Stereotipul, clişeu tipografic care a înecput să fie folosit în secolul al XVIII-lea de catre Walter Lippmann, inventatorul” noţiunii de „stereotip”- din perspectiva sociopsihologică,

Stereotipul reprezinta rezultatul unui proces de selecţie şi de sistematizare, prin care se generalizează la un ansamblu de indivizi aceleaşi opinii simplificate la extrem, uneori până la caricatură.

Stereotipurile de gen sunt sisteme organizate de credinţe şi opinii în legătură cu caracteristicile femeilor şi bărbaţilor, precum şi cu presupusele calităţile ale masculinităţii şi feminităţii. Stereotipurile de gen sunt consensuale: au larg nivel de acceptabilitate socială (traditii, cutume).

Introducere în conceptul Gender

Termenii ”sex” şi “gender” au înţelesuri specifice, care sunt adesea confundate în folosirea zilnică. Sexul defineşte deosebirile biologice dintre bărbaţi şi femei. Genul identifică relaţiile sociale existente între bărbaţi şi femei. „Gender” în traducere din engleză semnifică „gen social”.

Termenul „sex” include următoarele caracteristici: biologic, înăscut, constant, universal.

Termenul „gen/ gender”: social, comportament învăţat, se schimbă în timp, se schimbă în cadrul culturii existente şi de la o cultură la alta.

Diferenţa sex – gen / gender a fost teoretizată de psihologul Robert Stoller (1968). Astfel, genului atribuindu-se semnificaţia de diferenţă construită şi interpretată social şi cultural între două categorii sociale distincte: „bărbaţi” şi „femei”. Aceste diferenţe au totodată un caracter normativ, în sensul că cine nu se conformează rolului de gen este văzut(ă) ca deviant(ă) din naştere sau socializat(ă) inadecvat. Deci sexul operează cu distincţia biologică („sex feminin”, „sex masculin”), iar genul / gender – cu cea social-culturală („feminitate”, „masculinitate”).

Tradiţional, prima noţiune se aplică pentru desemnarea particularităţilor fizico-anatomice ale oamenilor, în baza cărora fiinţele umane se disting în femei şi bărbaţi. Sexul (adică particularităţile biologice) omului se considera fundamentul şi cauza primordială a deosebirilor psihologice şi sociale dintre femei şi bărbaţi. Pe parcursul dezvoltării aprofundate a cercetărilor ştiinţifice a devenit clar, că din punct de vedere biologic între femeie şi bărbat în calitate de fiinţe umane există mai multe asemănări decât deosebiri.

Paralel cu deosebirile de ordin biologic dintre oameni, există divizarea rolurilor lor sociale, a formelor de activitate, deosebiri de comportament şi în caracteristicile emoţionale. Antropologii, etnografii şi istoricii demult au stabilit relativitatea reprezentărilor „tipic bărbăteşti” şi „tipic femeieşti”: ceea ce într-o societate se consideră în exclusivitate pentru bărbaţi (prin comportament, trăsătură de caracter), în altă societate este atribuit femeilor. Diversitatea de caracteristici sociale ale femeilor şi bărbaţilor care se constată în lume, identitatea caracteristicilor biologice ale oamenilor, ne permite să concluzionăm că sexul biologic nu poate explica deosebirile privind diversele roluri sociale, existente în diferite societăţi. Astfel a apărut noţiunea de gender care semnifică  totalitatea normelor sociale şi culturale pe care societatea le impune oamenilor în funcţie de sexul lor biologic. Nu sexul biologic, ci normele socio-culturale determină, în ultima instanţă, calităţile psihologice, modelele de comportament, tipurile de activitate, profesile femeilor şi ale bărbaţilor. A fi femeie sau bărbat în societate înseamnă nu numai să posezi anumite particularităţi biologice – aceasta înseamnă să îndeplineşti anumite roluri de gen.

Gen / Gender este un concept dinamic: înţelesul său în orice mediu se schimbă de-a lungul timpului şi este influenţat de o serie de concepte sociale specifice cum ar fi: rasa, etnia, vârsta, clasa socială şi altele. În fiecare mediu gender este o categorie majoră în organizarea relaţiilor sociale şi culturale, deşi responsabilităţile specifice variază de la o societate la alta.

