1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Granițele creeaza multe posibilități de conflict. Dupa cel de al doilea război mondial, aproape jumătate dintre statele lumii suverane au fost implicate în dispute de frontieră cu țările vecine. Statele sunt mult mai susceptibile de a avea dispute cu vecinii lor decât cu tarile mai îndepărtate. Desi cauzele de litigii de frontieră și conflict deschis sunt multe și variate, ele pot fi în mod rezonabil plasate în patru categorii.

  • Litigiile de pozitie geografica apar atunci când statele vecine nu sunt de acord cu privire la interpretarea documentelor care definesc o limită sau la  modul in care limita a fost delimitata. Granița dintre Argentina și Chile, inițial definita în timpul dominației coloniale spaniole, a fost stabilita astfel incat să urmeze crestele cele mai inalte ale Cordillerei Andine de-a lungul cumpenei de ape. Deoarece Anzii de sud nu au fost în mod adecvat explorati și cartografiati, nu a fost evident faptul că cele mai înalte vârfuri și cumpana de ape nu coincid întotdeauna. O zonă lunga, ingusta de mai mult de 50 de mii de km pătrați este încă în litigiu. În America Latină, ca un întreg, secolul 21 a început cu cel puțin 10 litigii transfrontaliere nerezolvate, unele datând din vremurile coloniale.
  • disputele teritoriale asupra dreptului de proprietate al unei regiuni, chiar dacă nu întotdeauna, apar atunci când o granita imparte o populatie omogena etnic. Fiecare dintre statele implicate are o anumită justificare pentru revendicarea teritoriului locuit de grupul etnic în cauză. Conflictele pot apărea în cazul în care un stat doreste să anexeze un teritoriu a cărui populație este de aceasi etnie ca cea a statului, dar apartine unui alt stat. Somalia au avut ciocniri de frontieră cu Etiopia iar zona Kashmir este o cauză de litigiu între India și Pakistan. Situatia este mai gravă în Asia de Sud pentru ca regiunea Kashmir dintre India și Pakistan se afla în munții din nordul îndepărtat si are o semnificatie internaționala mai mult decat o problemă internă. Atunci când granița dintre India hindusa și Pakistanul musulman a fost delimitata în grabă, în 1947 s-a oprit  pe teritoriul de nord a Jammu și Kashmir, unul dintre cele 562 de state recunoscute de administrația colonială britanică. Kashmir a avut un maharajah hindus, dar o populație majoritar musulmană și a fost dorit atât de Pakistan cat și de India. Atunci când epoca colonizarii britanice s-a încheiat, armatele pakistaneza și indiana au intrat în război în Kashmir. După runde repetate de conflict, Kashmir astăzi este împărțit de-a lungul celei mai recente linii de armistițiu, dar nici o parte nu este pregătită să cedeze. Atunci când a început această dispută, India și Pakistan au fost înarmate cu arme conventionale, astăzi ele sunt ambele puteri nucleare, care transformă problema frontierei din Kashmir intr-o problema internationala din cauza riscului potențial al unui război nuclear.
  • litigii legate de resurse - statele vecine sunt susceptibile de a dori resursele, cum ar fi depozitele minerale, terenuri agricole fertile, bogate terenuri de pescuit situate în zonele de frontieră și nu sunt de acord asupra utilizării lor. Statele Unite ale Americii au fost implicate în disputele cu Mexicul asupra resurselor comune ale râului Colorado și Golfului Mexic și cu Canada pentru zonele de pescuit Georges Bank din Oceanul Atlantic. Una din cauzele războiului 1990-1991 în Golful Persic a fost imensul zacamant de petrol cunoscut sub numele de domeniu Rumaila, situat în principal sub Irak cu o mica extensie în Kuweit. Deoarece cele două țări nu au reușit să ajungă la un acord, Kuweit a extras petrol fără nici un acord internațional. Irakul a acuzat Kuweit de furt de petrol irakian si in acest mod si-a justificat invazia acestuia.
  • litigii funcționale - apar atunci când statele vecine nu sunt de acord asupra politicilor care urmează să fie aplicate de-a lungul unei limite. Astfel de politici pot privi imigrația, reglementările vamale, sau de utilizare a terenurilor. Relațiile SUA cu Mexicul au fost afectate de creșterea numărului de imigranți ilegali și a fraficului de droguri din Mexic.
    Un caz aparte este reprezentat de extrateritorialitate. În timpul secolului 19, odata ce China a fost tinta colonizatorilor europeni, acestia au intrat initial in orașele de coastă ale Chinei și apoi au patruns in interiorul teritoriului de-a lungul raurilor. Europenii au forțat China să accepte o doctrină europeană a dreptului internațional - extrateritorialitate. În conformitate cu această doctrină, statele străine și reprezentanții lor sunt imuni la jurisdicția țării în care acestia se afla. Astăzi, acest lucru se aplică și personalului ambasadelor diplomatice, dar în China aplicarea acestei doctrine a ajuns la extrem. Colonizatorii europeni, rusi și japonezi au stabilit 90 de porturi prin tratate inegale impuse de acest tip de diplomație. Diplomații și comercianții erau scutiti de legislația chineză. Nu numai zonele portuare, ci, de asemenea, cele mai bune suburbii rezidențiale din orașele mari au fost declarate a fi extrateritoriale și au devenit inaccesibile pentru cetățenii chinezi. În orașul Guangzhou (Canton, in timpurile coloniale), Insula Sha Mian în Pearl River a fost o enclavă extrateritorială favorita. Un afis pus la singurul pod de acces pe insula avertiza, în limbile engleză și cantoneză, "Accesul interzis câinilor si chinezilor". Misionarii creștini s-au raspandit in China, resedintele lor și bisericile fortificate au fost securizate prin extrateritorialitate. În multe locuri, chinezii s-au găsit în imposibilitatea de a intra in parcuri și clădiri fără permisiunea străinilor. Acest lucru a contribuit la opoziția înverșunată fata de prezența străinilor - un resentiment care a explodat în Rebeliunea Boxerilor din 1900. După prăbușirea Dinastiei Qing, în 1911, naționaliștii chinezi au negociat  sfarsitul extrateritorialitatii comerciale în China. Doar in Hong Kong și Macao s-a menținut statutul de colonii. Atunci când guvernul Chinei în 1980, s-a angajat într-o politică economică nouă, care a dat privilegii mari și derogări firmelor străine din anumite zone de coastă și orașe, adversarii au susținut că această politică a reînviat practica de extrateritorialitate într-o forma nouă. Această problemă rămâne o problemă sensibilă într-o China, care nu a uitat umilințele epocii coloniale.
Loading...