Cel mai puternic leader al behaviorismului a fost Burrhus Frederic Skinner, un psiholog american care a început studiul învăţării la animale în anii 1930. Skinner a împământenit termenul de "întărire" şi a inventat un nou instrument de cercetare denumit "cutia lui Skinner" folosită pentru testarea animalelor. Având la bază experimente realizate pe cobai şi porumbei el, a identificat alte principii de baza ale învăţării. Acesta susţinea că principiile învăţării explica nu doar comportamentul animalelor de laborator, dar şi cel al oamenilor care asimilează sau îşi modică comportamentul. O altă concluzie era că aproape toate comportamentele sunt modelate de paternuri complexe de întăriri venite din partea mediului, un proces ce poartă numele de condiţionare operantă. Această perspectivă l-a făcut pe Skinner cel mai controversat psiholog al secolului XX dar în acelaşi timp şi cel mai influent şi mai marcant psiholog al secolului XX, conform anchetelor publicate în American Psychologist.
Pe baza afirmaţiei că studiul reacţiei este suficient pentru anticiparea comportamentului behavioriştii nu au reuşit să eludeze faptul că acelaşi subiect S poate provoca reacţii diferite R (varigenţă) după cum diverşi S pot stimula sau declanşa aceeaşi reacţie (convergenţă).
Pentru comportamentalişti obiectivul psihologiei era să descopere factorii determinanţi ai comportamentului: Ce stimuli produc respectivele răspunsuri observabile? Cum se modifică relaţiile între stimuli şi răspunsuri, odată cu experienţa? Comportamentalismul era adecvat în special studiului învăţării. Într-un experiment comportamentalist tipic, când un animal facea o anumită acţiune (un răspuns), acest răspuns era urmat rapid de o porţie de mâncare (un întăritor) şi cercetătorii observau şi măsurau devierile în rata de răspunsuri a animalului. Ce se întâmplă dacă punem un şobolan (cobai) căruia îi este foame într-un labirint? El alege un drum, apoi ajunge la şfârşit unde poate să aleagă să meargă spre dreapta sau spre stânga. Dacă în mod repetat în cazul în care şobolanul o ia la dreapta este recompensat cu mâncare acesta va învaţa să o ia la dreapta în acel loc, cel puţin dacă îi este foame. Dar când se îndreaptă spre dreapta, şobolanul se gândeşte că ultima oara când a fost în această situaţie şi a luat-o la dreapta i s-a dat ceva de mâncare; aşa că o să încerce asta încă o dată. Cercetările lui Skinner dezvoltă un curent behaviorist autonom, denumit analiza experimentală a comportamentului care promovează totuşi un behaviorism radical.
În esenţă, behaviorismul recurge la studierea comportamentului pornind de la principiul economiei explicative a schemei S-R: stimul-reacţie, respingând intervenţia variabilelor intermediare între acestea, considerate ca intrare şi ieşire. Susţinătorii curentului subliniază rolul mediului înconjurător în formarea naturii umane şi acorda un rol minor trăsăturilor ereditare. Behaviorismul este o teorie considerată a fi fundamentală în inovaţiile din educaţie cum ar fi “maşinile de instruire”, instruirea asistată de calculator, educaţia bazată pe competenţe (mastery learning), design-ul instruirii, testarea competenţelor minime, constructivismul social. Deşi, în prezent, behaviorismul nu mai este o abordare prea populară în educaţie, este esenţială înţelegerea conceptelor lor specifice în practica curentă a tehnologiilor în educaţie.
Primele sale experimente au avut ca rezultat porumbei care puteau dansa sau juca tenis de masă. Experimentele sale nu s-au oprit însă la porumbei. Ce mai faimoasă invenţie a lui Skinner, destinată să producă un „copil socializat” era o cutie de mărimea unei căsuţe pentru copii în care introducea copii (inclusiv pe ai lui). Scopul său final nu era de a controla comportamentul unui individ izolat, ci de a-şi da seama cum poate fi controlată societatea ca întreg. Cartea sa Walden Two (1948) descrie întocmai acest lucru şi este o utopie comunistă văzută din perspectiva unui behaviorist. Societatea este condusă de Frazier, care are în subordine şase „planificatori”; planificatorii îi conduc pe „manageri”, care sunt responsabili de „controlaţi” – cei care execută sarcinile de zi cu zi. Membrii societăţii respectă un „Cod de comportament” foarte puritan, care se aplică fiecărui aspect al vieţii (există inclusiv interdicţia de a lua o gustare noaptea târziu). Copiii nu sunt educaţi în familie, ei sunt predaţi grupului de către familie. Esenţa cărţii este sistemul de aplicare a întăririlor pozitive şi negative în scopul creării unui stat liniştit, fără crime dar şi fără posibilitatea de a alege
B. F. Skinner (1904 –1990) “Condiţionare operantă”
- a explicat învăţarea prin condiţionare operantă;
- admite caracterul activ al învăţării: individul iniţiază secvenţa comportamentală pentru a obţine efectul dorit;
- eficienţa întăririlor este dată de ocazia în care au loc răspunsul, natura răspunsului, consecinţele (efectele cu rol de întărire)
- învăţarea unor comportamente complexe poate fi descompusă în secvenţe de învăţare mai simple;
Exemplu: formarea deprinderilor motrice – faze de învăţare analitice sau elemente şi sintetice sau organizarea, sistematizarea, perfecţionarea;
- pe baza teoriei sale au fost dezvoltate metode de învăţare programată;
- a evidenţiat aspectele comune ale învăţării prin condiţionare operantă la om şi la animale;
- considera că obiectul psihologiei nu este comportamentul provocat, ci cel emis, prin care subiectul urmăreşte anumite afecte (scopuri);
- personalitatea este o istorie (rezultantă) a recompenselor sau pedepselor unui individ.
[1] Lector univ. dr. Maria-Liana STĂNESCU, Simpozionul “Tehnologii educaţionale pe platforme electronice în învăţământul ingineresc”, 9 - 10 mai 2003, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti