loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Terorismul rămâne un fenomen complex, agravat de amestecul de factori şi motivaţii diferite. Grupurile independente ale radicalilor islamici reprezintă o provocare în creştere. Mişcările teroriste etnice, naţionaliste şi religioase, adânc înrădăcinate, continuă să acţioneze alături de apariţia grupurilor noi, care expun noi cauze şi ideologii.

Studiile asupra terorismului au arătat că motivaţiile care stau la baza acţiunilor teroriste pot fi clasificate în trei categorii: raţionale, psihologice şi culturale [1]. O entitate teroristă poate fi definită şi printr-o combinaţie a acestora.

Motivaţii raţionale

Teroristul raţional face o analiză aprofundată a costurilor şi beneficiilor referitoare la scopurile şi opţiunile sale. În timpul planificării unei acţiuni, el caută să determine care sunt cele mai scăzute costuri şi cele mai eficiente căi pentru a-şi realiza obiectivele.

Teroristul face o evaluare a riscurilor la care se expune, cântărind mijloacele de apărare ale ţintei împotriva propriilor sale posibilităţi de atac. El analizează capacitatea colaboratorilor săi de a-l sprijini pentru distrugerea ţintei, luând în considerarea scopul urmărit şi condiţiile sociale existente la un moment dat.

Raţionamentul unui terorist este asemănător cu acela făcut de un comandant militar sau un întreprinzător care, înaintea unei operaţiuni militare sau iniţierii unei afaceri, evaluează toate disponibilităţile pentru derularea acţiunii.

Un terorist va analiza dacă acţiunea sa va induce suficientă anxietate pentru a-şi atinge scopurile, fără ca el sau cauza să fie afectaţi. O evaluare greşită a reacţiei sociale poate conduce la dezastre. Astfel, când grupurile Tupamaros (Uruguay), ERP (Armata Poporului Revoluţionar) şi Montoneros (Argentina) au evaluat greşit reacţia populară, ostilă la terorism şi au depăşit pragul de toleranţă al societăţii, ele au fost eliminate.

Motivaţii psihologice

Motivaţia unei persoane pentru a săvârşi acte teroriste derivă, din punct de vedere psihologic, din insatisfacţiile şi nerealizările existente în viaţa sa personală. El îşi găseşte raţiunea de a trăi, dedicându-se actelor de terorism.

Deşi nu s-a determinat o psihopatie clară în rândurile teroriştilor, există un element aproape universal, care îi caracterizează, şi anume acela că sunt „fideli desăvârşiţi”. Teroriştii nu iau în considerare punctele de vedere din exteriorul grupului; ei cred în cauza lor şi au convingerea că nu pot greşi niciodată.

Teroriştii au tendinţa să proiecteze asupra altora propriile lor motivaţii antisociale, manifestându-se printr-o atitudine de genul „noi împotriva tuturor”. Această perspectivă duce la dezumanizarea victimelor şi elimină orice ambiguitate din mintea lor atunci când acţionează.

O caracteristică comună tuturor teroriştilor motivaţi psihologic este nevoia lor acută de a aparţine unui grup. Pentru unii terorişti, acceptarea lor de către un grup reprezintă o motivaţie mult mai puternică decât obiectivele politice stabilite de acesta. Astfel de indivizi îşi definesc statutul social prin apartenenţa la un grup.

Grupurile teroriste au motivaţii interne foarte puternice. Acestea le determină să considere necesare orice acte de violenţă, care să le justifice existenţa, legitimitatea şi consideraţia proprie.

Un alt rezultat al motivaţiei psihologice este intensitatea dinamicii grupului. Teroriştii cer unanimitate şi sunt intoleranţi cu aceia care au păreri opuse. Având inamicul clar identificat, în cadrul grupului se creează o presiune ce determină creşterea frecvenţei şi intensităţii atacurilor teroriste[2].

