ,,O istorie a psihologiei moderne” a cărei autori sunt Duane P.Schultz și Sydney Ellen Schultz.

Wilhelm Wundt Maximilian s-a născut pe 16 august 1832 în Baden (Germania) și a murit la 31 august 1920 de la Leipzig, un oraș din Germania a fost psiholog, fiziolog și filozof german, întemeietor al psihologiei ca știință autonomă.

Edward B. Titchener s-a născut în Chichester, Marea Britanie la 11 ianuarie 1867 și a murit în Statele Unite, Ithaca pe 3 august, 1927, fost student a lui Wilhelm Wundt mai târziu revine ca profesor de psihologie și inițiatorul psihologiei de laborator în Statele Unite.

Structuralismul este prima teorie obiectivă în psihologie care a fost folosită pentru a evalua mintea umană prin crearea multor subsectoare de bază în cadrul acesteia.Procesul de analiză a minții unei persoane putea fi ușor de realizatcu ajutorul unei conexiuni demonstrabile între diverse experiențe interioare, cum ar fi emoțiile și senzațiile, Wundt considera că psihologia este o ştiinţă care studiază experienţa, trăirile şi principala metodă trebuie să fie cea experimentală.

Aceste studii au dus la fondarea psihofiziologiei, structuralismul devine teoria distinctivă care a pregătit calea de a înființa primul laborator psihologic și, de asemenea, primul pas pentru a obține o explicație științifică despre modul în care funcționează mintea umană. Cu toate acestea, principalul dezavantaj al acestei teorii este dependența de manevrele subiective bazate pe introspecția lor. De fapt, participanții care participă la procedură vor trebui să se concentreze asupra emoțiilor și senzațiilor lor, astfel încât ei să poată fi explicați în detaliu experimentatorilor ulterior. De asemenea, teoria sa, care s-a bazat doar pe aspectele subiective ale minții individuale, și-a redus clar precizia. Prin metodele aplicate în structuralism se analiza suma totală a experienței de la naștere la viața adultă a organismului uman. În această experiență sunt componentele simple care sunt legate între ele pentru a forma experiențe mai complexe și pentru a găsi modul în care acestea se potrivesc impreuna , Wundt folosește introspecția prin auto- rapoarte și întrebări despre sentimente,senzații, emoții, printre altele, care furnizează informații interne ale persoanei.

Structuralismul poate fi definit în psihologie ca studiul elementelor conștiinței. Ideea este că experiența conștientă poate fi împărțită în elemente de bază conștiente. Acest lucru poate fi considerat un fenomen fizic care constă în faptul că și structurile chimice pot fi, la rândul lor, împărțite în elemente de bază. De fapt, o mare parte din cercetarea efectuată în laboratorul lui Wundt a constat în catalogarea acestor elemente de bază conștiente.Pentru a reduce experiența conștientă normală în elementele de bază, structuralismul s-a bazat pe introspecție (auto- observare, constiinta si sentimente).

Pentru Wundt, deşi conştienţa are ca substrat activitatea fizică a creierului, ea nu poate fi descrisă în termeni de chimie sau fizică. Psihologia experimentală intra astfel într-o fază nouă, Wundt utilizând datele fiziologiei pentru a studia procesele fizice corespunzătoare fenomenelor psihice. Punctul de pornire era că procesele psihice reprezintă răspunsuri la stimuli externi sau interni, iar Wundt se angaja să le studieze pe baza faptelor fiziologice de care erau legate.În laboratorul său, Wundt şi studenţii săi au utilizat varianta experimentală a introspecţiei şi au detaliat câteva principii specifice acestei  metode :

• observatorul trebuie să ştie când o experienţă începe şi când se termină;
• observatorul trebuie să rămână concentrat;
• fenomenul observat trebuie să fie repetabil;
• fenomenul trebuie să fie influenţabil – să fie supus metodei experimentale.