Gen / Gender înseamnă:

• o nouă abordare în privinţa limbajului şi modului de gândire a femeilor şi bărbaţilor;
• o nouă abordare a rolurilor, pe care femeile şi bărbaţii le pot realiza în viaţa personală şi publică, noi modele de comunicare, pe care femeile şi bărbaţii le pot utiliza în raporturile interumane şi publice, o nouă imagine a femeilor în mediul şi viaţa publică;
• o modernizare a educaţiei nu numai a femeilor, dar şi a noilor generaţii de bărbaţi şi femei în ce priveşte  relaţiile sociale reciproce.

Toate împreună presupun depăşirea diferenţei simpliste, tradiţionale între sexe, o interpretare a lor din perspectiva dezvoltării. Inovaţia constă în trecerea de la demersuri vizând femeile în izolare la abordări complexe ce vizează relaţiile dintre femei şi bărbaţi.

Gender nu presupune doar relaţiile femei - bărbaţi, ci şi analiza diferenţelor între rolurile, responsabilităţile, barierele şi oportunităţile bărbaţilor şi femeilor într-un anume context social, în evoluţia lor sub influenţa clasei sociale, religiei şi culturii, vârstei, etniei, la care se adaugă mediul geografic, economic şi politic. În acest context social rolurile de gen se pot manifesta în mod flexibil sau rigid, identic sau diferit, complementar sau conflictual. În noua viziune este esenţial că aceste diferenţieri sunt dependente de loc şi de timp şi se pot schimba.

Construcţii culturale

Ştiaţi că:

• Bărbaţii din clasele nobiliare ale Europei purtau ciorapi de mătase, bijuterii şi pantofi cu tocul înalt? Ei au renunţat la aceasta doar după Revoluţia  Franceză şi începând cu epoca victoriană care a debutat în 1837.
• Femeile şi bărbaţii au purtat acelaşi tip de îmbrăcăminte pentru multe secole? Romanii şi grecii antici purtau tunici, iar îmbrăcămintea tradiţională în China, India, Japonia şi Malaiezia a fost întotdeauna unisex?
• În secolul al IV-lea d.C. femeile din lumea vestică purtau pantaloni adaptaţi după modelul persan? La acel moment în istorie pantalonii erau consideraţi nepotriviţi pentru bărbaţi. La un moment dat în timpul Evului Mediu femeile şi-au schimbat pantalonii cu rochii, astfel apărând în vest moda diferenţiată pe sexe.
• La sfîrşitul secolului al XIX-lea când unele femei au început să poarte pantaloni în public, erau considerate scandaloase şi unele dintre ele au fost chiar arestate şi închise?
• Bărbaţii japonezi poartă kimonouri, bărbaţii din Samoa poartă saronguri, bărbaţii beduini poartă robe largi? Bărbaţii din Amazonia, Bali, Egipt, Grecia, Hawaii, Kenya, Coreea, Samoa, Scoţia şi Tibet poartă fuste.
• În civilizaţia Maya doar bărbaţii purtau diferite ornamente şi bijuterii considerându-se că femeile nu au nevoie de aceasta deoarece cea mai mare bijuterie a lor este capacitatea de a naşte?

Sursa: Curic.I.Paşi spre Ţara Egalităţii: o provocare pentru fete şi băieţi, 2005, p.14

Rolurile de gen / gender

Rolurile gender – fac parte din multiplele roluri sociale, un set de modele scontate de comportare pentru femei şi bărbaţi, un sistem de prescripţii, expectanţe sociale caracteristice fiecărui gen în parte. În psihologia socială rolul reprezintă un set de norme care determină cum ar trebui să se comporte oamenii cu o anumită poziţie socială.

Rolurile gender, caracteristicile lor, apariţia şi evoluţia se cercetează în cadrul diferitor teorii sociologice, psihologice şi bio-sociale. După Money, rolurile gender prezintă exprimarea publică a identităţii gender, iar identitatea gender exprimă trăirea subiectivă a rolurilor date. Deci, se poate afirma, că rolurile gender şi identitatea de gen sînt într-o relaţie reciprocă în cadrul procesului evolutiv de constituire a personalităţii. Cercetările efectuate demonstrează faptul că în procesul de formare a rolurilor gender asupra omului acţionează societatea şi cultura, care influenţează conţinutul şi specificul rolurilor gender. Dar pe parcursul dezvoltării societăţii conţinutul rolurilor gender este supus schimbărilor.

