“Freud a fost primul care a teoretizat ideea conform careia oamenii isi dezvolta libidoul prin schimbarea obiectului, prin procesul de sublimare. El asustinut ca oamenii sunt nascuti “pervers polimorfi”, adica au mai multe obiecte carele pot fi surse de placere. Urmand modelul biologic, Freud a stabilit un model rigid a ceea e inseamna“normalitate”in dezvoltarea sexuala a unei persoane, sau “dezvoltarea libidinala”. Conform acestui model, fiecare copil trece prin 5 etape psiho-sexuale de dezvoltare. Pe parcursul fiecarei etape, Id-ul se focuseaza asupra unei zone erogene distincte. Termenul de “infantilismpsiho-sexual” se refera la acele persoane care raman fixate intr-un anumit stadiu si esueaza in a se maturiza spre heterosexualitate, trecand prin cele 5 stadii de dezvoltare psiho-sexuala.”
“Freud a definit instinctul ca fiind o reprezentare mentală a unui stimul de origineinternă, organică. Instinctele sunt elementele de bază ale personalităţii, forţele motrice careconduc comportamentul şi îi determină direcţia. Instinctele sunt o formă de energie fiziologicătransformată – care leagă nevoile corpului de dorinţele mentale. Instinctul nu este o stare aorganismului, ci mai degrabă este nevoia corporală (organică) transformată în stare mentală,este dorinţa.
In opoziţie cu instinctele vieţii Freud a pus instinctele de distrugere sau instinctelemorţii. O componentă a instinctelor morţii este agresivitatea, dorinţa de moarte îndreptatăcătre sine sau alte persoane şi lucruri. Agresivitate ne îndeamnă să distrugem, să cucerim, săucidem. Freud a ajuns la concluzia că agresivitatea implică o anumită latură sexuală a naturiiumane.
Freud considera cele trei componente ale psihicului, Constient-Subconstient-Inconstient, ca fiind rezultatul libido-ului, definit ca “dorinţă fizică”, “tendinţă erotică”, “dorinţă sexuală”, “motiv al vieţii sexuale”. Freud consideră că cele trei instanţe care determină personalitatea unui individ (Sine, Eu si Supraeu) se află într-un permanent conflict: Sinele încearcă să obţină satisfacerea impulsurilor, în timp ceSupraeul stabileşte uneori standarde morale foarte înalte şi greu de atins. Eul este cel caretrebuie să asigure echilibrul între cele trei tipuri de exigenţe care îi sunt impuse: de către Sine,de către Supraeu şi de către realitate. Pentru a se proteja împotriva presiunilor exercitate de Sine şi de Supraeu, Eul elaborează o serie de mecanisme de apărare: refularea, negarea, proiecţia, raţionalizarea, sublimarea.
Declaraţia lui Freud: „copilul este tatăl adultului” reprezintă credinţa safermă că personalitatea de bază a fiecărei persoane este stabilită la vârsta de cinci ani. Aceastăidee este înrădăcinată în noţiunea lui Freud de determinism, care lasă puţin spaţiu libertăţii personale.
Importanţa stadiilor în înţelegerea personalităţii adulte se manifestă în conceptulfreudian de “fixaţie”.Slăbirea dezvoltării într-un stadiu particular datorită faptului căsatisfacţiile potrivite stadiului sunt frustrate, duce la investiţia de energie a libidoului în aceststadiu. Când sub stres persoana, care are fixaţie denotă regresie, are loc o retragere asentimentelor, comportamentului şi a gândurilor – caracteristică stadiului de fixaţie timpurie(soldatul sub foc strigă “MAMA”).
Freud s-a referit la două tipuri de personalitate, în relaţie cu fixaţia în stadiul oral.Tipul de personalitate oral – perceptivă este derivat din plăcerile copilăriei de a primimâncarea în gură. Persoanele cu această trăsătură stabilesc interrelaţii caracterizate prindependenţă faţă de alţii, sunt psihologic, creduli, naivi, sugestibili. Este ca şi cum ei ar fidispuşi “să înghită” orice. Ei sunt de asemenea interesaţi să primească informaţii şi cunoştinţeşi să strângă bunuri materiale. Persoanele cărora le plac foarte mult bomboanele, dulciurile,fumatul, sexul oral, cei obezi, sunt deseori identificaţi în literatura psihanalitică ca oralreceptivi.Tipul oral-agresiv, este derivat tot din plăcerile copilăriei asociate gurii, mâncării şimâncatului, dar mult mai tăios şi cu mai multă folosire a dinţilor. Persoanele de acest tip preferă bomboanele tari şi pipele în locul ţigărilor. Ei sunt agresivi în interrelaţiile lor, ca şicum ar muşca “mâinile care îi hrănesc”. Modul lor de a vorbi este sarcastic şi argumentativ.
