La etapa actuală, Uniunea Europeană este din punct de vedere economic un actor mondial de prim rang. Astfel, în 2014 Produsul Intern Brut al UE a înregistrat cifra de 18,398 trilioane de dolari; or, cota comunităţilor europene constituia circa % din producţia mondială [8], fiind în acest sens cea mai mare economie mondială. Cu un număr de peste 500 milioane de oameni, populaţia Uniunii Europene este a treia ca mărime din lume, după China şi India. Întinderea sa, ca şi impactul său din punct de vedere comercial, economic şi financiar, fac din UE o putere importantă pe plan mondial. Aceasta realizează cea mai mare parte a comerţului mondial, furnizând anual peste 50% de asistenţă financiară şi consultanţă pentru ţările mai sărace [13, p.3].
Uniunea Europeană a elaborat şi promovează activ o politică externă şi de securitate eficientă, incluzându-se în misiuni de gestionare a crizelor şi de menţinere a păcii pe toate continentele. Vocea oficialilor europeni este auzită la toate forurile internaţionale, UE participând activ la rezolvarea celor mai acute probleme de importanţă globală. Nu este o exagerare dacă am sublinia că contribuţia Europei la menţinerea şi consolidarea păcii în plan mondial, protecţia mediului ambiant, combaterea terorismului, reglementarea şi prevenirea crizelor etc. este apreciată pe bună dreptate ca fiind de o valoare substanţială pentru întreaga lume.
Uniunea Europeană oferă cetăţenilor săi stabilitate, prosperare şi garantează drepturile omului la cele mai înalte standarde universale. Ţările comunitare lucrează împreună cu partenerii lor într-o lume interdependentă, fortificând avantajele oferite de deschiderea pieţelor, de creşterea economică şi de un sistem politic bazat pe responsabilitate socială şi democraţie. Misiunea Uniunii Europene pentru sec. XXI constă în următoarele:
- garantarea păcii, a prosperităţii şi a stabilităţii pentru europeni;
- consolidarea reunificării continentului;
- asigurarea securităţii pentru cetăţenii săi;
- promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate;
- soluţionarea provocărilor globalizării şi prezervarea identităţii popoarelor europene;
- favorizarea valorilor europene, precum dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului, respectarea drepturilor omului şi a economiei sociale de piaţă.
Însă, Uniunea Europeană se confruntă la etapa actuală şi cu un şir de probleme. La acestea am atribui chestiunea admiterii în UE a noi membri, cum ar fi ţările din Balcanii de Vest (Macedonia, Muntene- gru, Albania, Serbia, Bosnia şi Herţegovina), dar şi Turcia. În UE sunt tot mai puternice vocile „euroscepticilor", care consideră că lărgirea
Organizaţiei va conduce la irosirea fondurilor, dar şi faptul că nu toate ţările candidate la aderare corespund criteriilor de admitere; de asemenea, se ia în calcul că o Europă extinsă ar avea nevoie de o nouă constituţie/un nou tratat, pentru a asigura funcţionalitatea structurilor comunitare într-o nouă formulă, iar practica a demonstrat că elaborarea unor asemenea documente este un proces dificil.
O altă problemă a UE este cea economico-financiară. În mai multe ţări comunitare, ca Spania, Portugalia, Grecia, Italia etc., se constată o recesiune economică. Chiar şi în Germania, considerată ca fiind „motorul economic" al Uniunii, se înregistrează o creştere economică modestă, de doar 0,5% anual. Unele dintre ele, cum ar fi Grecia, au serioase probleme de ordin financiar, fiind nevoite să apeleze la credite de la organizaţiile financiare internaţionale. Aceste procese generează tensiuni sociale acute, se înregistrează mişcări de protest care capătă forme destul de violente.
În prezent, statele Uniunii Europene se confruntă deja de mai mulţi ani cu problemă migraţiei, care generează imense dificultăţi de ordin social, economic, financiar etc. Migranţii din unele ţări africane, dar şi din cele în care au au loc conflicte militare (Siria, Afganistan, Iemen, Irak şi a.) au invadat, practic, Europa (cca 1 milion anual), solicitând azil politic şi dreptul de a fi plasaţi în câmpul muncii (problema mi- graţiei a fost una dintre cauzele deciziei Marii Britanii de a părăsi UE). Deşi conducerea UE a întreprins măsuri destul de variate (de ordin financiar, dar şi prin elaborarea unor cote pentru a distribui migran- ţii în ţările comunitare), problema stopării migraţiei masive în ţările europene este încă destul de complicată.
Alte probleme ale Uniunii Europene se referă la aspectele de ordin demografic, deoarece are loc procesul de îmbătrânire a populaţiei şi de reducere a natalităţii; totodată, se conturează şi fenomenul absenteismului politic (la ultimele alegeri din Parlamentul European din 2014 au participat la vot doar 42,5% din alegători). În acest context sunt tot mai frecvente vocile adepţilor unor reforme instituţionale ale UE, care ar contribui la democratizarea structurilor comunitare. Desigur, aceste şi alte probleme sunt permanent în atenţia factorilor de decizie de la
Bruxelles, care întreprind în ultimii ani măsuri energice pentru a revigora activitatea Uniunii Europene, asigurând funcţionarea ei eficientă, în concordanţă cu necesităţile trecutului.