Margaret Mead în lucrarea sa „Sex and Temperament in Three Primitive Societies” (1935) a dat o lovitură concepţiei conform căruia femeia şi bărbatul sunt creaţi de natură să îndeplinească anumite roluri. Observaţiile întreprinse de ea asupra vieţii triburilor din Noua Guinee resping categoric acest postulat. Femeile şi bărbaţii supuşi observaţiilor îndeplineau cu totul alte roluri, uneori chiar opuse stereotipului pentru fiecare sex.

Una din ideile declarate de mişcarea femeilor din anii 70 susţinea că rolurile gender tradiţionale reţin dezvoltarea personalităţii şi realizarea potenţialului disponibil. Această idee a servit drept impuls pentru apariţia concepţiei Sandra Bem care are la bază noţiunea de androginie, conform căreia orice om, indiferent de sexul său biologic poate să îmbine în sine calităţile tradiţionale bărbăteşti şi femeieşti ( astfel de oameni au fost numiţi androgini). Aceasta permite oamenilor să nu se ţină atât de strict de normele de sex şi să treacă liber de la ocupaţiile tradiţionale femeieşti la cele tradiţionale bărbăteşti.

Pleck, dezvoltând acest concept în lucrările sale a început să vorbească despre fragmentarea rolurilor gender. Nu există un singur rol pentru femeie sau bărbat. Fiecare om îndeplineşte un şir de roluri dintre cele mai diferite, de exemplu, soţii/soţi, mame/taţi, studente/studenţi, fiice/fii, prietene/prieteni etc. Uneori aceste roluri nu sunt confortabile, fapt ce duce la conflictul de roluri. Conflictul dintre rolul femeii de afaceri şi rolul de mamă este cunoscut tuturor. În prezent se ştie că realizarea mai multor roluri contribuie la crearea confortului psihologic al persoanei.

Rolurile de gen / gender constituie un comportament însuşit, educat, care determină activităţi, sarcini şi responsabilităţi atribuite după gen, percepute ca activităţi pur bărbăteşti şi exclusiv femeieşti. Rolurile de gen sunt instabile, schimbându-se în funcţie de perioadă; ele se disting printr-o vastă varietate deopotrivă în limitele unei culturi şi ale unei confesiuni. De exemplu, în România, o femeie la volanul automobilului şi un bărbat în calitate de frizer de dame a devenit un fenomen obişnuit. Dar cu zece ani în urmă asemenea cazuri se întâlneau foarte rar. Conducerea automobilului era considerată un rol eminamente bărbătesc, iar profesia de frizeriţă de dame – pur femeiască. Deşi femeile şi bărbaţii tot mai frecvent îmbrăţişează profesii care în trecutul nu prea îndepărtat erau atribuite strict unui anumit gen, astfel de stereotipuri gender mai persistă la capitolul segregare profesională.

Diversitatea rolurilor gender în diferite culturi şi epoci vorbeşte în favoarea ipotezei că rolurile gender sunt determinate de cultură. Conform teoriei lui Hofstede, diferenţele în rolurile gender depind de gradul diferenţierii gender în cadrul culturii sau de gradul de masculinitate sau feminitate ale culturii.

Rolurile gender depind şi de epoca istorică. Igor Kon (Rusia) menţiona, că sistemul tradiţional de diferenţiere al sex - rolurilor şi a stereotipurilor feminin-masculine legate de acestea se disting prin următoarele caracteristici: genurile de activitate feminine şi masculine şi trăsăturile personale se deosebeau foarte mult şi păreau polare; aceste deosebiri erau consfinţite de religie sau făceau referinţă la natură şi păreau inviolabile; funcţiile femeieşti şi cele bărbăteşti nu se completau pur şi simplu, dar erau ierarhice; femeia avea un rol dependent, de subordonare.