Fixaţia în stadiul anal poate produce tipul personalităţii anal-retentive, caracterizat prinamânarea satisfacţiilor anale până la ultimul moment posibil; indivizii aparţinând acestui tipde personalitate sunt foarte chibzuiţi. Altă caracteristică legată de această orientare includeîncăpăţânarea. în contrast, tipul anal – expulsiv reacţionează împotriva încercărilor celorlalţide a-i limita, făcând ceea ce vor ei, datorită faptului că în copilărie au defecat când şi unde auvrut. Caracteristicile acestor oameni includ dezordine, stilul lor de viaţă adultă este murdar şi neglijent, ei pot arăta distrugere agresivă şi izbucniri emoţionale.
Teoria personalităţii elaborată Cari Rogers, în 1959, a constituit una dintre primele provocări reale la adresa abordărilor psihanalitice ale personalităţii. Rogersconsideră că aceste viziuni asupra personalităţii sunt foarte limitate, prezentând ideifoarte înguste în legătură cu potenţialul uman. Pentru teoreticianul psihanalist, o personalitate sănătoasă este, pur şi simplu, una care a reuşit să reducă tensiunile dintre părţile sale distincte, până la un nivel pe care îl poate stăpâni.
Progresia in dezvoltarea mentala nu este niciodata completa, intotdeauna persista caractere ale primelor stadii atat la individul normal, cat si in patologic, arta, cultura. Aceasta persistenta este explicata cu ajutorul conceptelor de fixatie si regresie.
Tulburarile dezvoltarii se pot produce nu numai sub forma de oprire a dezvoltarii, ci si sub forma conservarii intr-o masura anormal de mare a unora din caracteristicile pregenitale. Cand exista dificultati in dezvoltare se poate produce o miscare inapoi spre stadii care au fost traite mai cu succes. Fixatia si regresia sunt complementare. Pentru a le putea descrie, Freud a utilizat metafora avangardei si ariergardei. Rezulta ca, in caz de dificultate, regresia se va produce cu atat mai usor cu cat fixatia va fi mai puternica. In cazul unui proces psihic avand un sens in dezvoltare, regresia este o intoarcere inapoi.
Fixatia – descrie starea libidoului de a ramane puternic legat de persoane sau imago-uri, de a reproduce un anumit mod de satisfacere, de a ramane organizat conform structurilor caracteristice unuia dintre stadiile sale evolutive.
Fixatia poate fi:
- manifesta si actuala;
- poate constitui o virtualitate prevalenta care deschide subiectului calea spre regresie.
Factorii responsabili ai producerii unei fixatii:
a) Factorii constitutionali – ne ocupam doar retroactiv pentru a sti unde ne oprim cu analiza. Este grupul de factori pe care Freud l-e numit “stanca biologicului” (nu avem cum sa-i schimbam).
b) Factori de istorie individuala, din experienta personala, care favorizeaza dezvoltarea fixatiilor:
1. Satisfactiile excesive ce favorizeaza fixatia la un nivel fac ca desprinderea de acel nivel, de acel tip de satisfactie, de acel tip de relatie de obiect sa se faca foarte greu, iar rolul compensator al regresiei sa functioneze ca cea mai mica dificultate. Nostalgia este o frana puternica in progresul psihic.
2. Frustrarile excesive favorizeaza si ele fixatia. Neavand satisfactiile necesare nivelului, progresarea devine greoaie. Daca frustrarea a antrenat refularea, pulsiunile in cauza sunt excluse din restul personalitatii, nu participa in maturarea ulterioara si isi trimit din inconstient derivatele. Asta inseamna ca Eul foloseste multa energie pentru mentinerea refulatului si mai inseamna ca pulsiunile nesatisfacute la timpul lor exercita o atractie la fel de mare ca intensitate ca si cele excesiv satisfacute.
