În vederea pregătirii lucrărilor sau pentru sprijinirea găsirii unor poziţii comune ale statelor membre, în Consiliul de Miniştri au fost create comitete, dintre care cel mai important este Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi, cunoscut sub sigla de COREPER. COREPER este sesizat de către grupele de lucru din cadrul Consiliului în două situaţii: pentru a găsi o soluţie în cazul unui blocaj, al imposibilităţii de a rezolva o anumită problemă, sau în situaţia înregistrării unui acord la nivelul său.
COREPER a luat naştere din Comisia de coordonare a Consiliului de Miniştri (COCOR) din momentul în care Consiliul a avut de rezolvat mai multe şi dificile dosare ce trebuiau pregătite temeinic în vederea adoptării deciziilor cuvenite. Apăruse nevoia organizării unei structuri stabile, permanente, care să aibă capacitatea să sprijine eficient activitatea Consiliului, să-i pregătească reuniunile, să îndeplinească sarcinile pe care acesta i le încredinţează.
COREPER dispune de un temei juridic, respectiv Articolele 151 din Tratatul CEE şi 121 din Tratatul CEEA, în care se stipulează că prin Regulamentul intern al Consiliului se poate constitui un Comitet din care să facă parte reprezentanţi ai statelor membre. COREPER a continuat activitatea COCOR, dar nu numai în ceea ce priveşte domeniul comunitar, ci şi în politica externă şi cooperarea internă precum şi în coordonarea altor comitete, cum ar fi Comitetul Monetar, Comitetul Politic, Comitetul Economic şi Financiar, Comitetul Agricol Special, Comitetul de Coordonare.
Potrivit dispoziţiilor înscrise în articolele mai sus citate, COREPER este format din reprezentanţi ai statelor membre; este un organ permanent, de natură diplomatică, cu misiunea nu numai de a pregăti şedinţele Consiliului, ci şi de a asigura interimatul între acestea. COREPER este cel care uşurează luarea deciziilor în cadrul Consiliului, pregătind proiectele de decizii, prezentând puncte de vedere, acordurile sau neînţelegerile dintre membri şi, atunci când este cazul, propuneri de compromis. Acestea constituie astfel temeiul negocierilor ce se poartă în cadrul Consiliului.
Comitetul şi-a început activitatea la 25 ianuarie 1958. Existenţa şi atribuţiile sale au fost reconfirmate în art. 4 al Tratatului de fuziune. Tratatul de la Maastricht a lărgit competenţele COREPER şi pentru politica externă de securitate comună precum şi pentru afacerile interne şi judiciare. Tratatul a introdus dispoziţiile Articolului 4 din Tratatul de fuziune în cele trei Tratate comunitare.
Membrii COREPER sunt desemnaţi de fiecare stat comunitar pentru a-l reprezenta pe lângă Comunităţi, deci nu de Consiliu. Ei au rang de ambasadori şi sunt asistaţi de către un reprezentant permanent adjunct care conduce o reprezentanţă permanentă, compusă din diplomaţi din cadrul ministerelor de afaceri externe ale ţărilor membre şi din funcţionari specializaţi trimişi de diferite ministere naţionale.
Preşedinţia COREPER este asigurată de reprezentantul permanent al statului căruia îi aparţine şi preşedinţia Consiliului. El fixează ordinea de zi, convoacă Comitetul şi conduce dezbaterile. În îndeplinirea atribuţiilor sale, dispune de Secretariatul general al Consiliului. Comisia Europeană, de regulă, este reprezentată la lucrările COREPER. Începând cu anul 1962, Comitetul şi-a creat grupuri de lucru, permanente sau ad-hoc, a căror sarcină este de a studia problemele înainte ca acestea să fie examinate în şedinţele plenare ale COREPER. Cu acelaşi prilej, Comitetul s-a divizat în două părţi: COREPER I, care grupează adjuncţii membrilor permanenţi, şi COREPER II, în care sunt reuniţi reprezentanţii permanenţi.
COREPER are o mare influenţă asupra procesului decizional comunitar pentru că în cadrul său se discută propunerile primite din partea Comisiei înainte ca acestea să ajungă pe agenda de lucru a Consiliului. Aici se discută punctele de vedere ale statelor membre, se poate ajunge la un compromis, iar în situaţia unui acord, propunerea în cauză este înscrisă pe ordinea de zi a Consiliului la punctul A, adică ea va fi adoptată fără a mai fi dezbătută; în situaţia în care nu s-a ajuns la un acord, textul respectiv este înscris pe ordinea de zi a Consiliului la punctul B, ceea ce înseamnă că soluţionarea va fi realizată de Consiliu sau problema va fi retrimisă Comitetului, cu observaţiile de rigoare. Astfel stând lucrurile, COREPER participă la elaborarea de propuneri, dar nu are şi mandat de executare a acestora, ea revenind Comisiei.