În majoritatea ţărilor (inclusiv în România) bărbaţii exercită în general rol productiv, în timp ce femeile au atît un rol productiv, cît şi un rol reproductiv (sau casnic). Rolul productiv se referă la activităţile realizate de bărbaţi şi de femei pentru care aceştea sunt plătiţi. Acestea se referă la activităţile în afara casei, care sunt vizibile pentru că sunt plătite, şi de aceea sunt recunoscute drept muncă. Rolul reproductiv include activităţle casnice (neplătite) care cad, de obicei, în sarcine femeilor. Activităţle casnice nu aduc venit şi de aceea sunt considerate „naturale” şi „neproductive”, adesea nefiind recunoscute drept muncă (sunt numite „treburi femeieşti”).

(Surse principale: Gender şi Educaţie, Chişinău, 2001; Marin M. Roluri de gen în Gen şi Societate, 1997 )

Trebuinţele de gen

Având roluri şi responsabilităţi diferite, bărbaţii şi femeile au şi trebuinţe diferite de gen. Acestea pot fi împărţite în trebuinţe practice de gen şi trebuinţe strategice de gen.

Trebuinţele practice de gen includ lucrurile de care femeile şi bărbaţii au nevoie pentru a-şi îndeplini mai uşor, mai bine sau mai repede rolurile sociale ce le sunt atribuite în mod obişnuit, şi de obicei oamenii ştiu ce asftel de trebuinţe au. Acest tip de trebuinţe pot fi satisfăcute fără ca rolurile femeilor şi bărbaţilor în societate să se schimbe. De ex., din rolul productiv (pe care-l au şi bărbaţii şi femeile) decurge trebuinţa practică de a avea o reţea de transport în comun rapidă, sigură etc. Datorită faptului că femeile sunt acelea care realizează în general rol reproductiv, ele au trebuinţa practică de a avea magazine cît mai aproape de casă sau de a avea o maşină de spălat etc.

Trebuinţele strategice de gen se referă la raporturile inegale ce există în societate între femei şi bărbaţi. Satisfacerea acestor trebuinţe face ca rolurile şi poziţiile diferite atribuite în mod tradiţional bărbaţilor şi femeilor în societate să se schimbe. Asftel de trebuinţe sunt, de ex., asigurarea protecţiei împotriva hărţuirii sexuale, împotriva violenţei domestice, eliminarea mesajelor sexiste din cărţi, mass-media, încurajarea femeilor să candideze la alegeri, să participe la luarea deciziilor etc.

1. Diferenţe

2. Exemple de acţiuni

Surse principale: Marin M. Nevoi de gen în Gen şi Societate, Bucureşti, 1997

Stereotipurile de gen

Stereotipuri de gen sunt considerate convingerile, ideile, credinţele pe care le au oamenii dintr-o societate în privinţa atributelor şi aşteptărilor comportamentale ale bărbaţilor şi femeilor. Apariţia stereotipurilor gender este condiţionată de faptul că modelul relaţiilor gender din punct de vedere istoric s-au stabilit în aşa fel că diferenţele de sex se situau deasupra celor individuale, deosebiri calitative personale ale femeii şi bărbatului.

În textele filosofice, psihologice, culturologice se observă prezenţa stereotipuri gender. Deja la Platon atestăm ideea privind deosebirea tuturor femeilor de bărbaţi: „după natura sa, atât femeia, cât şi bărbatul, pot lua parte la toate activităţile, dar femeia este mai neputincioasă decât bărbatul” (Platon „Republica”).

Aristotel susţinea că originile femeii şi bărbatului sunt deosebite în principiu după destinaţia lor: dacă prima se identifică cu fizicul, cu maternitatea, atunci al doilea – cu spiritualitatea, cu formă. Originea bărbatului este tratată de mulţi autori drept promotoare, cea feminină – drept receptivă; prima energică, a doua – pasivă; prima – dinamică, a doua – statică.

Expertul rus O.Voronina consideră stereotipurile de gen drept unul din mecanismele cele mai eficiente de formare a comportamentelor tradiţionale de gen şi a rolurilor sociale.

Stereotipurile de gen se împart în două mari categorii: culturale şi personale.