Dinamica motivaţiilor psihologice a determinat, de asemenea, ca obiectivele urmărite de-a lungul timpului să fie aproape imposibil de realizat. Un grup care şi-a atins scopurile este condamnat la dispariţie şi de aceea, atunci când se apropie de realizarea lor, va căuta să le redefinească. Grupul va respinge orice pretenţie de realizare a obiectivelor pe toate planurile, afirmând că aceasta este falsă ori necorespunzătoare sau o va caracteriza ca fiind rezultatul duplicităţii inamicilor. Exemple în acest sens se regăsesc atât la grupările Recontras din Nicaragua, ETA din Spania, cât şi la multe din fracţiunile palestiniene, care par a suferi de teama succesului. O protecţie psihologică eficientă împotriva succesului se realizează prin definirea scopurilor grupului, astfel încât acestea să fie imposibil de realizat.

Motivaţii culturale

Culturile modelează valorile şi motivează oamenii pentru a acţiona în moduri care pot părea nerezonabile pentru observatorii din afara arealului cultural respectiv.

Americanii, de exemplu, ezită să ia în considerare efectul foarte puternic pe care îl are cultura asupra comportamentului uman. Ei consideră şi acceptă mitul conform căruia comportamentul raţional este singurul care coordonează acţiunile umane. Dacă în cultura americană apare un comportament iraţional, acesta este explicat prin toate mijloacele, care duc la găsirea unei motivaţii raţionale.

Modul de viaţă în general şi al fiecărui individ, în special, este o caracteristică culturală, care are un impact de proporţii asupra terorismului. În societăţile în care fiecare individ se identifică prin apartenenţa la un anumit grup (familie, clan, trib), se va manifesta o incitare spre sacrificiu, rar întâlnită. Teroriştii reprezintă un caz special: ei sunt dornici să-şi sacrifice viaţa pentru cauza şi organizaţia lor. Pe de altă parte, vieţile celor din afara grupului, care în sistemul lor de valori reprezintă răul, pot fi distruse fără nici o remuşcare.

Alţi factori care definesc motivaţiile culturale ale teroriştilor includ maniera în care agresiunea a fost canalizată şi conceptele care stau la baza societăţii.

O determinantă culturală majoră a terorismului o reprezintă percepţia referitoare la „outsideri” şi anticiparea ameninţării existente la adresa supravieţuirii grupurilor etnice. Teama provocată de o posibilă exterminare culturală conduce la o violenţă care, pentru cineva care nu a trăit o astfel de experienţă, pare iraţională. Toţi indivizii sunt sensibili la ameninţările contra valorilor prin care ei înşişi se identifică: limba, religia, comunitatea, teritoriul unde trăiesc sau locul natal. Posibilitatea de a pierde oricare din aceste valori declanşează o reacţie de apărare, uneori chiar de ură, faţă de alte persoane sau popoare[3].

Religia poate fi considerată cea mai sensibilă valoare culturală prin care se identifică o persoană, deoarece cuprinde valori adânc înrădăcinate. O ameninţare la adresa religiei generează un risc, nu numai asupra prezentului, dar şi asupra trecutului şi viitorului cultural. Multe religii, incluzând creştinismul şi islamismul, se consideră îndreptăţite să folosească forţa pentru convertire. În numele religiei, terorismul poate fi foarte violent, iar teroriştii motivaţi religios privesc acţiunile lor ca fiind morale şi reprezentând o sancţiune divină. În concepţia lor, acţiunile ce le întreprind, considerate acte de disperare în alte împrejurări, reprezintă o datorie divină. Astfel se explică spiritul de sacrificiu şi dăruire existent în rândurile celor mai extremiste grupuri teroriste.

 

[1] Petrescu, M., Organizaţii teroriste, Editura Milenium, 1999, p.39

[2] Antipa, M., Securitatea şi terorismul, Editura Celsius, Bucureşti, 2004, p.40

[3] Antipa, M., Securitatea şi terorismul, Editura Celsius, Bucureşti, 2004, p.40-41

Loading...