Wundt şi studenţii săi au identificat astfel două elemente fundamentale ale vieţii psihice: senzaţiile şi emoţiile, a căror interacţiune explica funcţionarea proceselor mentale. Mintea devenea astfel o forţă creativă, dinamică, care nu poate fi redusă la caracteristicile simple ale elementelor sale constitutive. Acesta fiind motivul pentru care Wundt şi-a numit teoria voluntaristă, termenul structuralism fiind impus doar mai târziu, de către Titchener unul din studenții lui Wundt care, a facut studii modificând metodele știute și învățate de la profesorul său și a constatat faptul că rezultatele erau total diferite și astfel s-a ajuns la concluzia ca termenul structuralism i se poate  atribui in totalitate Titchener.

Potrivit lui Wundt, ceea ce caracterizează în mod pregnant fiinţele umane este capacitatea acestora de a avea emoţii; toate activităţile mentale ar implica emoţia, iar temporal aceasta precede cogniţia. Astfel, Wundt contrazicea teoria emoţiilor formulată de James, care afirma că, întâi apare răspunsul la o situaţie şi abia apoi emoţia corespunzătoare. Bazându-se pe introspecţie, Wundt evidenţia în mod clar că emoţia este prima, abia apoi apărând consecinţele fiziologice şi  comportamentale .

Un principiu important al introspecției este că orice experiență conștientă dată trebuie să fie descrisă în termenii ei cei mai de bază. Prin experimente introspective, Wundt a început catalogarea unui număr mare de elemente de bază conștiente, care ipotetic ar putea fi combinate pentru a descrie toate experiențele umane. Titchener a declarat ceea ce se numește "știința experienței imediate" sau care este același lucru, că percepțiile complexe pot fi obținute prin intermediul informațiilor senzoriale de bază.

Considerat fondatorul structuralismului și instigatorul metodei experimentale în psihologia americană, Titchener este introspectionist și importând activitatea Wundt în Statele Unite a făcut o greșeală de traducere din ei prezentându-l ca și introspectionist.

Edward B. Titchener s-a născut în Chichester, Marea Britanie la 11 ianuarie 1867 și a murit în Statele Unite, Ithaca pe 3 august, 1927, fost student a lui Wilhelm Wundt mai târziu revine ca profesor de psihologie și inițiatorul psihologiei de laborator în Statele Unite.

Jean Piaget fondează structuralismul genetic al cărui postulat fundamental se referă la corelaţia şi interdependenţa dintre structură şi geneză: “orice structură împinge mai departe dezvoltarea şi orice dezvoltare înseamnă elaborarea unor structuri superioare”. Structura este sistemul de transformări, bazat pe legi proprii, care se conservă şi se dezvoltă prin însăşi transformările pe care le generează. Considera că subiectul uman este un constructor de structuri mintale. Aportul său principal în acea perioadă fost viziunea dinamică asupra modului în care se formează sistemele de operaţii ale gândirii ,structurile fundamentale ale cunoaşterii umane.

Anterior lui, viziunea psihologilor asupra acestor structuri era una static deoarece sistemele de operaţii erau considerate ca raporturi şi interdependenţe între elemente, văzute în mod abstract. Meritul lui e acela că a depăşit opoziţia dintre empirismul lui Locke şi apriorismul kantian, demonstrând că sistemele de operaţii (transformări) care fac posibilă reflectarea lumii în grade diferite de abstractizare şi generalizare, nu sunt categorii apriorice, deşi se sprijină pe modalităţi prestabilite de funcţionare a creierului, ci se constituie stadial, conform unor mecanisme de adaptare continua a sistemelor de operaţii la natura informaţiei procesate (asimilare – acomodare). Structurile anterioare stau la baza dezvoltării celor ulterioare (ex. operaţiile senzorio-motorii pentru cele preoperaţionale), dar la trecerea în stadiul următor nu-şi pierd identitatea, ele sunt încorporate în structurile studiului superior, orice structură implică două principii corelative conservare în cursul transformărilor construcţie transformatoare legată de însăşi echilibrarea ce asigura transformarea activitatea structurilor, ansamblul de structuri şi funcţionarea lor (funcţie cognitivă, funcţie simbolică).