1. Stereotipurile culturale au la bază imaginile care se formează sub influenţa culturii proprie poporului concret, prin intermediul şcolii, bisericii, artei, cărţilor, mass-media etc. De obicei ea înfăţişează bărbaţii în calitate de experţi şi conducători; femeile - în calitate de consumatoare, odalisce, servitoare, etc. Rolurile bărbăteşti sunt extrem de variate, cele femeieşti sunt mai degrabă reduse la familie. Muzeele de artă înfăţişează bărbaţi în ipostaze cu semnificaţie activă şi femei preponderent neocupate, pe post de obiecte statice decorative (în muzeele americane, de ex., doar 2% dintre bărbaţi apar ca " obiecte " destinate contemplaţiei, iar femeile - în proporţie de 90%)(Miroiu M. Gen gramatical şi genul social în Gen şi societate, 1997, p.88). Aceste asimetrii influenţează comportamentul ambelor genuri, imaginea lor reciprocă, oamenii tinzând să se apropie de modelele mediatizate.
2. Stereotipuri personale reprezintă propriile convingeri ale oamenilor în privinţa atributelor unui grup (speţă al unui sex ). De obicei, se consideră că grupul respectiv are anumite calităţi de care îl caracterizează, respectiv calităţi de bărbat sau femeie. Printre trăsături bărbăteşti, de obicei, sunt menţionate: independenţă, raţionalitate,  agresivitate,  obiectivitate, încredere în sine, spirit de competiţie, capacităţi analitice, tărie, ambiţie, autoafirmare etc. Printre trăsături femeieşti: dependenţă, emotivitate, blândeţe, subiectivitate, nevoie de protecţie teama de a nu-i răni pe alţii, sensibilitate în context, slăbiciune, tact,  grijă faţă de alţii etc.

Aşadar, filosofii, antropologii, psihologii argumentează deosebirile dintre genuri, deosebirile dintre bărbaţi şi femei; pornind în majoritatea cazurilor de la construcţia biologică.

Dar se poate oare afirma că nu există femei raţionale şi bărbaţi sentimentali; femei active, puternice, dominante şi bărbaţi pasivi, supuşi?

Sensul sociologic al noţiunilor bărbătesc – femeiesc obţin valoare graţie observaţiilor asupra unor bărbaţi şi femei concrete. Aceste observaţii demonstrează că nici sub aspect biologic, nici psihologic nu se atestă caractere bărbătesc sau femeiesc pure. Fiecare persoană poartă un amestec de semne biologice şi psihologice câte 4 tipuri de sex-rol caracteristice bărbaţilor şi femeilor: bărbătesc, femeiesc, androgin şi nediferenţiat. Totodată trebuie să se înţeleagă că fiinţa umană are un anumit sex şi nu poate să îmbine în sine caracteristici opuse până  nu le obţine pe ale sale personale. Acest caracter trebuie să fie identic şi să se accepte în toate aspectele caracteristice, femeieşti sau bărbăteşti.

Activarea stereotipurilor depinde de cantitatea şi calitatea informaţiilor, pe care le avem despre o persoană, precum şi de proeminenţa persoanei într-un grup. Oamenii sunt înclinaţi să aplice judecăţi stereotipe, când ştiu foarte puţine lucruri despre cineva. În aceste condiţii se aşteaptă ca persoană să se comporte potrivit pattemurilor de gen.

Riscurile stereotipurilor de gen

Stereotipurile de gen pot avea impact negativ asupra valorificării potenţialului de care dispun femeile şi bărbaţii.

