Granitele pot fi clasificate genetic, avand in vedere ca evolutia lor reflectă peisajele culturale pe care le traverseaza. Un reprezentant al geografiei politice americane, Richard Hartshorne, a propus o clasificare in patru categorii a granitelor din punct de vedere genetic. Anumite limite au fost definite și delimitate înainte ca peisajul umanizat sa se dezvolte asa cum il cunoastem azi. Să luam ca exemplu Asia de Sud-Est, o regiune plasată sub controlul puterilor coloniale pentru o lungă perioadă de timp. De exemplu, granița dintre Malaezia și Indonezia pe insula Borneo este o graniță antecedenta. Cele mai multe portiuni ale acestei limite trece prin pădurea tropicală slab populata. O a doua categorie de limite a aparut dupa cu peisajul cultural a evoluat, ca parte a procesului continuu de populare. Această limită ulterioara este reprezentata de exemplu de frontiera dintre Vietnam și China. Aceasta frontieră este rezultatul unui lung proces de adaptare și modificare care nu s-a terminat încă. A treia categorie cuprinde granițele impuse peste un peisaj omogen unificat cel puțin din punct de vedere cultural. Puterile coloniale au făcut acest lucru în momentul în care au împartit insula Noua Guinee, prin delimitarea graniței printr-o linie aproape dreaptă (curbata într-un singur loc pentru a găzdui un meandru al râului Fly). Limita suprapusa a delimitat jumătatea vestică a Noii Guinee sub control olandez. Atunci când Indonezia a devenit independentă în 1949, olandezii nu au cedat partea lor din Noua Guinee, care este populată în mare parte de etnia Papuanilor si nu de indonezieni. În 1962, indonezienii au invadat teritoriul, prin forța armelor, și în 1969 Organizația Națiunilor Unite a recunoscut autoritatea Indoneziei asupra acestui teritoriu. Astfel a fost trasata frontiera de est a Indoneziei și a avut efectul de a extinde Indonezia din sud-estul Asiei în Regiunea Pacifica. Punct de vedere geografic, Noua Guinee face parte din Regiunea Pacifica. Al patrulea tip de limita genetica este asa-numita limita relicta - o frontieră, care a încetat să funcționeze, dar ale cărei amprente sunt încă evidente în peisajul cultural. Granița dintre Vietnamul de Nord si Sud este un exemplu clasic: o dată delimitată militar, aceasta a avut statutul de relicva din 1976 în urma reunificării Vietnamului, în urma războiului din Indochina (1964-1975). Granițele din sud-estul Asiei au origini coloniale, dar au continuat să influențeze cursul evenimentelor in perioada postcoloniala. Un exemplu este limita fiziografica care separă insula principală din Singapore de restul Peninsulei Malay, strâmtoarea Johor. Aceasta limita, fiziografica si politică a facilitat, probabil crucial, secesiunea statului Singapore de tara-mama Malaezia. Fără aceasta stramtoare, Malaezia ar fi putut opri procesul de separare, sau cel puțin, problemele teritoriale ar fi apărut pentru a încetini cursul evenimentelor. Nu a fost necesara delimitarea unei frontiere terestre, Strâmtoarea Johor a jucat acest rol.