Piaget a deplasat accentul abordării structuraliste de la viziunea statica la cea genetica,el a avut o contribuţie importanta în studiul dezvoltării structurilor cognitive.

Din cauza aspectelor negative ale structuralismului, această teorie a fost mult criticată, iar o altă teorie cunoscută ca funcționalism a fost creată ca  un răspuns și o explicație receptivă.

FUNCȚIONALISMUL

Funcționalismul este o teorie bazată pe teoria evoluționistă a lui Charles Darwin, introdusă de William James, cunoscut ca tatăl teoriei funcționalismului.

William James s-a născut în data de 11 ianuarie 1842 în New York și a murit la 26 august 1910 în Tamworth, New Hampshire, a fost un psiholog și filozof american, considerat părintele psihologiei americane, a înființat școala filozofică a pragmatismului și este întemeietorul psihologiei funcționale.

Factorii principali explicați în această teorie se bazează pe explicații exacte și sistemice asupra diferitelor elemente ale conștiinței și comportamentului, împreună cu scopul lor în viață, de asemenea, se concentrează asupra sănătății mentale a unui individ și asupra comportamentului acestuia, în funcție de capacitatea sa de a se adapta la medii diferite. Spre deosebire de structuralism, această teorie este mai puțin concentrată asupra identificării compoziției minții umane și concentrată mai mult pe diverse adaptări ale minții umane la medii diferite.

Funcţionalismul este ştiinţa relaţiilor psihofiziologice al cărui obiect este interacţiunea totală dintre organism şi mediu. Psihologia funcţionalistă include toate funcţiile psihice şi corporale deoarece nu face o distincţie clară între psihic şi organism, considerând că ele nu sunt două părţi separate ci aparţin aceleiaşi ordini ceea ce permite comunicarea rapidă a uneia cu alta.

Mai mult, funcționalismul este cunoscut, de asemenea, ca fiind axat pe implicarea creierului în îmbunătățirea oamenilor, unde subliniază faptul că nimeni nu va putea supraviețui în natură dacă nu își îndeplinesc scopul de a trăi. Cu toate acestea, principalele dezavantaje identificate în această teorie includ concentrarea sa extremă pe chestiuni obiective în care tendințele subiective ale comportamentului uman au fost complet ignorate.

Funcționalismul a fost, de asemenea, diferențiat prin concentrarea asupra modului în care anumite procese localizate în creier au fost utile pentru mediul înconjurător și nu în procesele în sine, ca în structurale. Psihologia funcționalistă a avut o influență puternică asupra psihologiei americane, fiind un sistem mai ambițios decât structuralismul și a servit la deschiderea de noi domenii în cadrul psihologiei științifice.

Funcționalsmul s-a dezvoltat pe baza filosofiei pragmatice, care susţine că, pentru a găsi înţelesul unei idei trebuie să căutăm consecinţele acesteia. Prin urmare, adevărat devine ceea ce este util, practice în psihologie, funcţionalismul a însemnat definirea entităţilor psihologice prin funcţia pe care o exercită în cadrul activităţii mentale, pentru a diferenţia astfel descrierea psihologică de cea neurobiologică Această perspectivă l-a determinat pe William James să accentueze relaţia cauză-efect, predicţia şi controlul, observarea comportamentului, în dauna introspecţiei atente utilizate de structuralişti. Unele aspecte ale funcţionalismului au fost evident antistructuraliste, probabil ca rezultat al lipsei de răbdare pentru detalii manifestată de James şi a faptului că nu cunoştea suficient de bine limba germană el fiind născut in New York într-o familie înstărită. William James a folosit analiza introspectivă pentru a investiga conştienţa, identificând un flux neîntrerupt de gânduri .