- In aceasta dinamica, in aceasta articulare se situeaza si repetitia nevrotica, fie ca este vorba de cautarea inconstienta a aceluiasi tip de satisfactie pulsionala si obiectuala, fie ca este vorba de incercarea mereu esuata de a satisface pulsiuni si dorinte obiectuale ramase nesatisfacute.
3. Alternanta dintre satisfaceri excesive si frustrari excesive. In general, satisfacerile excesive antreneaza frustrari excesive (la persoanele excesiv satisfacute toleranta la frustrare este foarte mica). Exista o relatie mama-copil in care satisfacerile excesive altreneaza in mod sadic cu frustrari excesive.
4. Satisfacerea simultana a unei pulsiuni si a unei nevoi de securitate. Cel mai frecvent, fixatiile se produc in cazul in care o satisfacere pulsionala contribuie la apararea impotriva angoasei sau la refularea altei pulsiuni judecata ca fiind periculoasa. Aceasta satisfacere simultana a unei pulsiuni si a unei nevoi de securitate este o cauza frecventa si comuna a fixatiilor.
Regresia se constata in patologie, dar si in curele analitice. Este chiar o miscare necesara pentru a readuce pe scena si a da o noua sansa de elaborare a unor stadii, fixatii, traume din perioada pregenitala.
În modelul parcursurilor de dezvoltare se consideră că la naştere copilul are la dispoziţie un număr de parcursuri ce îi sunt deschise, cel pe care îl urmează efectiv fiind determinat în orice moment de interacţiunea individului–aşa cum se prezintă el la momentul actual–cu mediul în care se întâmplă să se afle în acelmoment. Astfel, fiecare copil are propria sa serie de parcursuri potenţiale pentru a-şi dezvolta personalitatea printre care, cu excepţia copiilor născuţi cu anumite tipuri de afecţiuni neurologice, se numără multe dintre cele compatibile cu sănătatea mentală a individului, iar altele care sunt incompatibile. Acel parcurs pe care porneşte individul este determinat de mediul cu care se confruntă, în special modul în care părinţii (sau substituţii acestora) îl tratează şi de modul în care el le răspunde. Copiii care au părinţi sensibili şi care răspund cu promptitudine au, astfel, şanse mari să se dezvolte de-a lungul unui parcurs sănătos. Cei care au părinţi insensibili, care nu le răspund, care îi neglijează sau care îi resping este foarte posibil să se dezvolte de-a lungul unui parcurs deviant care, într-o anumită măsură, este incompatibil cu sănătatea mentală şi care îi face vulnerabili la căderi psihice în cazul în care se confruntă cu situaţii nefaste. Chiar şi aşa, din moment ce parcursul dezvoltării ulterioare nu este stabilit, modificările modului în care este tratat copilul îi pot devia parcursul fie într-o direcţie favorabilă, fie într-una mai puţin favorabilă. Deşi capacitatea de a susţine schimbări comportamentale scade odată cu vârsta, aceste schimbări continuă de-a lungul ciclului vieţii, astfel încât este oricând posibil să intervină modificări în bine sau în rău. Acest potenţial continuu de a susţine schimbări înseamnă că în orice moment persoana este vulnerabilă la orice posibil eveniment advers şi, de asemenea, că oricând în timpul vieţii o persoană permite influenţe pozitive. Acest potenţial de schimbare persistent de-a lungul întregii vieţi deschide posibilitatea aplicării unei terapii eficiente.
BIBLIOGRAFIE
- http://xa.yimg.com/kq/groups/23506141/1590188048/name/Freud
- http://www.academia.edu/1407503/Abordarea_psihanalitica_si_cea_fenomenologica._Freud_versus_Rogers_Abordarea_psihanalitica_si_cea_fenomenologica_Freud_versus_Rogers
- Matthews G.,et al., (2005), ”Psihologia personalităţii. Trăsături, cauze, comsecinţe”,Ed.Polirom, Iaşi
- Dafinoiu I., (2002), “Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observaţia şiinterviul”, Ed.Polirom, Iaşi
- Allport G.W., (1981), „Structura şi dezvoltarea personalităţii”, EDP, Bucureşti
- http://psihologieonline.3x.ro/PSIHOPATOLOGIE%20PSIHANALITICA.htm