1. Stereotipurile servesc menţinerii rolurilor de gen tradiţionale, în care diferenţele dintre femei şi bărbaţi sunt foarte stricte: acestea suprasimplifică, duc la exagerări şi la judecăţi greşite, creează o perspectivă distorsionată asupra naturii umane. Dacă se aşteaptă ca bărbaţii să fie cei care au menirea să aducă progresul ştiinţific şi artistic, iar femeile să-i inspire şi să-i îngrijească, ambele genuri nu vor fi încurajate de a exercita şi alte roluri.
2. Stereotipurile au de cele mai multe ori valori negative: femeile sunt considerate ca mai puţin capabile de performanţă. În majoritatea zonelor de activitate bărbaţii sunt socotiţi mai competenţi decât femeile (circulă bunăoară expresia, potrivit căreia cei mai buni bucătari sunt bărbaţii). Există domenii, cum ar fi armata, poliţia, industria grea, pilotajul etc. unde accesul femeilor este limitat. În raport cu femeile are loc o discriminare din cauza unor stereotipuri cu privire la curajul, forţa şi tăria de caracter de care e nevoie întru a îmbrăţişa profesiile respective.
3. Stereotipurile tind să devină profeţii care se autorealizează. Acţiunile oamenilor sunt dependente de circumstanţe, interese, preferinţe, dar şi de supoziţiile pe care le formulează unii faţă de alţii. Dacă în copilărie şi tinereţe  unei fete i se inoculează sistematic că are "o minte de bărbat ", că se comportă cu fermitate asemenea unui bărbat, există probabilitatea ca ea să tindă a-şi confirma această predicţiune. Dacă, dimpotrivă, îi sunt supralicitate sensibilitatea, cochetăria sau comportamentele de "doamnă", ea tinde să certifice aceste preziceri. Mulţi oameni se deziluzionează atunci când apare problema angajării într-o slujbă socotită "feminină" sau "masculină", riscând a-şi rata o potenţială vocaţie ca să nu încalce graniţele stereotipurilor de gen şi să nu fie ironizaţi şi dezaprobaţi în grupul din care fac parte.
4. Stereotipurile exercită presiuni reale asupra indivizilor de a se comporta în modurile prescrise. Acestea duc la confuzii cînd, de ex. bărbăţia este confundată cu agresivitatea, grosolănia, duritatea. Astfel, deseori agresivitatea este propusă drept  o calitate ce caracterizează genul masculin, transformând-o în ideal social pentru bărbaţi, iar femeilor li se propune drept criteriu pentru aprecierea personalităţii bărbaţilor. În acelaşi timp feminitatea este deseori redusă la pasivitate, servitute, compasiune, limitînd modelul comportamental al femeilor la cele menţionate.

În acest context de idei se constată, că la nivel de societate, stereotipurile de gen, orientînd bărbaţii şi femeile spre strategii de viaţă şi modalităţi de autoafirmare diferite, condiţionează şi determină poziţii sociale inegale pentru bărbaţi şi femei. La nivel de relaţii interpersonale stereotipurile de gen impun bărbaţii şi femeile să construiască relaţii inegale, de subordonare, complementare, în cadrul cărora bărbaţii, care în virtutea deţinerii unui statut social mai  înalt, exercită rolul de lider şi ocupă o poziţie dominantă.