Asemeni lui Wundt ,William James înființează Școala de la Chicago în care aplica în practică ideile sale funcționaliste . Convins că educaţia trebuie să încurajeze dezvoltarea, să menţină mintea activă şi să permită copiilor să se implice în actul educativ, a respins metodele de transmitere a cunoştinţelor în favoarea celor care dezvoltau creativitatea şi adaptarea. Cadrul didactic avea datoria de a stimula  gândirea divergentă şi nu de a transmite cunoştinţe.

Psihologia funcţionalistă avea misiunea de a descoperi funcţiile psihice şi a modul în care acestea sunt puse la lucru în procesele adaptării la mediu.

W.James susţinea că ,gândirea conştientă permite oamenilor să facă alegeri raţionale dândule posibilitatea să supravieţuiască de la o generaţie la alta. Contribuția cercetătorilor de funcționalism la dezvoltarea psihologiei ca știință nu poate fi supraestimată, deoarece ei au fost primii care au studiat psihicul uman în istorie care au arătat importanța comportamentului și a motivației, care, împreună cu conștiința ar fi trebuit să fie subiectul psihologiei și al filosofilor din acea vreme.

Oamenii de știință funcționali au examinat toate manifestările mintale în ceea ce privește natura lor adaptivă , psihologia funcțională a privit actele mentale ale organismului uman ca pe un mecanism în rezolvarea situațiilor problematice importante pentru viața omului.

DIFERENȚELE DINTRE STRUCTURALISM ȘI FUNCȚIONALISM

Principala diferență - structuralism vs. functionalism.

Principala diferență între structuralism și funcționalism este următoarea: structuralismul se concentrează pe elementele creierului diferite și pe capacitățile lor, în timp ce funcționalismul se concentrează pe adaptarea minții umane la medii diferite.

Aceste două teorii introduse în psihologie explică în esență baza științifică a diferitelor modele de comportament și mentalitate observate în ființele umane. În ceea ce privește istoria acestor doi termeni, structuralismul a fost prima teorie care a fost dezvoltată și funcționalismul a fost prezentat ca răspuns la structuralism.

Structuralismul este cunoscut ca fiind o parte a psihologiei experimentale.

Funcționalismul a fost introdus ca un argument contrar structuralismului.

În perioada structuralismului cât și în cea a funcționalismului au fost înființate școli în care au fost studiate aceste teorii însă, nici una dintre aceste școli timpurii de gândire nu au rămas până astăzi, ambele au avut o influență importantă asupra apariției psihologiei ca știință modernă.

Structuralismul lui Wundt și Titchener a jucat un rol în încercarea de a face psihologia o știință mai experimentală, în timp ce funcționalismul lui James a ajutat psihologia să se concentreze asupra procesului de rezolvare reală a problemelor reale .

CONCLUZII

Structuralismul se bazează pe relația dintre structuri spre deosebire de funcționalism care se bazează pe ce anume sau de ce se folosesc lucrurile.

Structuralismul studiază părțile fiecărui lucru pentru a se efectua o anumită acțiune, în timp ce funcționalismul studiază funcțiile și utilitatea fiecărei părți.

Astfel se înțelege ,că structuralismul studiază obiecte, în timp ce funcționalismul studiază utilitatea obiectelor .

Așadar cele două teorii aplicate la începutul psihologei au adus beneficii chiar dacă la un moment dat, acestea au fost în contradictoriu ,cu ajutorul lor psihologii au studiat comportamentul omului în funcție de starea în care se află și au găsit suficiente răspunsuri pentru acțiunile pe care le face.

Metodele experimentelor folosite de psihologii din acea vreme au rămas in istoria psihologiei deși au fost criticate pe rând odată ce specia umană a evouluat in timp.

BIBLIOGRAFIE

1. ANIȚEI, Mihai, 2008, Istoria psihologiei, Editura Credis ,București

2. DRUGAȘ, Marius, 2009, Istoria psihologiei, Editura Universitații, Oradea

3. DUANE P. Schultz, Sydney Ellen Schultz, 2012, O istorie a psihologiei moderne, Editura Trei, București