1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Geopolitica timpurilor moderne a fost marcată de două principii: suveranitatea statelor și menținerea păcii între ele. S-a presupus adesea că autodeterminarea națională este compatibilă cu aceste principii generale. Atunci când apar litigii, există mecanisme exercitate în timpul istoriei sistemului politic internațional pentru a asigura pacea prin intermediul unor acorduri cu caracter obligatoriu. Dar, privind înapoi în istorie vom vedea, de asemenea, că a fost adesea un conflict care  conduce uneori la nedreptate. Principiul de echilibru al politicii puterii a intrat de multe ori în conflict cu cel de auto-determinare: menținerea păcii între marile puteri ar putea genera acordul de a avea colonii sau pentru a delimita sferele de influență. Scindarea lumii în colonii sau sfere de influență are o istorie lunga in spate. Exemple relevante provin din Antichitate, Evul Mediu și până la timpurile moderne. Era descoperirilor geografice a sporit competiția între state și a favorizat puterile din acea vreme. În cursa pentru a descoperi Lumea Noua, Portugalia și Spania au avut același interes comun: să cucerească și să controleze noi teritorii din America de Sud. Cele două țări au semnat un acord pentru a evita un conflict. În 1494 au semnat Tratatul de la Tordesillas, un mic oraș în vestul Spaniei, în provincia Valladolid, prin care o linie de demarcație a fost trasata în partea de vest a Insulelor Capului Verde separand America de Sud spaniola si portugheza. În 1790, Rusia și Prusia împărțeau Polonia, înainte un regat independent, între ele ca parte a mentinerii echilibrului de putere. La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 statele din Europa au convenit la crearea de colonii și sfere de influență în Africa și Asia.

Loading...