Prejudicii de gen

• Ecleziastul (7:26,28,Vechiul Testament) vorbeşte despre femeie cu cel mai profund dezgust: ”mai amară decât moartea a fost pentru mine cu inimă capcană şi năvod şi cu mîini ce înlănţuie ... am găsit un bărbat într-o mie de bărbaţi dar nu am găsit o femeie între toate femeile”.
• “Femela este numai în virtutea unei anume lipse a unor calităţi.Trebuie să considerăm caracterul femeilor ca suferind de o imperfecţiune naturală”. Aristotel
• Primii creştini le vedeau pe femei ca pe nişte ademenitoare, răspunzătoare de căderea lui Adam.Tradiţiile iudaică şi creştină consideră  femeile impure, înclinate spre malefic, incapabile să preia responsabilităţi de cetăţean, destinate plăcerilor sexuale şi funcţiei reproductive. Fără aceste funcţii femeile nu au practic nici o valoare.
• În India, hinduşii, până curând, considerau femeia mai rea decât moartea, molimile, şerpii sau chiar iadul.Viaţa unei soţii se sfârşea cu viaţa soţului ei.Văduva era obligată să sară în flăcările rugului funerar al soţului. Incinerările de acest tip continuă şi astăzi în unele zone deşi au fost interzise prin lege în secolul 19.
• La popoarele arabe preislamice, femeia era considerată o cauză de durere şi nefericire,iar fetiţele erau cîteodată îngropate de vii imediat după naştere.
• În Franţa în 587 d.C-s-a ţinut o adunare pentru a stabili dacă femeia poate fi sau nu considerată cu adevărat o fiinţă umană!
• Henri al VIII-lea  în Anglia le-a interzis femeilor citirea Bibliei, iar în Evul Mediu Biserica Catolică le-a tratat pe femei ca pe cetăţeni de clasă inferioară.
• În universităţile din Cambridge şi Oxford,studenţii şi studentele nu au avut drepturi egale până în 1964.
• Înainte de 1850,femeile nu erau considerate cetăţeni în Anglia,neavând nici un fel de drepturi personale până în 1882.
• La sfârşitul sec.XIX-lea se sugera că activitatea intelectuală a femeilor trebuie limitată deoarece ele au nevoie de toată energia pentru a-şi dezvolta funcţiile reproductive.Prea multă gândire, se argumenta, poate face femeile nefertile punând astfel în pericol viitorul speciei umane.”Cele mai multe fete cu pieptul plat care supravieţuiesc presiunii înalte a educaţiei lor sunt incompetente pentru a purta un copil bine dezvoltat şi a-i asigura hrana naturală”. Herbert Spencer
• John Locke(1632-1704), filosof influent în epoca sa, consideră că oamenii  sunt nativ “raţionali”, însă raţionalitatea atribuită fiinţelor umane nu este extinsă şi asupra femeilor, despre care Locke argumentează că, datorită capacităţii lor reproductive, acestea sunt “emoţionale”şi incapabile să se întreţină singure fiind astfel “dependente” în mod natural de bărbaţi. În ceea ce  priveşte drepturile de proprietate, dependenţa naturală a femeilor le priva pe acestea  de asemenea drepturi, în viziunea sa. Contractul social în care intrau femeile era căsătoria, datoria lor era aceea de a produce fii care să moştenească ulterior proprietatea.Contractul căsătoriei face ca drepturile de proprietate să fie stabile intr-o societate, bărbaţii având fii prin care îşi asigură transmiterea proprietăţii şi perpetuarea numelui.
• J.J.Rousseau, reprezentant important al iluminismului francez, în 1762 a publicat ”Emile”, carte care avea să devină una dintre cele mai importante lucrări  din istoria educaţiei. Descriind un bărbat, Emile, şi o femeie, Sophie, care avea să devină soţia lui Emile, Rousseau redă principiile educaţionale esenţiale care trebuie să ghideze educaţia celor doi. În timp ce un bărbat trebuie să fie educat sau instruit în funcţie de talentele sale naturale şi încurajat să-şi cultive mintea şi spiritul, o femeie trebuie să fie pasivă, slabă, şi umil supusă, mai ales, în ceea ce priveşte acceptarea judecăţilor bărbatului în toate privinţele. Rousseau nu refuză dreptul la alfabetizare al femeilor însă afirmă că şi acesta trebuie orientat spre “practică”, din moment ce preocupările intelectuale pot destabiliza temperamentul ei slab de la natură.

Cum funcţionează stereotipiile de gen?

• descriptiv
• prescriptiv

În sensul că descriu si promovează norme în legătură cu caracteristicile asociate unui anumit gen. Ele fac parte dintr-un sistem mai larg de credinţe despre gen care influenţează percepţiile despre cele două sexe. Se manifestă printr-un orizont complex de aşteptări la nivel social.

- roluri specifice fiecărui gen - caracteristici/trasaturi fizice - caracteristici psiho-intelectuale

Stereotipuri de gen ale elevilor cu privire la cadrele didactice se pot observa cu usurinta in scoala in comportamentul acestora. Cadrele didactice femei sunt mai bune, blânde, deschise la problemele elevilor, înţelegătoare, comunică mai bine cu elevii, iar cadrele didactice bărbaţisunt persoane exigente, autoritare, comunică mai puţin cu elevele/elevii, uneori mai protectoare faţă de fete.

In biblioteca de la Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE) am gasit o carticica din seria The New Sociology, care explica importanta sintagmei de “gender” in viata noastra, fie ca acceptam sau nu.

M-a atras tocmai pentru că, am interiorizat perspectiva de gen, ma consider intr-atat de convinsa de importanta ei, incat am pierdut contactul cu argumentele celor care desfiinteaza necesitatea politicilor de gen.

Autoarea Mary Holmes, Senior Lecturer in Departamentul de Sociologie al Universitatii Flinders din Australia, defineste conceptele sex, gen, socializare, constructie sociala, patriarhat. Faptul ca feminitatea si masculinitatea sunt traite diferit, in functie de era, cultura sau clasa la care ne referim, iar din 1970, de cand s-a inventat conceptul de gen stim asta, ne da speranta ca putem re-gandi o serie de inegalitati. Nu e musai ca fetitele sa poarte roz, sa fie printese, iar baietii sa se joace cu masini.

De exemplu: societatea manifesta o adevarata ingrijorare fata de sanatatea femeilor care se angajeaza in domenii masculine: armata, constructii, box sau body building. De ce? Folosirea fortei fizice de catre femei este, daca nu neobisnuita, atunci rar intalnita. Femeile trebuie sa ingrijeasca de copii, casa, familie, nu se se preocupe de dezvoltarea propriilor muschi. Asta e treaba barbatilor. Ei oricum au, de la natura mai multi muschi, e normal sa si-i lucreze. Nimeni nu isi pune problema ca, o asistenta medicala are nevoie de forta fizica in egala masura pentru a manevra targi si pacienti, carucioare cu rotile, etc.

Vreau sa relatez doar doua interpretari cu care tind sa fiu de acord. Experienta personala si mesajele advertiser-ilor de Valentine's îi dau dreptate autoarei: "Intimate life, despite important changes, continues to be a realm in which both the physical and emotional work of maintaining relationship is divided by gender. There is really no gentle way of saying it: men do very little of this work." "Viaţa intimă, în ciuda modificărilor importante, continuă să fie un tărâm în care atât efortul fizic şi emoţional de a menţine relaţia este împărţită în funcţie de gen nu există cu adevărat nici o modalitate usoara de a spune aceasta: Bărbaţi fac foarte puţin în acest sens." Mary Holmes – Gender and every day life –   The Series New Sociology

Intreruperea activitatii profesionale (ca nu e musai sa fie cariera) pentru a se dedica in exclusivitate cresterii copilului pana la doi ani, lipsa creselor care sa il preia pana la gradinita, le pun pe multe dintre femei pe ganduri. Pe ele in principal pentru ca atitudinea voluntara le inflameaza spiritul de sacrificiu si le determina sa isi asume acest rol. De cele mai multe ori, salariul mai mare al sotului contribuie la decizie. Interpretarea lui Mary Holmes: "A care gap that does not change the gender division of labor. Not having kids may be a way of conscious or unconscious resisting to a social system that fails to provide care facilities."

"Un decalaj de ingrijire care nu schimba diviziunea de gen a muncii. Neavând copii poate fi o cale de conştientă sau inconştientă de rezistentă la un sistem social care nu reuşeşte să asigure facilităţi de îngrijire." Mary Holmes – Gender and every day life –   The Series New Sociology

În concluzie:

„-Diferenţe între femei şi bărbaţi sunt construite sociologic, nu biologic determinat;
-Genul este învăţat şi practicat de zi cu zi în ceea ce priveşte norma / regulile / recomandarile;
-Este util să se examineze dacă noi determinam genul, acesta ne este dat sau il determinam noi;
-Continuă să fie inegalităţilor de gen şi problemele sociale în jurul valorii de gen;
-Procesul de globalizare şi de individualizare favorizeaza noi modele de gen;
- schimbările sociale şi a tehnologice continuă să afecteze genul şi viitorul genului poate vedea continuităţi sau rupturi cu trecutul;
- cea mai radicală schimbare pentru gen ar fi să dispară.” Mary Holmes – Gender and every day life –   The Series New Sociology

Bibliografie:

1. Adrian Nicolau coord. Psihologie Socială – Aspecte contemporane, Polirom, Iaşi, 1996.
2. Curic.I.- Paşi spre Ţara Egalităţii: o provocare pentru fete şi băieţi – 2005.
3. Marin M. - Gen şi Societate, 1997.
4. Martin Dufwenberg & Astri Muren - Discrimination by gender and social distance, January 8, 2003.
5. Mary Holmes – Gender and every day life –   The Series: New Sociology
6. R. Bourhis, J.P. Leyens (coord.) . Stereotipuri, discriminare şi relaţii între grupuri.
7. Serge Moscovici, Psihologie socială, sau maşina de fabricat zei, Polirom, Editura Universiţii Al.I. Cuza, Iaşi, 1997
8. Willem Doise, Gabriel Mugny - Psihologie socială şi dezvoltare cognitivă, Polirom, Iaşi, 1998